5,111 matches
-
sacrificiul de regenerare este o «repetare» rituală a Creației. Mitul cosmogonic implică moartea rituală (adică violentă) a unui uriaș primordial, din trupul căruia au fost constituite lumile, au crescut ierburile”. Nu numai familia viteazului bene¬ficiază de infuzia cu energiile fiarei, ci și meșteșugurile și vegetația întreagă: „Dragi de urechiuși auzitoare,/ Vedea-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin lăpuzi verzi!/ Dragi de buzulițe următoare,/ Vedea-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin fântâni reci!/ Dragi de piciorușe săritoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
infuzat cu energia sălbatică transmite în totalitate puterile animalului (și chiar înfățișarea lui), cel ce bea din paharul magic începe o nouă existență, în inima sacrului. Dacă adăugăm și comensualitatea nunții descoperim o lume nouă, cu puteri depline, regenerate de fiara codrului. Cadrul în care are loc împărtășirea din trupul animalului diferă însă. În primul caz eroul pătrunde pe tărâmul sacru și este forțat de contactul prea intens să bea într-un mod care sugerează involuția civilizației, drumul înapoi pe axa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
animalul aflat la poalele bradului lumii, căci acesta este principiul pe care îl reprezintă: neantul, neființarea. Odată aflat leul, eroul mai trebuie să treacă o probă: trezirea acestuia. A fost remarcat pericolul pe care l-ar reprezenta trezirea bruscă a fiarei, surprinsă în colindele bourului negru. Ieșirea din „starea letargică”, dacă nu respectă datele ritualului, poate produce un cataclism, fapt care face ca „orice cufundare în somnul ritualic (i.e. orice comunicare cu energiile primare) să fie învăluită de interdicția absolută care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolistica lui fiind una a forțelor htoniene. In balada Corbea II (88), zăvorârea calului are proporții hiperbolice, ca indiciu pentru puterile excepționale ale armăsarului: „Cu lacăt cât banița/ Și cheie cât veriga” (Găița - Ialomița). Prin intermediul acestora și al strănutului, trezirea fiarei se face fără pericol. Ea este neutralizată, căci „strănutul simbolizează o manifestare a sacrului care aprobă sau pedepsește, neașteptatul manifestării sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o superioritate artificială în fața naturii: „Flinta ar bufni,/ El ar auzi,/ Și-ndatăar sări/ Două-trei sărite,/ Până-n vârf de munte,/ Până către-Ardealu,/ Că-i locu cu dragu./ Cu flinta nu-și dare,/ Și mi-l săgetare” (Voineasa - Vâlcea). Deși efectul asupra fiarei este același și ea sare peste munți, săgetarea este preferată fiindcă respectă modelul arhetipal, din zorii civilizației, când viața omului era legată strâns de cea a animalului. Domolirea stihiilor ia forma unei îmblânziri simbolizate de curea. Gilbert Durand consideră legarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și prin aceasta se integrează faunei inițiatice. Haosul are numeroase întrupări zoomorfe, fiecare animal zugrăvind o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli consecutivi”: „la marginea drumului”, „colo jos în prundurele” sau în ,jariște”. Cea de a treia etapă a traseului inițiatic o reprezintă ieșirea din corpul fiarei prin spintecarea ei de către ajutorul sosit ex machina. În colinde, motivul călătorului ce salvează flăcăul și este el însuși inițiat astfel s-a „atrofiat”: „Câț drumari, pă drum treci,/ Taț acolo se opre”(GârdaniMaramureș) doar pentru spectacol și fără a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul primordial de lapte”. Blestemul joacă rolul preliminar de separație a pruncului de mundan, făgăduindu-l arhetipurilor, înghițirea pune neofitul în contact cu esențele și îi anulează condiția umană, istorică. Spintecarea fiarei și ieșirea din ea au valoarea unei renașteri într-o dimensiune superioară, în timp ce abluțiunea îl integrează pe Mistricean într-o nouă lume, a eroilor imuni la Neant: „Sus la munți îl ducea,/ Cu lapti dulci-l țânea,/ De venin mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Jăman- crai I (25) este singurul text folcloric în care întâlnim șederea rituală în pântecul unui monstru, aici peștele fiind asociat cu fertilitatea soției. Toate celelalte creații populare cunosc evoluții ale motivului, de la înghițirea pe jumătate, la înfășurarea în coada fiarei și scufundarea în apă. O înghițire completă, dar momentană, pătimește eroul din basme, scos înapoi mereu într-o formă superioară. Pajura este frecvent figurarea monstrului înghițitor și catalizator al mutației ontologice: „Dă trei ori l-a lăpădat, dă trei ori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un monstru. Vânătoarea și neutralizarea bestiei printr-o acțiune exteri¬oară animalului primesc aceleași semnificații ale înghițirii, locul pântecului uriaș al creaturii luându-l tărâmul celălalt, printr-o „contaminare” magică. „Călătoria” „unde iarba crește/ Fir găitănește” este călătoria în stomacul fiarei, iar transferul de forțe și cunoașterea absolută vine din această incursiune ce păstrează la origine identificarea cu animalul totem prin înghițire. Mai evidentă este transfigurarea eroului prin metamorfoza care amintește prin sintagmele folosite de înghițire: „I-a dat o palmă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat le descoperim în colinde stând în „leagăn de mătase”, între coarnele unui animal primordial care înoată la lumina lunii prin apele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moare» ca să «învie» din nou -, tot astfel Luna se află în strânsă legătură cu inundațiile și potopul, care anihilează vechea umanitate și pregătesc apariția unei umanități noi”. Așa cum flăcăul întrupează o ipostază solară și biruie întunericul precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al contagiunii cu neantul. Mai mult, acoperirea chipului (caracterizat de paloarea specifică ființelor ce transgresează lumile) este un simbol și o marcă a întoarcerii spirituale în momentul zero al creației, când natura prolifera nestă¬vilită. Vegetația cotropitoare (în mijlocul căreia doarme fiara în colindele de fecior) nu reprezintă haosul, ci prima fază a creației, cea a nediferențierii definită de forța germinativă înainte de ordonare. Erotismul diafan (sexualitatea constituie una din revelațiile ce au loc în timpul inițierii) este și el în stare latentă, aseme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capul meu/ Pune-l-vei boltiță,/ Boltiță-n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Cuminecarea din animalul acvatic prins prin abilitatea feminină a legării și împletirii acoperă trei paliere simbolice: cel al nunții, când întreaga comunitate se infuzează cu puterile fecunde ale fiarei din adâncuri, palierul locuinței - replică securizată a universului și cel al ieșirii spre cercul mai larg al gospodăriei, unde contactul cu forțele malefice poate avea loc. „Emblemă a apei”, peștele este pătruns de „forța sacră a abisului”, el „distri¬buie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce viețuiește în el”. Craniul peștelui concentrează întreaga lui forță magică și, așezat deasupra porții, el securizează ieșirea din cercul protejat al gospodăriei. Pe lângă funcția comensualității rituale și cea a sacrificiului întemeietor, peștele primește valoare apotropaică. Tot ceea ce zăcea în fiara invazivă a fost reconfigurat social. Esențial apare faptul că textul poetic trece de la timpul verbal al prezentului indicativ, folosit să redea lucrul fetei la mreaja iscusită și atacul peștelui în grădina ei cu flori, la viitorul prin care indicațiile rituale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profan, reînscrierea în durata percepută tripartit arătând finalul și victoria în procesul inițiatic. Posibilitatea de a privi către următoarea etapă existențială aparține ființei sacre cu acces la desfășurarea totală a timpului. În alte colinde se invocă direct împărtășirea comunității din fiara capturată de fată: „Din cărnița lui/ Nuntă și-au făcut,/ Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boeri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, cu stele/ Și cu mărgăritare/ Și c-un bun
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar unirea lor ia contur arhetipal. În locuința aceasta O. Buhociu vede o prelungire a leagănului de mătase, continuare ce își găsește argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Într-o colindă din Zozuleni, Râbnița divinitatea păgână a Crăciunului primește podoabe din carnea animalului arhetipal: „Da’ș din carnea ta ș’or faci?/ Or fașe-o iururi lu’ Ajun-u,/ Masî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feminine, obscura inițiere a fetelor găsind aici unele indicii revelatoare, cum este vârsta primirii în șezătoare: „.. .se intra la aproximativ 13 ani, adică la vârsta fiziologică a pubertății feminine”. În basmul Naramzei, infuzarea cu sacru este totală, fata devine consangvina fiarelor de dincolo de lume, provocând un schimb de energii în dublu sens: ea preia puteri miraculoase de la „frații” săi și, din casa mitică, zmeii sunt „umanizați” de legătura afectivă cu nubila pământeană. Scenariul inițiatic apare și în basmul Mama cea rea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solzii de-ai lui/ Case-or șindriliră,/ Cu sângele lui/ Case-or zugrăviră” (Ciocănești - Ialomița). Agresiunile animalelor totemice au mai fost comparate cu ritualurile în cadrul cărora neofiții îmbrăcau pielea animală și atacau satele din jur, element al „consubstanțialității omului cu fiara”. Mai pregnant în ritualurile inițiatice pentru feciori, motivul metamorfozei pălește aici în fața simbolului neantului. Periodic, materia primordială încercă să absoarbă cosmosul, iar colindele și „aleșii” lor sunt cei care devin cosmocratorii ce reîntemeiază lumea, formând o familie. Peștele devine un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
animalul mitic însuși, iar unirea lor ia contur arhetipal. În locuința aceasta O. Buhociu vede o prelungire a leagănului de mătase, cu argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Simbol atât al nașterii inițiatice, cât și al trecerii ca-ntr-o corabie a lui Charon spre moarte, leagănul păstrează caracteristicile rituale în ocurențele din alte specii folclorice. Circumscrierea succesivă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ș’alergarăm de venirăm,/ Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu cu florile,/ Dealu cu podgorile;/ Vălcelili cu viorelile,/ Satile cu fetile./ Când bătu soarli de sară,/ Ieșirăm la drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are îndrăzneala de a termina, nu numai de a încerca să construiască cele trei feluri de edificii ce împing granițele lumii tot mai departe, în căutarea forțelor zămislitoare. Ocupațiile magice pentru neofiți descoperite în colinde constau în lupta dreaptă cu fiara acvatică sau terestră pentru feciori și în proba țesutului, „chindisitului”, pentru fete. În balade apare, așadar, un scenariu nou, venit dinspre basm, în care întâlnim un motiv recurent: construcția fabuloasă. În spatele atributelor gospodărești ce se cer testate (tânărul trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai întâi la podul de argint unde i se arată un leu și apoi la podul de aur, unde tatăl aduce bestia supremă: un balaur cu 12 capete. Aici, împăratul nu mai îmbracă doar forma monstruoasă, ci devine una cu fiara reprezentată, dovadă a accesului total pe care l-a câștigat asupra dimensiunii sacre, căreia îi este consubstanțial și o poate părăsi după voie: „...dîndu-se el de trei ori peste cap se făcu om”. Reprezentarea carnasieră ca imaginetest pentru neofit încadrează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în întâmpinarea eroului. Lupul este anterior creației pe care o va reitera flăcăul, fruntea lui de aramă îi dezvăluie natura preformală: „Epoca fierului este epoca dură, sfârșitul solidificării ciclice, față de care cea a aramei sau bronzului este o etapă premergătoare”. Fiara precosmogonică anticipează destinul neofitului prin simpla sa apariție și îi asigură victoria: „Lupul îi spuse că hoțul era împăratul păsărilor. Că el când venea a fura merele, aduna păsările cele mai agere la zbor și cu ele venea de le
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]