51,126 matches
-
calea reabilitării regimului, ci dovedește, încă o dată, failibilitatea lui care stă în propria noastră conștiință, indiferent de religie, meserie sau funcție. Nu întîmplător, cartea romancierului care a fost salvat îi este dedicată acestui erou necunoscut, HGW XX/ 7. Scena din final devine revelatoare: intrat într-o librărie, Wiesler cumpără cartea Sonată pentru oameni buni și citește dedicația; tînărul de la casă îl întreabă: "S-o împachetez?", iar fostul agent răspunde ferm: Nu, e pentru mine.". Pentru Wiesler, cartea cumpărată reprezintă de fapt
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
culoarea albă, arătând paturi, dulapuri, cărți și tot felul de obiecte dintr-o sticlă translucidă, care creează o lume imaterială." Au urmat patru reprezentații - pe 8, 9, 10 și 11 martie - cu subtitrare în limba română, publicul spaniol ovaționând în final minute în șir regalul actoricesc oferit de Manuela Ciucur, Rodica Lazăr, Clara Vodă, Marian Râlea, Adrian Ciobanu, Vlad Zamfirescu și Daniel Popa. Duminică 11 martie, printre spectatori s-a aflat și celebrul scriitor peruan Mario Vargas Llosa. Prezent doar pentru
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
adresat Repetentului. Să mai spun că de la el a pornit și acest supranume, care acoperă o biată restanță a tânărului său adversar? Să mai spun oare că sclipitoarele cursuri le predă în fața unei clase goale? Să mai spun că, până la finalul lecturii, lucrurile acestea trebuie să rămână între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
trebuie să rămână între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică pe care aceasta
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
de marcă din România și Serbia. Un eveniment editorial pentru care editura timișoreană Brumar merită din plin toate laudele. Și ar fi păcat să închei aceste rânduri despre un om foarte drag sufletul meu fără să citez emoționanta mărturie de final a fiicei sale, Ioana: "În ultima seară ți-am mărturisit: "Mie nu-mi place poezia, tată". Te-ai uitat la mine, am adăugat: "În afară de a ta". Cu umorul tău inconfundabil, mi-ai răspuns: "Înseamnă că ai criterii"... Eram toți trei
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Galaction era forma pioasă ce-l acoperea pe Grigore Pișculescu, omul cu cizme de mujic și cu picioarele bine fixate pe pămînt. încerca să-l imite și să-l reediteze pe Tolstoi. Dar numai în aparență". Să ne oprim în final asupra cîtorva corectări pe care, în calitate de martor cu un stagiu extrem de îndelungat, Pericle Martinescu le-a putut aplica unor contemporani de vîrste diverse. Astfel un articol al lui Nicolae Balotă, în care se afirmă că generațiile de scriitori români dintre
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
o înnobilează de la sine. Păstrîndu-se în zona sugestiei, Alfonso Cuarón nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
vioara întîi, din cauză că între președinte și premier nu mai e cale de întors. Dacă luăm din nou la despicat firul alianței dintre PD și PNL, premierul Tăriceanu pică prost, moralmente, dintr-o asemenea analiză, fiindcă a refuzat anticipatele. Dar în măsura în care finalul disputei dintre Traian și Călin se va concretiza printr-o soluție arbitrată de PSD, Băsescu însuși va primi în plin o lovitură de imagine. Cînd te lupți cu PSD-ul și după ce ai devenit președinte și îi reproșezi premierului relații
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară ei, din perioada rapidei industrializări. Grupusculul obsedat de dezbateri al lui Zoffi va provoca iritare, nu doar nedumerire, și printre clienții Cafenelei frecventate seară de seară: Ce viață! va exclama în final povestitorul, și el membru al grupului. "Cîți ani petrecuți în discuții! Cîte vorbe aruncate în vînt! Cîte cărți citite și uitate! Iar apoi puzderia de iubiri! Și lehamitea de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara lui Urania
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
faptul că nu s-a găsit niciodată în situația de a încerca să iasă din modesta condiție altfel decât învinuindu-i pe alții. Despre autodepășire, perfecționare, muncă asiduă nu pare să fi auzit. Această mică dramoletă n-ar avea un final pe măsură dacă n-aș spune că, în urmă cu vreo lună, personajul indignat că străinii au "ocupat" locurile de muncă din țară se dădea de ceasul morții să prindă un contract undeva prin Spania sau Italia. }ări în care
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
și grenade/ sub cerul zdrăngănind de gamele/ și întinderi pomădate cu un roșu noroc// pe-atunci te duceai în război pentru o fată/ pe care un soldat ungur a invitat-o la dans" (În patruzeci) Cu acest poem (plasat către finalul volumului) în minte ar trebui începută orice lectură serioasă a Cenotafului. Lumea de aici, cronologică în felul ei, și-ar putea revela pe deplin naturalețea, sonoritatea și sensurile, aidoma lumii noastre străbătute la pas cu căștile walkman-ului în urechi
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
dictaturii comuniste care folosea ura ca pe un combustibil al istoriei - sensurile lumii lui Caragiale, înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
al istoriei - sensurile lumii lui Caragiale, înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și înflăcărata pledoarie nu e decât o demonstrație prin absurd
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
asupra unui personaj. Apariția fiecăruia este însoțită de un mic curriculum, necesar cuprinderii cît mai multor personaje în cercul de suspecți. Ca de obicei, numai anumite afirmații își vor dovedi ultimativ greutatea, deși ele au trecut neobservate. Este meritul oricărui final să aducă în discuție începutul, reorganizînd întregul puzzle într-o imagine clară, coerentă. Ritmul devine tot mai alert, presiunea crește și odată cu ea și numărul coincidențelor inexplicabile și al cadavrelor. Cele 88 de minute promise nu exclud posibilitatea unui sfîrșit
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
o imagine clară, coerentă. Ritmul devine tot mai alert, presiunea crește și odată cu ea și numărul coincidențelor inexplicabile și al cadavrelor. Cele 88 de minute promise nu exclud posibilitatea unui sfîrșit mai apropiat, dar psihiatrul păstrează ritmul pentru revelația din final. Cît de imprevizibil este acesta, nu cred că trebuie s-o divulg celor care vor să vadă filmul. Important este că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine la urmă și transformă filmul într-o lecție pentru sugari gen: nu scăpați biberonul pe jos, că se murdărește de praf. Se poate însă face abstracție de ultimele 5 minute - care pot
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
pot ucide nu numai personajul dar și filmul cu distribuție cu tot - astupîndu-ți urechile sau spunînd in sotto voce ce tîmpenie îți trece prin minte. Înclin să cred că filmul lui Scorsese a luat un Oscar pentru duritatea scenei din final, cînd pedeapsa este administrată fără rețetă și în overdoze, fără ca statul, legea să aibă ultimul cuvînt. Altfel, cele 88 de minute nu te fac să regreți că le-ai văzut, în acțiune este inserat și tot ceea ce trebuie ca filmul
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
tipică pentru stilul de ambiguitate cultivat de autor. Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
p. 46). Plină de haz este Parabola presei în care, pentru a contracara lipsa de credință a oamenilor, Infernul și Paradisul își trimit pe pământ agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical promotion, iar în final se hotărăsc să facă două cotidiene. Primul este cel al dracilor, cu paginile "negre ca învelitoarea radiografiilor de altădată". Întrebați cum arată presa în Paradis, agenții de publicitate dau un răspuns care merită reținut: "Acolo sus?... La fel ca jos
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi, mai avea nevoie Gabriel Liiceanu în 2006, cînd a publicat cartea Despre minciună, ca să recurgă la plagierea lui Heidegger sau Creția? Ce om cu scaun la cap ar putea crede că un intelectual precum Gabriel
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte, de fapt, de retorica ofilirii, recuperînd epica, fa-bula din vîrste mai vechi ale poeziei. Iată o imagine cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
potențial adversar al ei, precum scoțienii, - Ultimul rege al Scoției se autointitulează cu o ironie subtilă -, civilizat după modelul democrațiilor occidentale, dar inițiatorul unui regim autoritarist de o cruzime teribilă, sensibil și carismatic, dar labil și paranoic etc. Acuzîndu-l în final pe Garrigan de a fi încercat să joace cu el mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
senectute), sub titlul de Scrieri, și edițiile critice (din clasici), în colecția de Opere. Istoria Scrieri-lor argheziene, străbătând cinci decenii (1962-2006), nu e nici pe departe una simplă sau lineară. O povestește Traian Radu, din punctul său de vedere, în finalul volumului 46 (p. 441-450). O putem urmări din sumarul complet al ediției integrale de Scrieri, adăugat ca un documentar de descriere bibliografică în anexa aceluiași volum 46 (p. 383-439). Proiectul inițial, din 1960, consfințit într-un prim contract cu autorul
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]