6,379 matches
-
în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate cu lemn, dacă nu-ți permiți să pui lemn masiv. Și, poate mai presus de toate, întreaga suflare drept-credincioasă din România pare să fie străbătută de fiorul mistic al unei revelații mobilizatoare : nici un spital, cazarmă sau cartier de blocuri fără o biserică tradițională (evident, din lemn) ! Toate acestea - și multe altele asemenea - creșteau pînă acum haotic, precum bălăriile după ploaie, fără noimă și consens. Acum au un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
știm noi cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din legile și dispozițiile noastre este cel care îmi dă permanent fiori pe șira spinării. Cei dinaintea noastră au profitat și s-au făcut profesori peste noapte, la grămadă, mama lor ! Așa este, unii chiar așa au făcut. Vom introduce acum niște criterii care nu vor mai permite așa ceva ! Foarte bine și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mă rog, nimic deosebit pînă aici, mica bîrfă există de mult, doar că acum circulă mai repede și mai eficient. Cînd însă tînărul patron al Facebook, Mark Zuckerberg, declară acum cîteva săptămîni „sfîrșitul intimității”, pe mine cel puțin mă trec fiori reci pe șira spinării. „Oamenii se simt bine nu numai împărtășind mai multe informații și de mai multe feluri, dar și mult mai deschis și cu mai mulți alți oameni”, a declarat acesta pe 11 ianuarie la Las Vegas. „Norma
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi, până acasă, am alergat clănțănind și strîngîndu-mi umerii de fiori. M-am trântit în pat și am simțit că am făcut febră, mama s-a speriat când a citit termometrul. Mi-a adus medicamente și m-a doftoricit câteva zile; primele zile de vacanță, am bolit, cu somn puțin și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aurea șinele de tramvai. Vorbeam despre lună, ea îmi spunea că într-o excursie la munte, cu câțiva prieteni, se simțise atât de singură încît îi venea să mănânce literalmente luna. "Dar știi cum? Literalmente!" Bineînțeles că am simțit un fior de gelozie și-am încercat să parez cumva, dar am rămas cu gura căscată, pentru că, privind luna, am văzut clar că sfera ei nu mai era perfectă, că într-o parte se turtise și că o umbră, care nu putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i se resorbiseră în coaste, așa că direct din torace îi ieșeau acum cele două buchete de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicat articulate, și care atingeau neobosit clapele sidefii. Profesorului îi veni să vomeze, simțind fiorul de oroare sacră în fața acestei ființe atât de puțin omenești. Ca să nu aibă timp să dea înapoi, stinse farul și se repezi la portiera din față. Cum trase de ea, aceasta se desprinse din balamalele putrede și căzu în iarbă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ei; muzica, poezia, literatura bengaleză. Mă străduiam să descifrez în original poeziile vaishnave, citeam emoționat traducerea Shakuntalei, și nimic din cele ce mă interesau odinioară nu mai îmi reținea acum atenția, Priveam rafturile cu cărțile de fizică fără nici un fior. Uitasem tot, în afară de munca mea (pe care o sfârșeam în silă, așteptând să mă întorc mai curând acasă) și de Maitreyi. Câteva zile după mărturisirea noastră veni să-mi spună că mi-a ascuns atunci ceva. Eram atât de infatuat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bambus. Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e asemenea setei și foamei și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraș, când ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișare înlocuia o noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri fixe, hipnotice, nesățioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în bibliotecă. Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ținea pe scaun și nu o lasă să se oprească din scris . Dar parcă și tastele le apăsa tot mai greu și mai greu. Simțea cum aerul din jur este tot mai greu de respirat pe timp ce trece. Un fior rece îi trecuse pe șirea spinării. O altă lacrimă își facu loc pe obrazul palid al fetei, lăsând în urma ei o urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
carne de porc ! Să fii sănătoasă de când n-am mai văzut io carne de porc !... Poate e luni și luni de când n-am mai pus carne în gură... Așa le-a închis gura de fiecare dată. Încearcă să-și reprime fiorul de silă care o scutură ori de câte ori își imaginează ce s-ar fi putut petrece în baie. Poimâine, când vine Leana, are s-o pună să frece mai atent ca de obicei, să dea cu spirt, să dezinfecteze. Mai bine i-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar, dând la o parte neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce remușcare, ca un dulce fior, că e vară... E vară - e vară - e vară... Și câte veri ?... Și ce fel de veri de-acum înainte ?... Pentru că, iată, priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vorbesc și cu taică- meu, care mă anunță că vine să mă vadă În prima duminică. Dacă tot vine, poate aduce și miracolul. PÎnă atunci, Portocală, cel plin de vise de preamărire și de onoruri militare și chinuit de fiori lirici și peste toate suferind de o acută vocație metafizică, Încearcă să ne omoare alergîndu-ne peste movile de pămînt și trîntindu-ne și ordonîndu-ne să ne tîrÎm prin șanțuri, pe sub nasul santinelelor de la gardul unității. Zelul caporalului e greu de Înțeles
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aibă și 25. Ceva nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate de vină e beția libertății care mi-a răvășit rațiunea cînd am ieșit pe poarta unității, În orice caz, mă trezesc cuprins de un perfid fior lubric. Îi explic euforic, În foarte multe cuvinte, cine sînt și unde vreau să ajung și probabil că Îi mai explic și alte lucruri pe care nu simte nevoia să le cunoască - pe chipul inform i se Întinde un zîmbet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de om bătrîn și bolnav, Îmi spune să mă Întorc și să privesc peretele, pe perete e o proiecție, e o imagine tremurătoare a tatălui meu, care se micșorează, se transformă Într-un copil, dar chipul Îi rămîne matur, un fior de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uite pe geam. Fusese el și înăuntru, dar nu prea des. Îi plăcea însă mai mult să se uite de afară la mobila de modă veche, încremenită, din camerele tăcute, acum atât de întunecate și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mișcare. Alex colecționase întotdeauna diverse obiecte, dar s-ar fi spus că, acum, toate acestea se întorceau, treptat, împotriva ei. Într-un fel, știa că totul e un nonsens și, cu toate că era speriată, nu se temea prea tare, datorită unui fior de complicitate pe care i-l stârneau asemenea experiențe. Această infiltrare a subconștientului în mediul care o înconjura, această știrbire a vitalității ei de către forțe răuvoitoare, se lega acum, în mintea lui Alex, cu enigma ridicată de Ruby, deprimând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sacadat, ca un puls uriaș și întreaga clădire părea să vibreze. În aceste ape învățase Gabriel să înoate. Și totuși, de fiecare dată îi trezeau o emoție plăcut vinovată, de anticipare. Când intrai în bazinul cald te străbătea un delicios fior de plăcere, mai ales iarna, când izvorul fierbinte părea un adevărat miracol și îmbăierea în el un ritual exotic. — Când o aduci pe Stella? întrebă Gabriel. — Pe la cinci. Stella, reținută din ziua accidentului în spital, urma să fie externată azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcuse vreun comentariu, o înfricoșa pe Gabriel. George nu venise să-și vadă soția. Deși dorea ca Stella să se mute la ei. Gabriel se temea și era străbătută de un freamăt care o făcea să vibreze în armonie cu fiorul vinovat, iscat de apa fierbinte. Simțea o nevoie urgentă sa înoate, repede, repede, repede. — Uite-o pe Sylvia Blackett, spuse Brian. — Ah, da... Gabriel făcu semnul ei obișnuit către Adam, fluturându-și degetele. Lui Adam nu-i plăcea acest semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și anticipând cu plăcere fiorul cufundării în apă. Se întoarse ușor, privi de partea cealaltă a bazinului și-l văzu pe George McCaffrey care tocmai intrase în sală. George se uita la bazin și la scena umană. Nu era prea interesat de femeile aproape goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]