5,270 matches
-
Bulgariei și SV Olteniei, paralel cu o extindere a culturii Basarabi (de esență nord-tracică) spre apus, în Voievodina. Descoperiri precum cele din zona Vraca (Bulgaria de NV), Balta Verde și Gogoșu (Mehedinți) dovedesc, în VIII-VII î .Chr., rituri și ritualuri funerare obișnuite în lumea ilirică - înhumația în poziție întinsă. Din punct de vedere politic, mai multe dintre triburile ilire au încercat să se organizeze, în diferite momente din sec. IV-III î.Hr. Primul rege cunoscut a aparținut dardanilor și se numea Bardyllis
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Hallstatt. Provine mai ales în necropole, pentru că așezările sunt mai puțin cercetate. Se cunoaște totuși că multe așezări erau întărite, cele din Dalmația cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au fost de înhumație, mai ales tumulare, familiale sau gentilice, unele de câteva zeci sau câteva sute. Inventarul funerar găsit conține arme de fier și multe podoabe de bronz. Cu o paletă foarte variată la iliri
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
cu ziduri de piatră. Inventarul necropolelor cercetate denotă mare grijă pentru viața de apoi și pentru ceremonii funerare. O parte a lor au fost de înhumație, mai ales tumulare, familiale sau gentilice, unele de câteva zeci sau câteva sute. Inventarul funerar găsit conține arme de fier și multe podoabe de bronz. Cu o paletă foarte variată la iliri, acestea au fost elemente de cultură materială difuzate și în zonele învecinate; numeroase tipuri de fibule, brățări, atârnători etc. din spațiul carpato-dunărean sunt
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
ating munții, unde cad ca eroi în lupte crâncene. Toată viața sa, Botev și-a inspirat camarazii cu pasiunea sa pentru libertate și ultima sa acțiune a venit să împlinească jurământul său și să moară pentru el. Inscripția pe piatra funerară spune "Profeția ta s-a adeverit- trăiești în continuare!”. În urma lui Botev a rămas soția sa, Veneta, fiica sa Ivanka și fiul adoptiv Dimitor. În 1875 Botev publică opera sa lirică într-o carte numită “Cântece și poeme”, împreună cu un
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
regelui egiptean Djeser/Joser(Zoser) și a construit prima piramidă (în trepte) la Saqqara/Sakkarah, până la el regii fiind îngropați în mastabe, uriașe ridicături făcute din cărămizi de lut. La început monumentul era doar o mastaba clasică, peste o cameră funerară subterană, ce ajungea până la 28 m adâncime, accesibilă printr-un puț. Intrarea în această cameră a fost sigilată cu o lespede de granit cântărind trei tone. Sub îndrumarea marelui vizir Imhotep, construcția a fost extinsă și înălțată în mai multe
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
o lespede de granit cântărind trei tone. Sub îndrumarea marelui vizir Imhotep, construcția a fost extinsă și înălțată în mai multe etape, de parcă arhitectul antic ar fi încercat să vadă până unde se poate merge. Unii experți apreciază că monumentul funerar a fost conceput ca o replică a palatului în care Djoser a trăit în timpul vieții. Multe dintre piramidele egiptene ulterioare sunt construite după planuri de o precizie uluitoare, însă în cazul piramidei în trepte de la Sakkara nu se poate vorbi
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
include mai multe temple și pavilioane legate prin tuneluri, precum și statui ale lui Djoser, însă până în prezent doar o parte a acestui vast ansamblu a fost scoasă la lumină. În timpul lucrărilor de excavare desfășurate la începutul secolului trecut, în camera funerară s-a descoperit o statuie a faraonului Djoser, păstrată astăzi la Muzeul Național din Cairo. Camera este parțial acoperită cu plăci ceramice de culoare albastră, iar inscripțiile de pe pereți demonstrează că era vorba de o incintă funerară. Unele dintre ziduri
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
trecut, în camera funerară s-a descoperit o statuie a faraonului Djoser, păstrată astăzi la Muzeul Național din Cairo. Camera este parțial acoperită cu plăci ceramice de culoare albastră, iar inscripțiile de pe pereți demonstrează că era vorba de o incintă funerară. Unele dintre ziduri sunt împodobite cu sculpturi reprezentând capete de cobră, așa-numitele „uraei”, simbol al vieții noi și reînvierii, des întâlnite în Egipt. Grație talentelor sale multiple, nu doar a ajuns pe culmile puterii, dar a și rămas în
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
al lui Asclepios/Esculap, din mitologiile greacă/romană. Arta construirii piramidelor al cărei inovator a fost Imhotep a continuat și s-a dezvoltat, atingând culmile perfecțiunii o dată cu Marea Piramidă a lui Keops, dar ulterior s-a renunțat la aceste monumente funerare, faraonii fiind înmormântați apoi în cripte săpate în piatră, în Valea Regilor.
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
de nimeni. Lordul Carnarvon, în acel moment în Anglia, a fost chemat imediat în Egipt, unde a ajuns pe 20 noiembrie. După numai 7 zile a asistat - împreună cu Carter - la deschiderea mormântului care în acel moment își revela „bogăția sa funerară” exact așa cum fusese dispusă cu mii de ani înainte. Pe bună dreptate această descoperire este considerată cea mai mare descoperire arheologică a sec. al XX-lea, nu atât pentru bogăția conținutului cât pentru faptul că era pentru prima oară când
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
Regatul Nou (1550-1070 î.Hr.) sau Imperiul este cea mai înfloritoare epocă din istoria Egiptului, cu cei mai faimoși conducători. Arta și spiritualitatea atinge apogeul, iar țara dobândește cea mai mare întindere, prin cuceriri. Locul complexelor funerare regale este mutat în sud, pe partea opusă Thebei, într-o zonă de dealuri stâncoase, pe malul vestic al Nilului, în Valea Regilor. Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatshepsut, Amenhotep III, cel care a
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
dimensiuni uriașe. Unul dintre cei mai renumiți faraoni ai Regatului Nou este Tutankhamon, pe plan istoric un faraon lipsit de importanță, dar care, datorită descoperirii în 1922 a mormântului său din Valea Regilor aproape intact, a rămas faimos pentru tezaurul funerar inestimabil. Aceasta a fost o epocă de bogăție și putere pentru Egipt. Hatshepsut a fost o femeie faraon lucru rar întâlnit în istoria Egiptului antic. Ea a fost un conducător competent și curajos extinzând comerțul egiptean spre sud, teritoriul ocupat
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereți au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor o masă funerară în relief. “Palatul Orașului” a început sa fie construit în anul 1795, în timpul locotenenței lui Daniel Köpeczi. Arhitect a fost János Kövesi, vestitul autodidact, care a proiectat și podul de lemn peste Arieș și Fabrica de Bere din Turda. Pentru
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
, redați în limba română și ca Ss. Nereu și Ahile, sunt sfinți martiri creștini. Se știe foarte puțin despre viața acestor doi martiri. Așa cum reiese dintr-o inscripție funerară, erau probabil soldați pretorieni la Roma, aflați în slujba tribunalului. Convertindu-se la credința creștină, au părăsit armata; de aceea au fost condamnați la moarte, murind ca martiri la Terracina, probabil în vremea prigoanei lui Dioclețian, în jurul anului 304. În
Nereus și Achilleus () [Corola-website/Science/307295_a_308624]
-
n. 1951), primul cosmonaut al Ucrainei independente (a zburat în spațiu în misiunea STS-87 din 1997 a navetei spațiale Columbia). Un muzeu dedicat cosmonautului este deschis în școala din sat. În cimitirul din satul Stăuceni se află un mare zid funerar de pământ. Soldații ruși care au luat parte la Bătălia de la Stăuceni în anul 1739 sunt îngropați acolo . O excursie pe malul drept al râului Nistru începe în Atachi, care se află la 2 km de Hotin. De pe dealul Rașcov
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Alexandru Voevod, domn Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
la 1 septembrie 1995 la Mănăstirea Donskoy. După cum își amintește el într-un interviu din noiembrie 2000, în întreaga Transnistrie funcționau doar două biserici. Locuitorii de acolo nu erau botezați, nu erau cununați religios și nici nu se oficiau slujbe funerare . La data de 6 octombrie 1998, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât înființarea Episcopiei de Tiraspol și Dubăsari și l-a numit pe PS Iustinian ca episcop al nou-înființatei eparhii. Abia la 25 noiembrie 2001, președintele Vladimir Voronin
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
a oprit inima năvalnică a lui , furtunoasă și navalnică în opinia publică evreiască din ultimii 14 ani, furtunoasă, năvalnică și emoționantă". După relatarea ziarului ebraic „Davar” din Tel Aviv din 8 august 1940, poliția orașului New York a raportat despre „cortegiul funerar cel mai mare văzut în oraș”. Jabotinski a fost înhumat în Cimitirul evreiesc New Montefiore din Long Island. Ultima sa dorință, formulată în scris în noiembrie 1935 prevedea ca rămășițele sale pământești sa fie transportate în Țara Israel numai prin
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
se căsătorește cu Ecaterina Ghika (fiica marelui ban Dimitrie Ghika din prima căsătorie cu Eufrosina Caradja și are doi fii, Mihalache și Costache. Mihalache S. Cornescu, cel mai important reprezentant al familiei, se naște în 1783, conform datelor de pe monumentul funerar, astăzi dispărut. El este printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens. Marele vornic Mihalache Cornescu moare la 17 martie 1863 fără urmași și este înmormântat la Mănăstirea Dealu, monumentul său funerar (ridicat de nepotul său, generalul Ioan C. Cornescu) fiind distrus în perioada când la mănăstire a fost tabăra de copii coreeni (1923-1954). Costache S. Cornescu, născut în 1791, urmează o carieră asemanătoare cu a fratelui său mai mare: licențiat în
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
lui Sofocle. La 16 august - pe plaja de la Via Reggio - cadavrul lui Shelley a fost ars în prezența lui Byron, a lui Leigh Hunt și a lui Trelawny. Ceremonia incinerării s-a desfășurat în tăcere, cu simplitatea și măreția ritualurilor funerare din vechea Eladă. Peste câteva ore, apropiindu-se de vatra încinsă, Trelawny a constatat cu uimire că inima poetului era încă întreagă: scoțând-o din flăcări, el i-a încredințat-o lui Hunt, care avea să i-o predea soției
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
se retrage din viața publică. Moare în anul 1886, fiind înmormântat , în cimitirul mănăstirii Cernica, cu funeralii naționale la care a participat și prim-ministrul Ion C. Brătianu. Tot aici, în cimitirul vechi al mănăstirii, astăzi, se regăsește și monumentul funerar al Mariei Romanoff, nepoata lui Nicolae Simonide, decedată în anul 1897.
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
ars într-un incendiu, iar turlele din lemn nu au mai fost reconstruite. În partea dreaptă a pronaosului bisericii, în fața stâlpilor de susținere a cafasului, se află mormântul duhovnicului Iosif, ctitorul mănăstirii, decedat la 28 decembrie 1828. Pe placa sa funerară, care nu este cea originală, se află următoarea inscripție: ""Cuviosul ieroschim. Iosif fondatorul și duhovnicul sf. Mănăstiri Văratic, trecut la cele veșnice 28 dec. 1828"". Chipul acestuia este reprezentat pe peretele din spatele mormântului. Unii specialiști presupun că tot în această
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
latura sudică și o nișă pentru proscomidiar pe latura nordică. Sub absida altarului se află un osuar unde au fost depuse osemintele maicilor din vechiul cimitir al mănăstirii. În exteriorul bisericii, lângă absida altarului, se află mormintele acoperite de plăci funerare ale unor călugărițe care au jucat un rol important în istoria comunității monahale de la Văratec. Aici sunt înmormântate următoarele maici: Biserica "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" a fost construită din lemn în anul 1817, în cimitirul vechi al mănăstirii, aflat la
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
află mormântul poetei Veronica Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris următorul epitaf în versuri: <poem>:""Și pulbere țărînă din tine se alege În prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]