4,536 matches
-
4.2. Peștera Liliecilor din Culmea Hăghimișului Aflată la altitudinea de 1500 m și situată la aproximativ 1 km Nord de rezervația Pietrele Doamnei, Peșterea Liliecilor din Culmea Hăghimașului se află pe un mic podiș calcaros c care prezintă abrupturi. Geneza: peștera este descendentă, cu trepte sccesive, care ajung până aproape de baza c calcarului. Peștera nu prezintă nici o formă de dizolvare sau s scurgere a apei, fiind de fapt un labirint între blocuri gigantice de calcar. Sălile sunt spațiile rămase libere
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Evenimentele din ultimii ani l-au făcut să-și extindă interesul asupra națiunii și naționalismului, temă extrem de complexă, pentru asimilarea căreia îl pregătise în fond experiența spaniolă. Ni se propune, în noua carte, o lectură a istoriei europene sub unghiul genezei și dezvoltării națiunii, respectiv naționalismu-lui, cu preocuparea expresă de a identifica soluții de transcendere. O istorie în filigran, în care desenul "evenimentelor" e dublat de unul mai greu sesizabil, compus din idei, atitudini, mentalități. Sînt desene complementare ce implică o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
considerare argumentul necesităților industriale, tre-buie să spunem că acesta a contat mai tîrziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, cînd guvernele unora dintre marile națiuni se preocupă să instituie puterea materială în cadrul a ceea ce numeau "economie națională". Un alt cunoscător al genezei naționalismelor moderne, istoricul Eric Hobsbawm, lămurește foarte bine acest aspect.137 El ne arată cum teoriile liberului schimb inspirate din Adam Smith își pierd din influență la începutul secolului al XIX-lea, în special în Statele Unite, unde federalistul Alexander Hamil-ton
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în sensul că populați-ile helvetice au vrut să se plaseze la granițele Germaniei, Franței și Italiei și apoi, pentru că totdeauna ele au contestat legitimitatea vreunui centru care să le fie propriu. Încă o dată, interpretările canonice ale fenomenului național nu lămuresc geneza acestui mod de identificare. Acesta este anterior afirmării liberale și moderne a suveranității populare, care nu datează decît din secolul al XVIII-lea. În această privință, conștiința civică a elvețienilor apare mai cu-rînd medievală și patriciană la originea sa, Stadtsbürger
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
the Eastern transition, Cluj, 1993. 52 Vlad Georgescu, Politică și istorie. Cazul comuniștilor români, 1944-1977, München, 1981. 53 Andrei Pippidi, Rezerva de speranță, București, 1995, p.136-144. 54 Al. Zub, Istorie și finalitate, București, 1991; Camil Mureșan, op. cit., Sorin Mitu, Geneza identității naționale la românii ardeleni, București, 1997; Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, București, 1994; Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997. 55 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, București, 1997. Același autor a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care nu o mai consideri ființă umană. Concluzii Din momentul în care primele modele clasice au fost propuse, numeroasele cercetări efectuate de către psihosociologi și alți specialiști din domeniu asupra comportamentului în general au permis înțelegerea aprofundată a mecanismelor implicate în geneza, controlul și gestionarea comportamentelor agresive. Fiind comportamente care se învață, specialiștii sunt în măsură să propună soluții care să le modifice. Datorită cunoștințelor actuale, se poate admite rolul factorilor biologici și a celor individuali în manifestarea agresivității, predominanți fiind însă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
din Pascal), se valorifică trimiteri livrești variate, adecvate cu precădere asocierii dominante dintre eros, femeie și mare. Alături de aceasta, o sferă tematică des întâlnită la M., derivând dintr-o poetică a primordialității, este aducerea în prim-plan a procesului de geneză a lumii, prin jocul elementelor. Pe plan artistic, preocuparea pentru combinatorica imaginilor, relevând un exercițiu stilistic baroc, determină surprinzătoare efecte ce definesc figurile anamorfotice inserate în discursul de ansamblu al cărții („Port o coadă de rechin / cam pe ceafă ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
ceruri! Ea trebuie căutată într-un raport istoric al omului cu societatea, cu practicile (perverse) ale unui Social și ale unui Politik. Condițiile personale și condiționările social-politice sunt aspecte importante ale producerii nebuniei. Boala mentală se situează la interferența dintre geneza umană, istoria psihologică și individuală, formele concrete de existență 28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este istoria. În Istoria nebuniei..., Foucault pleacă de la presupoziția populară: Nebunul spune adevărul!, încercând să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ei că "definește mai degrabă referențialul, gama enunțiativă, rețeaua teoretică, puncte de alegere care au făcut posibile în chiar dispersia lor enunțurile medicale, regulamentele instituționale, măsurile administrative, textele juridice, expresiile literare, formulările filosofice"46. Un fel de "preistoria psihopatologiei sau geneza conceptelor sale"47. La Foucault, nebunia este legată de rațiune, iar rațiunea de nerațiune. Raporturile rațiune-nerațiune Omul a devenit pentru om atât chipul propriului său adevăr, cât și eventualitatea morții sale. Michel Foucault, 1954 Pentru Foucault, nerațiunea este în interiorul rațiunii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spre viitor la o supraveghere virtuală. Facebook, Yahoo, Google? În spatele acestei puteri se proiectează sufletul 121, devenit un vizibil al ei! Efectul major al acestei puteri moderne este remanierea dintre subiect și individ 122. Profesorul francez a răsturnat viziunea despre geneza științelor umane moderne. Dacă, până la el, contribuțiile diverșilor autori și gânditori celebri au fost analizate și prezentate de către istoricii culturii și ai ideilor, Foucault a văzut formarea științelor omului în "arhivele lipsite de glorie, în care s-a elaborat jocul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
adică o distanțare, o îndepărtare programatică față de coordonatele momentului contemporan. De la această premisă pornește comunicarea privilegiată a spiritului clasic cu sacralitatea. Luând forma asumării afective a religiosului (a oratoriului interior, în termenii de aici), această cooperare de tip particular explică geneza în secolul clasic a umanismului creștin, în toată diversitatea manifestărilor sale. Acesta este orizontul cultural explicativ în care se întreprinde o analiză sistematică a genurilor literaturii clasice - tragedia, comedia, romanul și subdiviziunile lor -, acumulându-se, dincolo de ele, un capital prețios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Lahovary”). În 1945 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj; frecventează, de asemenea, cursurile de estetică și filosofie ținute de Lucian Blaga și Eugeniu Sperantia. În același an debutează la ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum de poezii suprarealiste la Editura Fundațiilor Regale, volum care, în urma desființării editurii, nu va mai ajunge să fie tipărit. În 1950, la un an după absolvirea facultății (1949), este angajat secretar de redacție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Gheorghe I. Brătianu cu Adolf Hitler (16 noiembrie 1936)", în Dosarele Istoriei, 2004, nr.1, pp. 26-29. Spinei, Victor, coordonator, Confluențe istoriografice românești și europene. Gheorghe I. Brătianu, Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, 1988. Ștefănescu, Ștefan, "Gh. I. Brătianu și geneza statelor românești", în Memoriile Secției de Științe Istorice și Arheologice a Academiei Române, tom XXIII, 1998, pp. 31-39. Tanașoca, Nicolae, Șerban, "Reconsiderarea operei lui Gh. I. Brătianu", în Transilvania, nr. 12, 1980, p. 13. Teodor, Pompiliu, "Gh. I. Brătianu-istoricul. (I) Dimensiunile
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Constant Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Europa comuniștilor, Pascal Delwit, Jose Gotovitch, Jean-Michel De Waele Europa democrației creștine, Jean-Dominique Durand Europa extremei drepte, Anne-Marie Duranton-Crabol Europa liberalilor, Nicholas Roussellier Europa socialiștilor, Michel Dreyfus Fascismul și nazismul, Jean-Claude Lescure Geneza leninismului romantic. O perspectivă teoretică asupra orientării internaționale a comunismului românesc, Emanuel Copilaș Guvernarea comparată, Jean Blondel Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori La Construction politique de la nation, Silvia Marton Le role du parlement dans la creation des politiques publiques en
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei sale: Paris, Pont-Neuf... O uimitoare galaxie în gestație, care își schița contururile încă vagi în fața privirii noastre fascinate. Exista, de altfel, printre vestigiile trecutului (îmi amintesc voluptatea cu care mângâiam cotoarele aurite și netede ale volumelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceste domenii între ele. Cercetător și popularizator al fenomenelor românismului cultural, B. este preocupat mai ales de evoluția limbii române populare și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii și scrierii românești. În conexiune cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor, în perioada primelor apariții și a avântului cărturăresc din timpul luminismului. Comentează astfel operele cronicarilor într-un studiu privind elementele naționale în conștiința lingvistică și istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
sigletc "Abrevieri și sigle" I. Abrevieri ale cărților biblice Vechiul Testament Ab Abdia Ag Ageu Am Amos Bar Baruh 1Cron 1 Cronici 2Cron 2 Cronici Ct Cântarea Cântărilor Dan Daniel Dt Deuteronom Esd Esdra Est Estera Ex Exod Ez Ezechiel Gen Geneză Hab Habacuc Idt Iudita Ier Ieremia Ion Iona Ios Iosua Is Isaia Înț Înțelepciunea lui Solomon Jud Judecători Lam Plângerile lui Ieremia (= Lamentații) Lev Levitic 1Mac 1 Macabei 2Mac 2 Macabei Mih Mihea Mal Malahia Na Naum Neh Nehemia Num
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob cu îngerul și l-a biruit, dar a rămas șchiopătând (cf. Geneză 32, 24-32). Fiind vorba de o carte sacra ce a fost scrisă și îndelung comentată într-o limbă și o cultură atât de diferită de a noastră, transferul de semnificații nu are cum să nu fie parțial, sacrificând nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BS, C); ho theós șsou/mouț (Gen, Ex, Num, Is), pantokrátÄr (Rut, Iov), ho epouránios (Ps 68/67,15), ho theòs to¤ ourano¤ (Ps 91/90,1) (LXX); „Omnipotens” (Vg); „Shaddai” (BJ); „the Almighty” (RSV). Apare de șase ori în Geneză, în formă ’Pl Šaddai, în relatările despre Abraham și Iacob (17,1; 28,3; 35,11; 43,14; 48,3; 49,25) și o singură dată în Exod (6,3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradus, bineînțeles, la fel și prezent adesea și el în același text. În paginile Bibliei se întâlnește pentru prima data in Gen 2,4, precedând numele de ’Elohim, cum fusese numit până atunci Creatorul. Ne aflam deja în partea din Geneză atribuită de cercetători „iahvistului”. Tradiția biblică numită în mod convențional astfel indică originea revelării acestui nume în Gen 4,26: „Și lui Set i s-a născut un fiu și i-a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.), nume divin străvechi, probabil de origine mesopotamiana, cu semnificație controversată, este și el transferat cel mai adesea cu un nume divin cvasi-generic, cum este „Atotputernicul”. 4.4.3. ’Pl ‘Ol"m (3.1.4.1.) apare doar o dată în Geneză, în legătură cu dumbrava sădita de Abraham la Beer-Șeba, si a fost înțeles că exprimând veșnicia lui Dumnezeu. 4.4.4. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.) este un nume divin prezent doar la poporul evreu și anume în cultul legat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Între două mari planuri, unul consacrat celor credincioși (Paradisul) și altul rezervat celor care au Încălcat prescripțiile canonice (Iadul). Iată una dintre primele configurări mitologice ale locului de pedeapsă eternă, așa cum apare ea În Apocalipsa lui Pavel, text a cărui geneză este plasată În Egipt, Între anii 240 și 250. La intrarea În infern, numeroși păcătoși stau spânzurați În copaci de foc, atârnați de picioare, de mâini, de limbă, de urechi. În șapte cuptoare se perpelesc În flăcări și urlă sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
succesiv, câte trei, spre a clădi sistemul său filosofic original. Astfel, pe lângă Eonul dogmatic, Trilogia cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi alcătuită din Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937), în timp ce Artă și valoare (1939), Despre gândirea magică (1941), contopită apoi cu Știință și creație (1942), Religie și spirit (1942) vor constitui Trilogia valorilor. Cheia de boltă a acestei ambițioase construcții, care trebuia să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune a unor „suișuri” și „coborâșuri”, ca năzuință formativă geometrizantă, temperată. Spațiul mioritic aduce și alte observații originale, referitoare la ortodoxie, influențe spirituale străine, ornamentică etc. Geneza metaforei și sensul culturii îi dă prilej lui B. să reevalueze, în comparație cu știința, și manifestând vădit o simpatie superioară pentru ele, metafizica, mitologia, gândirea magică, mistica, sub raportul importanței lor. Strădania sa speculativă e de a „anonimiza”, dacă se poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
somnului, București, 1929; Daimonion, Cluj, 1930; Cruciada copiilor, Sibiu, 1930; Eonul dogmatic, București, 1931; Cunoașterea luciferică, Sibiu, 1933; La cumpăna apelor, Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, București, 1934; Avram Iancu, Sibiu, 1934; Orizont și stil, București, 1936; Spațiul mioritic, București, 1936; Geneza metaforei și sensul culturii, București, 1937; La curțile dorului, București, 1938; Artă și valoare, București, 1939; Diferențialele divine, București, 1940; Despre gândirea magică, București, 1941; ed. pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1992; Poezii, București, 1942; Opera dramatică, I-II, Sibiu, 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]