4,489 matches
-
și soartă proprie, acea cărticică îmi stă pe conștiință ca un miez fără coajă. Cred că avea dreptul ei să zacă pe rafturile unei librării, între atâtea alte plăsmuiri din lumea lor, a cărților, să atragă un ochi de trecător grăbit, un deget curios pentru răsfoire, un zâmbet simpatic, o renunțare cu tâlc ori o acceptare deschisă. De aceea o împing din nou în lumina naturală pe care o așteaptă, într-o formă mult revăzută, completată cu ceea ce consider acum că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un semn de întrebare asupra acestei afirmații. Poveste căutării celor doi îndrăgostiți se întinde pe numai treizeci de pagini. Restul paginilor, în număr de trei sute patru zeci sunt dedicate unui labirint de subteme, de aventuri inițiatice și a unei încheieri grăbite, care lasă un sentiment de nesiguranță oricărui cititor. Joscelyn Godwin, traducătoarea Visului lui Polifil în engleză, prezintă un punct de vedere inedit, total diferit de cel al celorlalți critici literari:„Povestea căutării Pholiei de către Polifil prezintă descrierea elementelor unui demers
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
El te ajută, te înțelepțește, fiindcă vede tot și își ține brațele întinse să ne scape din nevoi. în sfârșit, de multe ori nu primim ceea ce cerem, pentru că nu avem răbdare să așteptăm un răspuns. O, cât suntem de grăbiți și de pretențioși! Ca niște copii fără de minte vrem, ca îndată ce deschidem gura, să ne facem părtași la ajutorul divin. Iar dacă dorințele noastre nu se împlinesc, ne supărăm, ne mâniem și adesea nu ne mai rugăm. Or, inima rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cere ca un rezumat să aibă 100-200 de cuvinte. Pentru ca o lucrare să fie acceptată la o conferință internațională, trebuie trimis Înainte un rezumat al acesteia (așa-numitul abstract). Se poate Întâmpla ca rezumatul să fie util și unui cititor grăbit, care Își poate face o idee despre conținutul articolului respectiv. În revista Ephemerides (nr. 1, 1996, p. 87), editată de Secția de Jurnalism a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Emil Boc a publicat studiul Libertatea de exprimare
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
următoarea precizare: După semnul Întrebării și semnul exclamării, inițiala majusculă marchează Începutul altui enunț și presupune o pauză precedentă mai lungă, pe când inițiala mică semnalează continuarea comunicării În același enunț și o pauză interioară mai mică, deci un tempo mai grăbit al vorbirii (p. 72). Exemple: „Da slănină nu-i În pod? unt nu-i? ouă nu-s?” (I. Creangă); „Ce e cartea asta? De cine e? De unde vine? Ce scrie În ea? Ce gânduri ai cu ea? De ce ai cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și În cazul semnului Întrebării, după semnul exclamării, „inițiala majusculă marchează Începutul altui enunț și presupune o pauză precedentă mai lungă, pe când inițiala mică semnalează continuarea comunicării În același enunț și o pauză interioară mai mică, deci un tempo mai grăbit al vorbirii” (Beldescu, 1995, p. 72): „Vai de mine! nu-i bună asta!” (I.L. Caragiale); Domnilor!... Onorabili cetățeni!... Fraților!...” (I.L. Caragiale). După o propoziție exclamativă se pune punct doar dacă aceasta este Într-un citat: „Din schița lui Caragiale a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nega că în multe dintre relațiile interumane există această amabilitate convențională, care ne ajută să suportăm confruntarea egoismelor și a orgoliilor noastre. Este minimul care ne ajută să supraviețuim într-o rețea socială foarte încinsă, foarte sensibilă, foarte tensionată, foarte grăbită, foarte suspicioasă, foarte superficială, extrem de iscoditoare (în ceea ce privește viața intimă) și cu intenții denigratoare. Amabilitate nu înseamnă așa cum s-ar putea înțeleage la prima vedere doar amabilitatea convențională, complezentă. Amabilitatea include și o stare sufletească, emoțională mai profundă. Pentru L. Carter
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ion Popescu, autor a 5 volume de Documente Bârlădene; un Alexandru Philippide, Vasile Pârvan, G. Ibrăileanu, Șt. Zeletin, Paul Bujor dar și un George Tutoveanu, Tudor Pamfile, Toma Chiricuță, peste activitatea cărora nu se poate trece cu buretele, nici prea grăbit... Rândurile cu cronică publicistică vin să repare ori să îndemne la aceasta, să atenueze în parte sentimentele de frustrare pe care le încerc în calitate de bârlădean în ocaziile amintite... După cum se vede, Bârladul a fost u n puternic centru cultural în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care totdeauna va scăpa ceva înțelegerii mele, iar, pe de altă parte, că, în acest univers, nu sunt decât un fir de nisip. La întoarcere, o mulțime de copaci căzuți, schelete de copaci, trunchiuri albe peste care a trecut lava grăbită sau, mai înaintea ei, chi sa74, ciclopii-păstori la fel de grăbiți. Din poveste în poveste am ajuns la Randazzo, situat între Parco dell'Etna, Parco dei Nebrodi și Parco Fluviale dell'Alcantara, la vreo 15 kilometri de craterul central al Etnei, un
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de altă parte, că, în acest univers, nu sunt decât un fir de nisip. La întoarcere, o mulțime de copaci căzuți, schelete de copaci, trunchiuri albe peste care a trecut lava grăbită sau, mai înaintea ei, chi sa74, ciclopii-păstori la fel de grăbiți. Din poveste în poveste am ajuns la Randazzo, situat între Parco dell'Etna, Parco dei Nebrodi și Parco Fluviale dell'Alcantara, la vreo 15 kilometri de craterul central al Etnei, un orășel în care vulcanul s-a transformat în clădiri
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
egale ca importanță. Va trebui să se aștepte Revoluția franceză pentru a se naște o ideologie capabilă să justifice o nouă tentativă de unificare europeană. Pagubele provocate de lupte și deplasarea intensă a forțelor combatante în campanie sau în retragerile grăbite, în debandadă de multe ori, au fost considerabile, de multe ori nemaiîntâlnite. Armatele cuprindeau în majoritatea lor mercenari, a căror plată nu era asigurată cu regularitate de către statele care îi angajau. În consecință, soldații, prost plătiți și cu întârziere de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte de vedere originale și nu de puține ori polemice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
volanul să fie condamnați cu suspendare pentru a-și continua nestigheriți programul de eutanasiere a bătrânilor pe zebre. Până nu vor fi responsabilizați cumva și judecătorii și procurorii vinovați de acest haos, vom continua să trăim în junglă, făcându-ne grăbiți cruci și mătanii, poate ne va feri Cel de Sus să ajungem să ne căutam, disperați, dreptatea la Tribunal. 15 aprilie 2010 În ciuda aparențelor, nu voi începe acest articol, intitulat "Primărie și francofonie", prin vreo paralelă subtilă între titlu și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unui atare cadru permite formularea cîtorva mărturisiri finale. Să recunoaștem, de pildă, că o introducere care iese cu "violență" din spațiul de interes al textului prefațat poate să șocheze, atunci cînd nu răspunde nivelului minim de așteptare cu care lectorul grăbit frunzărește de obicei paginile unei prefețe. Or, încercarea de a transforma această introducere în "altceva" decît cartea prezentată impune, pare a se regăsi în propriul nostru exercițiu intelectual; căci, în mod obișnuit, o prefață standard preia cele mai interesante elemente
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de vitejie iar faptele se pe-trec pe la mijlocul secolului Xlll î.e.n. sau mai tîrziu cu cîteva zeci de ani după alte aprecieri. Vine în ajutorul troienilor, este rănit în lupta cu Ahile și se retrage pentru de pe cîmpul de bătălie grăbit a-și obloji rănile iar fiul său Euripil, cade în aceste încleștări după ce l-a ucis pe Mahaon, chirurgul cel vestit al grecilor cîntat cu mult patos de Homer. Flavius Philostratus care a scris pe la sfîrșitul secolului ll e.n. despre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie (1935), dedicat luptei dintre „două clase” sociale, adică dintre „săraci” și „bogați”, categorii care generează și un maniheism, inevitabil, al personajelor. Autorul confundă în mod curent principiile creștinismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
orbiți de viscol, pelerinii ajung lângă o râpă și aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor. - Acel om este sortit morții! Să ne grăbim ca să nu sfârșim ca el! A spus primul pelerin, continuându-și grăbit drumul. Al doilea pelerin, plin de milă pentru sărmanul acela, a coborât în râpă și la luat în spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat până la drum. Efortul foarte mare, l-a făcut să se încălzească și chiar să
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-o clipă din căsătoria sa și începe să o aștepte. Ea, înalt funcționar, mereu grăbită, este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
franceză a războiului), publicat ce supriză! de Gallimard, care-și săr bătorește cei 100 de ani de existență. De fapt, ce altă editură și-ar mai permite un prim roman de autor de 640 pagini, într-o lume tot mai grăbită și mai nerăbdătoare? Acest Sun Tzu à la française demonstrează, după opusul impresionant al lui Jonathan Littell din 2005 (Les Bienveillantes), că cel puțin Hexagonul nu și-a pierdut defel apetitul pentru frescele istorice și aventurile războinice și nici memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pariziană Robert Laffont (2012), în colecția "Bouquins" coordonată de Jean-Luc Barré, unul din cei mai avizați biografi ai scriitorului, ce reunește peste 860 de scrisori (dintre care o sută inedite), prezentate și adnotate de nora romancierului, Caroline Mauriac. Paradoxal, poate, grăbiții noștri contemporani, care nu se mai dedau unor practici revolute cum ar fi redactarea de scrisori sau jurnale, au dezvoltat în contrapartidă o rară apetență pentru acest gen de pătrundere în intimitatea unei personalități. Parcă nicicînd nu s-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limita drepturilor reciproce pre-existente sau să se ocupe în mod direct de fericirea oamenilor, provocând acte de devotament, de abnegație și sacrificii mutuale? Ceea ce mă frapează în acest ultim sistem (de aceea revin adesea la această chestiune, în scrierea mea grăbită) este incertitudinea pe care o face să planeze asupra activității umane și a rezultatelor ei, este necunoscutul în fața căruia plasează societatea, un necunoscut de natură să paralizeze toate forțele sale. Știm ce este și unde este justiția. Este un punct
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne este suficient. Să dăm exemplul respectării legalității, mergând să cerem de la unul dintre membrii noului guvern autorizația de a ne publica foaia." Și îi duce imediat pe cei doi amici ai săi la Hôtel-de-Ville71, unde se precipită mulțimea învingătorilor grăbiți să culeagă fructul victoriei. Cei care l-au văzut aruncându-se vitejește în cea mai groasă dintre aceste mulțimi furtunoase și facând eforturi incredibile pentru a ajunge până la sfânta sfintelor 72, unde stăteau noii distributori de locuri, care trebuie să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
frumos e afară? Da...mă odihneam. Sunt puțin obosită! spuse Ada. Ia dă-mi și mie temele pentru mâine că trebuie să mă apuc de scris. Notează-ți, te rog! Mia a notat bucuroasă după care, uitând să mulțumească, spuse grăbită: Hai că trebuie să închid. Pa! Reține! Pentru a fi manierat și atunci când vrei să telefonezi cuiva, trebuie să ții cont de câteva sfaturi: a. Prima dată trebuie să saluți și să te prezinți! b. Nu telefona înainte de 9 dimineața
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
organizează biblioteca Arhivelor. Pregătește, la seminarul de literatură, condus de M. Dragomirescu, lucrările: Duiliu Zamfirescu: Ghetsemani; N. Filimon: Nenorocirile unui slujnicar (în an. I, 1919-1920); Calderon: Judecătorul din Zalamea (an. II, 1920-1921); Al. Russo: Cântarea României; G. Topîrceanu: Balada chirieșului grăbit (cf. O. Papadima: Din anii studenției, Revista de istorie și teorie literară, nr. 3-4, 1965). 1921 Călătorește, prima dată, în Italia. 1923 Își ia licența. Traduce Un om sfârșit de Papini. Începând din luna martie, figurează pe lista corpului didactic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările de atelier”, ci și în poezia propriu-zisă, ca în Hrana poemului, din volumul Gulliver: „Îl voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea în floare.../ Cu spațiul nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]