6,255 matches
-
ruine în care, în chip miraculos, mai supraviețuiseră ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-l pusese mie în brațe. Schelăria din țevi de fier montată pe placa de la bază, pe care atârnau bețișoare de lemn legate în cruce și numite fluturi, oferea susținere masei de lut. Ușoara răsucire a capului spre stânga, cu grămada de bucle cu tot, împreună cu o înclinare a profilului, îngreuna redarea exactă. Mi-am luat în ajutor compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcuseră serviciul militar în Algeria sau Indochina și erau marcați de război într-un mod pe care-l recunoșteam cu ușurință; indiferent în ce mixtură de limbi, întotdeauna ne înțelegeam. Pentru acela care a văzut morți izolați și morți la grămadă, fiecare nouă zi e un câștig. O vreme am găsit găzduire într-un pod cu vedere spre acoperișuri și hornuri, în care puteam locui fără chirie fiindcă mă ocupam de spălatul vaselor pentru un cuplu violent și certat la cuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva să afirmi că și ca papă ai fi adus pe lume așa, pur și simplu, o grămadă de copii?“ Atunci am început să scormonim din nou prin sertarele anilor noștri tineri și am descoperit acolo amintiri, ca de obicei, contradictorii; numai când am numit-o pe șefa novicilor, pe sora Alfons Maria, „o jigodie care făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la Retiro și a tret să iau mărfaru dă la 23 și-un pol În loc să mă hurduc În ăl din față. Deși știam totu ca pe apă, În droașcă i-am tot dat cu buchiseala din almanah. Niște nătărăi făcuți grămadă scuipa parole dă cum se bătuse Millonarios versus Chacarita Juniors, și mă scotea din săriți care, mă jur pe mama, nici măcar nu știau vro iotă dă football. Am sărit din teleguță la Belgrano R. Quinta ie la vreo treișpe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hodoronca-tronca, a declarat Mariana. Dacă casa Îmi ie cu susu-n jos, numa Carlos ie vinovatu, că ie cu ochii pă mine toată vremea. — În vieți nimic nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mutase lucrurile din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât surpriza cu grămezi peste grămezi dă foi dă tutun holandilla ș-o osânză dă unelte uitate, moștenire dă la fosta Casă dă Licitație pentru Bunuri dă Consum E.K.T., care Închirease stabilimentu naintea lu candriu dă don Alejandro. Da, fincă vorbirăm de Moño, dăgeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât surpriza cu grămezi peste grămezi dă foi dă tutun holandilla ș-o osânză dă unelte uitate, moștenire dă la fosta Casă dă Licitație pentru Bunuri dă Consum E.K.T., care Închirease stabilimentu naintea lu candriu dă don Alejandro. Da, fincă vorbirăm de Moño, dăgeaba mai camuflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
două cocoașe puse la aceeași cămilă, l-a Împlorat pă catalanu ăla că să ne ia. Înainte să pună În practică „Urcă, Zubizarreta!“, cu toții Îngroșam cotingentu la ăia de umplea vehiculu și ne râdeam, gata-gata să ne-arătăm vegetațiile, dă grămada senza potență care, dân cauză că stătea la coadă, n-a izbutit să se Încruste În vehicul, și ne-a rămas, cum s-ar zice, „cale liberă“ să ne Întoarcem, fără atâta sânge rău, la Tolosa. Îți exagerez, Nelly, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă păr În supă, i-a tremurat sufletu că mai mult sau mai puțin dă unu Își făcea in mente planu lui dă cum să să evade. Ș-așa, dă-i cu fluierături, ne-a pus pă urmele la o grămadă aparentă dă moloz care ne-a căzut sub vizuali. ți-amintești, ș-Încă cum, că În după-amiaza aia telmometru arăta o temperatură dă lături și n-ai să Întrebi dă ce un procent ne-am scos șpențerile. Le-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se mișcase de pe scaun. Privea la tehnicianul care strângea ecranul portabil. — A fost realmente o performanță, spuse Norman. — Ce anume? Nu văd de ce. — Faptul că ai dedus că Barnes nu ne-a spus adevărul despre ușă. — Ei, mai sunt o grămadă de lucruri pe care nu ni Ie-a spus, zise Adams cu o voce rece. Nu ne-a spus nimic despre nici un lucru important. — Adică? — Barnes, spuse Harry ridicându-se În sfârșit În picioare, știe foarte bine de ce președintele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
semiînchis cu fluctuații În inspirație de 608 până la 760 Torr... Norman adormi din nou. Când expunerea luă sfârșit, fiecare se Îndreptă spre cabina lui. — Am pierdut ceva interesant? Întrebă Norman. — N-aș zice, spuse Harry, săltând din umeri. Doar o grămadă de chestii din fizică. În cabina sa strâmtă și cenușie, Norman se Întinse pe pat. Ceasul luminos de pe perete arăta 23:00. Avu nevoie de ceva timp ca să-și dea seama că asta Însemna de fapt ora unsprezece seara. „Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scăzu. Se auzi ping-ul intermitent al sonarului. — „Un nou prag În evoluția speciei umane“? zise Ted. — Desigur. Crezi că va fi? — Ce să fie? — Un nou prag. — De ce nu? — Și dacă atunci când o vom deschide nu vom găsi decât o grămadă de vechituri ruginite și nimic valoros care să ne lumineze? — Bine gândit, admise Ted. — Două sute optzeci și cinci de metri. Aprindem luminile exterioare, spuse pilotul. Prin hublou văzură niște pete albe. Pilotul le spuse că acestea erau particule aflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
negru care se Întindea spre marginile ecranului și care delimita stelele din exterior față de cele din interior. Era ca și cum ar fi zburat printr-un uriaș covrig negru. — Dumnezeule, șopti Harry. Știți ce aveți În fața ochilor? — Nu, răspunse Beth. Ce e grămada aia de stele din mijloc? — E un alt univers! — Ce? — Mă rog, este probabil un alt univers. Sau ar putea fi o zona diferită a universului nostru. Nimeni nu poate ști cu certitudine. Ce este covrigul ăla negru? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puternic. Apoi liniște. — Tina? Tina? Tăcere. — Am pierdut-o pe Tina. Din nou, o lungă tăcere. — Nu știu ce... Tina, dacă mă auzi, rămâi unde ești, Îl atac de aici... OK... este foarte aproape... Îl simt mișcându-se... individul ăsta mișcă o grămadă de apă! Un adevărat monstru! Din nou liniște. — Aș vrea să pot vedea mai bine. Liniște. — Tina? Ești... Apoi se auzi o bufnitură Înfundată care trebuie să fi fost o explozie. Se priviră reciproc, Încercând să-și dea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
D, Norm. — Da... — Cred că nu ți-ar strica nici ție. — Mda, probabil că nu. Dar Norman se gândea că nu-și amintea de bateria aceea de lămpi de laborator. De fapt, era sigur că nu fusese acolo. Petrecuse o grămadă de timp În camera asta. Ar fi trebuit să-și amintească. Coborî la iuțeală treptele. Până și scara era nouă. Era din metal brunat, cum nu fusese până atunci. Scara asta era nouă. — Norm ? — Imediat, Beth. Se duse la consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în pari pădurea capetelor celor ce au ajuns zei. Și mulți curioși se strîng acolo crezînd că prin ochii rămași deschiși pot zări împărăția zeilor. Prietenii din jur îmi fac loc în față deși sînt jucători pasionați. Aruncă aurul în grămezi căci miraculoasele piese nu sînt pentru ei decît fecale divine. Iar banul nu contează. Se poate face oricînd. Mai pasionant însă e să-ți joci libertatea și viața. Zîmbesc și sînt amabili celui de alături iară prietenul, cîștigînd pariul, la fel de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
promis, mi-a răspuns el scuturându-se de mâna mea, dar fără să mă privească și arătând ca un băiețel care a fost mustrat de profesoară. Pentru că ai promis? am spus eu încercând să înțeleg. Dar mi-ai promis o grămadă de lucruri. De pildă, să mă protejezi și să mă iubești până când moartea ne va despărți. —Ei, îmi pare rău, a bolborosit James. Dar de promisiunile alea nu pot să mă țin. Și-atunci ce-o să se întâmple? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de droguri, era normal să se întâmple așa. Și că denumirea corectă pentru o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu Helen nu era una ușor de câștigat. —O să mă înec, a mormăit ea, pentru că vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să circule, că pielea trebuie să respire, că toate canalele aveau nevoie să se simtă libere și neconstrânse m-au făcut să suspectez faptul că purtatul chiloților nu se afla prea sus pe lista de priorități a Annei. Am strâns grămada de chiloți cu un oftat de martiră. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" În seara aia mă întâlneam cu Laura să bem ceva. Ar trebui să dau mai multe detalii. Eu, Laura și Judy am fost împreună la facultate. Și de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l schimb, o să-l fixez la loc, am spus eu oftând. — Și dacă tragi scaunul mai în față, să-l pui la loc. Nu vreau să mă așez în mașină și să mi se pară că m-am îngrășat o grămadă peste noapte. —Nu-ți face griji, tată, i-am spus eu răbdătoare în timp ce-mi luam haina și geanta. Ne vedem mai încolo. Era mult mai ușor să treci o cămilă prin urechea acului decât să împrumuți mașina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se așază pe ea. Am făcut rapid stânga-mprejur și m-am întors pe unde venisem, croindu-mi drum prin mulțimea de oameni cu capul plecat și cumva avântat, astfel că arătam cam ca un taur. Oricum, am cumpărat o grămadă de chestii. Cu toate că nu probasem nimic. Trebuia să cumpăr ceva. În fond, trebuia să-mi apăr reputația. Fusese o vreme când numele meu reprezenta o adevărată legendă în rândul Femeilor Care Merg la Cumpărături. O vreme când nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sau la fel de bine ar fi putut să fie Atlanta, Jools și Micki. Nume ciudate. Nume mișto. Și, eram în stare să bag mâna în foc, nume inventate. Nume care etalează o mulțime de „K“-uri în loc de „C“-uri și o grămadă de „Z“-uri acolo unde ar fi trebuit să fie „S“-uri. Nume care eram convinsă că nu apăreau pe certificatele lor de naștere. Știam că numele lor adevărate erau ceva de genul Mairead, Dymphna și Mary. Înțelegeți: niște nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam, m-am bâlbâit eu. Îmi pare rău, dar n-am știut... —Și mie îmi pare rău, a zis. Tot uit prin ce ai trecut. Ai suferit îngrozitor. Cine te-ar putea învinovăți că ai senzația că toți suntem o grămadă de ticăloși duplicitari? Eroul meu, m-am gândit eu topindu-mă. Îmi luase vorba din gură. Mă salvase de la chinul de a-i da eu explicația aia și de a-mi asuma riscul. Ce bărbat! Cum de știa chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]