6,001 matches
-
decât reușita pe care acesta (profesorul) a favorizat-o și apreciat-o. Fără a ajuta copilul să obțină succese, fără a i le provoca, fără a-i crea situații care să-i ajute acestuia să-și aprecieze realizările, să le guste, să le înțeleagă, e greu de presupus că vom putea mobiliza toate forțele sale și îl vom determina să dea tot ceea ce poate. Succesul în activitatea de învățare are triplă semnificație: a) indicator al unor aptitudini; b) element motivațional; c
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
atitudine creatoare față de munca didactică, pentru că un învățător, un profesor, este pentru clasa lui un model, un exemplu de urmat. Învățătorul și profesorul trebuie să asigure participarea afectivă a elevilor la lecții, să-i facă să trăiască faptele, întâmplările, să guste frumusețile pe care le conțin lecțiile. În aceste condiții, între profesor și clasă se stabilește un circuit afectiv, un flux emoțional în ambele sensuri care favorizează însușirea cunoștințelor și sporește interesul elevilor pentru obiectul respectiv. Educatorul trebuie să fie pătruns
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de atracție mai mare, interesul lui pentru lectură este scăzut, nu-și concentrează atenția și imaginația și de aceea nu trăiește afectiv întâmplările din povestire. Atracția, dragostea pentru carte trebuie cultivate cu răbdare, cu tact, cu perseverență. Uneori copilul nu "gustă" o povestire pentru că nu a pătruns-o dintr-o singură lectură. De aceea, unele fragmente sau chiar povestirea în ansamblu trebuie reluate. Povestirile înregistrate pe discuri, casete sau CD-uri permit cu ușurință acest lucru. Lectura sau povestirea trebuie făcută
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
să crească nestânjenit măslinul apărut în epoca bronzului din care a rodit mai târziu poporul grec în varianta sa clasică. Încă de pe vremea când dădeau în pârg, fructele acestei civilizații au fost aduse de eleni și în ținuturile noastre, fiind gustate de geto daci. d. În universul greco roman În Antichitate, cu tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o făcea Persia, care vrăjea cu luxul și rafinamentul Orientului. Și totuși, în amintirea generalilor lui Alexandru Macedon, bogăția pământurilor noastre avea să dăinuiască. Lisimah, devenit rege al Traciei, a năvălit în nordul Dunării pentru a-și impune stăpânirea. A gustat însă din ospățul înfrângerii dăruit din înțelepciunea lui Dromihete. Nimic nu avea să se schimbe nici atunci când, în Mediterana, romanii au preluat de la greci torța arzând a puterii, schimbând centrul universului civilizațional din care făcea parte și Dacia. Erau vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
definitiv Rusia pe câmpul de luptă, iar amintirea gloriei de la Austerlitz, Friedland sau chiar Borodino s-a pierdut în viforul iernii. Însă cultura franceză a cucerit, într-un mod desăvârșit, elitele politice și militare ruse. Un triumf din care am gustat și noi, oarecum, odată cu extinderea influenței ruse după Tratatul de la Adrianopol asupra principatelor dunărene. Pe vremea Regulamentelor Organice, a fost adus nu doar jocul de cărți, prin care odrasle fudule de boieri risipeau averi, sau moftul vestimentației occidentale ce înnebunise
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
transparente, pentru atragerea investițiilor străine, deschizînd astfel ușa dezvoltării. Trebuie să mizeze mai mult pe educație și să se racordeze la principalele fluxuri comerciale, financiare și inovațional-tehnologi-ce. Cei care vor înțelege noile realități și vor face aceste lucruri vor putea gusta și ei din beneficiile globalizării. Cine nu... 2.5. FAȚA ASCUNSĂ A LUMII OCCIDENTALE De cînd e lumea, doar o mică elită a beneficiat de o informație aproape completă. Cu atît mai puțin astăzi, cînd comunicațiile sunt atît de rapide
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
S-a făcut oare vreun progres pe calea fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede la plăceri tot mai numeroase și mai frecvente, poate gusta bucuriile fără număr ale timpului liber, ale evadării din cotidian și ale schimbării. Dacă aceste consumuri nu sunt totuna cu fericirea, nu înseamnă că ele n-ar fi, cel mai adesea, surse de reale satisfacții. Contrar poziției ipocrite a unei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a profita de viață”, a te bucura de confort și de noutățile din comerț apar ca niște drepturi ale individului, niște scopuri în sine, niște preocupări zilnice în proporții de masă. Se desfășoară o întreagă cultură care te invită să guști plăcerile clipei, să profiți de fericire aici și acum, să trăiești numai pentru tine; ea nu mai prescrie renunțarea, ea face să strălucească literele de foc ale noii Evanghelii: „Cumpără, bucură-te, aceasta e legea și aceștia sunt profeții!”. Aceasta
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o masă bună. Omul e făcut în așa fel încât îi este imposibil să trăiască într-un confort complet și, în același timp, să se bucure de maximum de plăcere. Conflictul dintre plăcere și confort este deci inevitabil; pentru a gusta o plăcere confortul trebuie să nu fie total. De unde dilema în fața căreia se află consumatorul: ori plăcere în detrimentul confortului, ori un confort perfect, dar în detrimentul plăcerii. Bineînțeles, comoditățile materiale ale vieții procură inițial o oarecare plăcere, dar ele cad destul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sensibile: nu avem de ce să plângem dispariția lui Dionysos. Estomparea principiului carpe diemtc " Estomparea principiului carpe diem" Furnizor de bucurii nenumărate, Dionysos era zeul care-i îndemna pe oameni să se bucure fără inhibiții, să se lase în voia firii, gustând atât plăcerile simple, cât și satisfacțiile bacanalei extatice. Tocmai acest etos al bucuriei îl redescoperim noi, declară noii apostoli, insistând asupra culturii cotidiene, caracterizată prin cultul senzațiilor imediate, al plăcerilor trupului și simțurilor, al voluptăților prezentului. Hedonism accentuat, sărbătoarea simțurilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-ți „trăiești” viața, ci să depistezi factorii de risc, să faci gimnastică de întreținere, să-ți supraveghezi alimentația. Nu delectarea lui carpe diem bate la ușă, ci Knock 23: aceasta e ironia civilizației hedoniste, care te învață nu atât să guști puritatea clipei, cât să-ți proiectezi la nesfârșit ființa în viitor, nu atât să cauți plăcerea, cât să-ți supraveghezi trupul, nu atât să trăiești intens, cât să te protejezi pentru a-ți prelungi durata vieții. În cursul anilor contraculturii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puritanism: ea se hrănește din idealul secular al sentimentului și al fericirii asimilat cu „fericirea în doi”. Într-o societate care nu încetează să consacre un adevărat cult idealului iubirii și în care „adevărata viață” este asociată cu ceea ce se gustă în doi, relația stabilă și exclusivă constituie în continuare o năzuință ideală. În felul acesta, prețul recunoscut al iubirii și al sentimentului, căutarea unei intimități relaționale, nevoia de a atribui un sens consistent vieții și raporturilor cu celălalt contribuie, în afara
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rafturile magazinelor și ale supermagazinelor: plăcerea de a participa la veselia colectivă, de a trăi o stare de efervescență împărtășită, de a te simți aproape de ceilalți. Dar, paradoxal, universul fericirii private este cel care a dus la nevoia de a gusta bucuriile trăite în comun, și asta ca o nouă modalitate de a diversifica tehnologiile fericirii. Nu este nici o contradicție între gustul pentru marile adunări festive și hipertrofia individualistă contemporană și nici o depășire a cunoscutului principium individuationis, ci doar o altă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înrădăcinare și de re-identificare de sine. Petrecerea „super”tc "Petrecerea „super”" Muzica tehno este, în prezent, unul dintre fenomenele care ocazionează petrecerile cele mai străine de ordinea vieții cotidiene. Departe de locurile convenționale și de practicile divertismentului de masă, tineretul gustă plăcerea de a trăi împreună o muzică definită prin repetiție, de a se lăsa în voia dansului, de a vibra la pulsațiile coloanei sonore, de a evada din sine în beția pe care o procură substanțele psihotrope. Orgie muzicală, extaz
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum, „eroismul” autodepășirii este înlocuit masiv de pasiunile narcisiste de a gusta din plăcerile ameliorării formei, de a te simți pur și simplu bine. Sporturile nautice și de iarnă ilustrează și ele, prin căutarea senzației de „amețeală” și prin plăceri coenestezice, această promovare a corpului senzațiilor. A pune în paralel sporturile fun
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e legea comună a unei societăți, nici cele mai mari inegalități nu sar în ochi; când toți sunt aproape la același nivel, chiar și cele mai mici rănesc”29. Instituind egalitatea și permițând unui număr mai mare de oameni să guste dintr-un număr mai mare de bucurii materiale, societatea democratică n-a făcut decât să răspândească niște comparații pline de invidie și să intensifice resentimentele tuturor. Interpretarea conform căreia modernitatea democratică favorizează invidia și nivelul general al frustrărilor se prelungește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de snobi. Totuși, apar și alte tipuri de cumpărături care, având la bază motivații mai personale, vizează, înainte de toate, experiențe mai rafinate, senzualiste și estetice. În cazul acesta, scopul este de a trăi bucuria intimă a diferențierii de mase, a gusta plăceri rare pentru uz propriu, nu pentru a ațâța invidia cuiva. A trăi luxul pentru sine în loc de a-l etala: faza III se distinge prin reculul comparațiilor provocatoare în beneficiul unui neoaristocratism „interior”, al experienței emoționale a lucrurilor frumoase, al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
creștere a cererii de artă și de frumusețe, de stiluri și de experiențe estetice în toate dimensiunile existenței. Cu cât eficacitatea tehnico-mercantilă guvernează mai ferm lumea, cu atât oferta e mai estetizată, iar cererea mai marcată de dorința de a gusta din bucuriile „impresiilor inutile”33. Barbarie morală?tc "Barbarie morală ?" Există o sumedenie de voci ce se ridică împotriva naufragiului unei civilizații în care se dezlănțuie egoismul fiecăruia, banul-rege, delincvența, marea criminalitate economică și financiară. Aceste fenomene care însoțesc individualizarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de ex. durereaă. Intervenția 59Covorul magic Imaginează-ți că mergi la un picnic, mergi cu persoanele pe care le preferi într-un loc special la un picnic. Ai acolo de mâncat și de băut ceea ce îți place. Poți să le guști și să le vezi...Te bucuri jucându-te cu familia și preietenii. Apoi când ai terminat de mâncat și de băut și de jucat diverse jocuri, vezi un covor care este acolo pe pământ. Este de culoarea ta preferată, moale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
-și fi precizat cea din urmă dorință: cadavrul să-i fie conservat în miere... 5 Anecdote atomice. Doxografia antică e plină de anecdote. Diogene Laertios - care trebuie citit neapărat! - ne furnizează cu miile, păcat că profesioniștii filosofiei nu le prea gustă savoarea. Greșesc în această privință, ca de fiecare dată când se lipsesc de plăcerea de a fi inteligenți, sau chiar de inteligența unei plăceri. Pentru că adeseori anecdota condensează sensul unei întregi filosofii. Istorioara nu-i un scop în sine, ținând
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... În schimb plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Antistene, dar și prăjiturile și mesele bune asociate uneori cu Diogene din Sinope -, doar că altfel, într-o altă stare de spirit decât omul obișnuit. Celor care-i reproșează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge la teoria declivității - o referință inexistentă în corpusul epicurian descoperit, dar prezentă în corpusul lui Philodem - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodem pune bazele unei metode empirice. 10 Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. În privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă clipa din urmă - și aici, iarăși un fel de a zice... - preferând să guste din bucuriile și plăcerile existenței. Dacă tot trebuie să moară, măcar să fie viu când va trebui să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere (II
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu o gingășie feroce, ușor distrată și parcă absentă, cu nările dilatate și ochii sclipind, gata să plângă adrenalină. Musafirul a luat paharul de pe masă și, ținându-l ridicat o clipă, l-a pus iar În locul unde stătuse, fără să guste. — Păi, eu Îmi aduc aminte foarte bine când mi-ai făcut poza. Deși fiecare avea circumstanțele lui, a adăugat. Pentru Faulques era un alt fapt de muncă, firește. Rutină profesională. Dar el trăia prima oară așa ceva. Îl recrutaseră cu câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]