7,075 matches
-
Iată deci momentul când desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin magnetoscop, player hi-fi etc.; ori la stocare și arhivare, prin memoria numerică a CD-Rom-ului; ci la fabricare. Punct final al unui lung proces. Căci tehnicizarea esteticii începe din Renaștere: Leonardo este cel mai cunoscut dintre acești artiști-ingineri, dar cultura imaginară și cultura savantă au coincis nu o dată în Occident. Artele noastre plastice sunt atât de compatibile cu mașinile, încât coproducția a fost mereu la ordinea zilei în revoluțiile industriale. Electronica succede în mod avantajos fierului și betonului din secolul al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puțin alura unui esperanto vizual. Forța de expansiune a instrumentului simbolic, caracterul internațional al limbajului binar, este și slăbiciunea lui. Faptul că este transversal tuturor țărilor și latitudinilor constituie o șansă științifică și o neșansă estetică. Căci, în muzeul nostru imaginar, universalul este un punct de sosire, nu de plecare și este la sosire doar dacă nu este la plecare. Vermeer aparține umanității, dar fiindcă a fost un pictor olandez, cât mai olandez cu putință, în intensitatea tactilă și respirația lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în atrium) când a încetat să mai creadă în ele. Frumoase cuvinte de înțelepciune: "Cuvântul artă îmi dă fiori pe spate, întotdeuna se termină cu lovituri de ciocan în sala de vânzare"101. Să fie pe pace Averty: o creație imaginară ușor de copiat și greu de conservat are puține șanse să tenteze muzeele și evaluatorii. Capitolul XI Paradoxurile videosferei Evident, vizualul privește nervul optic, și totuși nu este o imagine. Condiția sine qua non pentru existența imaginii este alteritatea." Serge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există gros-plan fiindcă nu există decât gros-planuri" (Daney). Această libertate a vizorului de cameră, garanție a unui control interior asupra lumii exterioare, ar explica aptitudinea cinemaului de a reuși trecerea spre simbolic, acolo unde imaginea televizuală rămâne în signaletic sau imaginar. Astfel încât cel dintâi te face să crești, iar cea din urmă să regresezi. Adolescentul devine adult prin intermediul marelui ecran; adultul, adolescent prin intermediul celui mic. Televiziunea catehizează. Ea pune accent mai mare pe datorie decât pe vedere, își face o datorie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Odeonului, asaltul regiilor video? Fiecare nouă mașinărie de transmisie colectivă reorganizează locurile noastre comune, aceste lucruri incomunicabile care ne permit să comunicăm. Precum subiectul cognitiv însuși, subiectul care crede este un subiect tehnic, pentru că este în primul rând un om imaginar. Cu un imaginar tot mai echipat, vom avea într-o măsură din ce în ce mai mare estetica, morala și politica protezelor noastre. Fără tehnicile de gros-plan, zoom și 3D, am mai fi cunoscut apoteoza universală a fragmentului, a kit-ului și a detaliului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al IX lea, știa să rezolve aproape orice ecuație pătratică, deși nu părea să considere că numerele negative pot fi rădăcini. La puțin timp după aceea, matematicienii au învățat să accepte numerele </formula>. negative ca soluții valabile ale ecuațiilor. Numerele imaginare, însă, erau puțin diferite. Numerele imaginare nu apăreau niciodată în ecuații liniare, dar începuseră să se strecoare prin cele pătratice. Luați în considerare ecuația x2 + 1 = 0. Nici un număr nu pare s-o poată satisface; puteți înlocui necunoscuta cu -1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aproape orice ecuație pătratică, deși nu părea să considere că numerele negative pot fi rădăcini. La puțin timp după aceea, matematicienii au învățat să accepte numerele </formula>. negative ca soluții valabile ale ecuațiilor. Numerele imaginare, însă, erau puțin diferite. Numerele imaginare nu apăreau niciodată în ecuații liniare, dar începuseră să se strecoare prin cele pătratice. Luați în considerare ecuația x2 + 1 = 0. Nici un număr nu pare s-o poată satisface; puteți înlocui necunoscuta cu -1, 3, -750, 235,23 sau orice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este ridicat la pătrat. Rădăcina pătrată a unui număr negativ părea a fi un concept ridicol. Descartes credea că aceste numere sunt chiar mai rele decât numerele negative; a dat și o denumire ironică rădăcinilor pătrate ale numerelor negative: numere imaginare. Denumirea aceasta a dăinuit și, în cele din urmă, simbolul pentru rădăcina pătrată a lui -1 a devenit i. Matematicienii specializați în algebră îl iubeau pe i. Aproape toți ceilalți îl urau, însă. El făcea minuni în rezolvarea polinoamelor - expresii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
important, ce consta în inventarea planului complex. Pentru această piesă lipsă a puzzle-ului, trebuie să ne întoarcem în Germania. Carl Friedrich Gauss, născut în 1777, a fost un miracol al Germaniei. El și-a început cariera matematică cercetând numerele imaginare. Prin teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei - arătând că o ecuație algebrică de grad n (continuând un polinom de grad 2, de grad 3, de grad 4 și așa mai departe) are n rădăcini. Acest lucru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dar lui Gauss i-a aparținut metoda de ilustrare grafică a numerelor complexe, care a scos la lumină o întregă nouă structură în matematică. În anii 1830, Gauss a înțeles că fiecare număr complex - numere care au componente reale și imaginare, precum 1 - 2i - poate fi reprezentat într-un sistem de coordonate carteziene. Axa orizontală corespunde componentei reale a numărului complex, iar axa verticală, celei imaginare (Figura 32). Această construcție simplă, numită planul complex, ne-a furnizat multe informații referitoare la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
anii 1830, Gauss a înțeles că fiecare număr complex - numere care au componente reale și imaginare, precum 1 - 2i - poate fi reprezentat într-un sistem de coordonate carteziene. Axa orizontală corespunde componentei reale a numărului complex, iar axa verticală, celei imaginare (Figura 32). Această construcție simplă, numită planul complex, ne-a furnizat multe informații referitoare la comportamentul acestui gen de numere. Se dă, de exemplu, numărul i. Unghiul dintre i și axa x este de 90 de grade (Figura 33). Ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Nimic, sincer. Nu dau o măsură a lucrurilor cu care suntem obișnuiți, cum ar fi lungimea, lățimea sau timpul. Sunt doar niște construcții matematice, care fac operațiile matematice din cadrul teoriei stringurilor să funcționeze așa cum trebuie. Ca și în cazul numerelor imaginare, nu le putem nici vedea, nici simți, nici mirosi, deși ne sunt necesare în calcule. Cu toate că, din punctul nostru de vedere, conceptul este bizar, pe oamenii de știință nu-i interesează ce înțelegem noi, ci, mai degrabă, puterea de predicție
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deziderat instituit de religiile tradiționale, pornind de la interpretarea canonizată a experiențelor personale (re)semnificate ca gesturi exem plare, întemeietoare. O altă caracteristică a sălășluirii în legătura cu Unul este bivocitatea relației, ca semn al unei legături reale (nu simbolice ori imaginare). Mai precis, indiferent dacă Unul primește sau nu, în cadrul unei tradiții, însemnele unei persoane, ale unei ființe sau entități, legătura nu depinde exclusiv și univoc de partenerul uman. De regulă, ea se concretizează pentru om ca ieșire din propriile margini
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
birocrația de la Bruxelles" construiește procesul decizional. Nimeni nu se întreabă sau nu (vrea să) știe cine a formulat o anumită decizie, dar toți resimt efectele pe care respectiva decizie le induce... Se produce mondializarea "fiindcă unitatea speciei umane nu este imaginară" spunea H. Arendt dar în acest fel construim o societate care "ar putea salva specia umană, dar ar amenința umanitatea"15. În statele europene, o parte a populației rămâne atașată teritoriului național deși sunt numeroși cei care se consideră cetățeni
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
unor oferte colective. Pe parcursul a patru ani s-a constituit "Way of Käse" (Drumul brânzei) în zona Bregenzerwald (Austria), ca și "Cross-Strecke" (o ecorută) în Drenthe (Olanda) care au urmărit integrarea tuturor producătorilor bio din aceste zone. • Crearea unui "mediu imaginar" care să dea posibilitatea unor noi activități complementare. Este cazul meșteșugarilor care fac suveniruri în Pays Cathare (Languedoc-Roussillon, Franța), care au creat produse ce amintesc de istoria religioasă a locului, de tot felul de mistere, de lupta de rezistență etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
produsele activității umane își asumă propria viață și ajung să-i conducă pe oamenii care le-au produs. Pentru Marx, insistența asupra autonomiei statului, în teoria politică burgheză germană, a fost un caz de mistificare. Mistificarea deci apare atunci când entități imaginare obturează realitatea relațiilor specifice activității umane; iar aceasta își are rădăcinile în reificare. Ideea reificării este o generalizare care își găsește aplicarea concretă în noțiunea mai familiară de fetișism al mărfurilor. Lumea lucrurilor produse de oameni nu numai că îi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dominante, reprezentând relațiile de clasă într-o formă iluzorie. Urmarea este dată de faptul că praxisul social, viața reală a oamenilor se reflectă în conștiința lor într-o manieră ideologică. Cu alte cuvinte, viața reală este falsificată de reprezentarea ideologică, imaginară, pe care oamenii o au asupra acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum am specificat anterior, tot
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu lumea și cu obiectele pe care aceasta le conține, nevoile și dorințele. Fără "răspunsuri" la aceste "întrebări", fără aceste "definiții", nu poate exista lume umană, societate sau cultură pentru că totul nu ar fi decât un haos nediferențiat. Rolul semnificațiilor imaginare este de a oferi răspunsuri la aceste întrebări, răspunsuri pe care, în mod evident, nici "realitatea", nici "raționalitatea" nu le pot oferi"210. Deci, tocmai aici regăsim rolul elementelor sau, cum le numește Ricoeur, "figurilor" imaginarului. Nu înseamnă însă că
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
încadrabil în tiparele utopianismului de tip istoricist prezumtiv deținător al legilor raționale de evoluție istorică spre un scop predeterminat Daniel Bell responsabilizează ideologia pentru astfel de proiecții și consideră că acest lucru atrage în mod automat eliberarea utopiei de seducția imaginară pe care o implică dimensiunea "fantastică" a unei astfel de gândiri. Problema pe care o ridică însă gândirea de tip utopic, și pe care am detaliat-o în cel de-al doilea capitol al acestei cărți, nu este astfel rezolvată
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
au extins altele. Mai mult, se poate considera că, din această perspectivă, statele-națiune și societățile subsecvente permit, pe de o parte, conexiunile dintre contextul global și diferitele sale niveluri și se constituie, pe de altă parte, drept "contragreutăți", reale sau imaginare, față de însuși procesul globalizării. Finalmente, ceea ce se poate remarca este că atât tendințele unificatoare, cât și cele fragmentare existente în lumea contemporană trebuie înțelese în directă relație cu condiția socială globală specifică postmodernității 529. 4.2.2. Cultura globală ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cel mai elementar; poetica demonstrație că fie și ce este strâns de legi are în sine, latentă, putința libertății. Se știe bine ce subtilă și nețărmurită libertate se află înscrisă în acele geometrii pe care Lobacevski le-a numit întâi imaginare. Sau, în alți termeni, Ariel este ca poezia care, fără să-l tăgăduiască, primenește universul de statutul său, jucându-se ușor cu cele mai grele poveri ale lui. Și apoi, sistemul de referință în care poate fi definită libertatea marelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cel mai elementar; poetica demonstrație că fie și ce este strâns de legi are în sine, latentă, putința libertății. Se știe bine ce subtilă și nețărmurită libertate se află înscrisă în acele geometrii pe care Lobacevski le-a numit întâi imaginare. Sau, în alți termeni, Ariel este ca poezia care, fără să-l tăgăduiască, primenește universul de statutul său, jucându-se ușor cu cele mai grele poveri ale lui. Și apoi, sistemul de referință în care poate fi definită libertatea marelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imaginației, este nevoie să înțeleg chiar reprezentarea pe care o formează imaginația, ceea ce înseamnă că, la nivelul acesta cel putin, imaginile pot juca și un rol cognitiv, devenind obiectul unei puteri cognitive. Mă voi opri aici cu discuția despre obiectele imaginare, deoarece altfel aș fi nevoită să intru într-o altă arie de investigație decât cea pe care mi-am propus-o, dar rețin că imaginația își formează reprezentările, care sunt cele în care (în quo) și prin care (id quo
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectelor din natură, în moduri diferite, bineînțeles, în obiect și în subiectul cunoscător. Dar imaginile joacă și un rol cognitiv pentru imaginație, căci atunci cand obiectele imaginate nu există ca atare în lumea reală a așa cum se întâmplă în cazul ființelor imaginare, precum minotaurii, zânele sau balaurii a, imaginația este forțată să creeze, din imaginile care îi stau la dispoziție și pentru care există un corespondent real, o reprezentare în care și prin care să înțeleagă, să „cunoască“, atât cât îi stă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]