113,729 matches
-
să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme,/ Ca și cum n-a fost tăiată bine,/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
alt comentariu în afara celui muzical, și acesta ales ireproșabil, nu ca element concurent, ci ca formă de stimulare a percepției vizuale, Clip Art nu dă nici o informație despre sine. Pe genericul de final apar doar cîteva elemente care privesc identificarea imaginii prezentate, adică titlul lucrării și numele autorului, precum și numele producătorului: Sorin Ceauș. In rest nimic, nici locul în care se găsește lucrarea, nici împrejurarea care a adus-o în prim plan și nici măcar numele operatorului care este, fără nici o îndoială
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
operatorului care este, fără nici o îndoială, creatorul direct al acestui moment. Insă chiar și absența unor asemenea informații, esențiale pentru un anumit nivel al comunicării, face parte din concepția și din strategiile acestei construcții vizuale extrem de rafinate; întreaga incursiune în imagine, cu toate etapele parcurse de la debutul pînă la finalul ei, stă sub semnul misterului, al călătoriei cvasiinițiatice într-o lume identificată prin propria sa coerență și nu prin exteriorități sau prin elemente anexe. Ea este, așadar, o mică aventură într-
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
Art înseamnă focalizarea și insistența obiectivului pe un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul este banal și la îndemîna oricui, în realitate o
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul este banal și la îndemîna oricui, în realitate o asemenea investigație în interiorul tabloului devine pur și simplu fascinantă. Privitorul este purtat cu multă discreție, dar cu tot atîta siguranță, în toate dimensiunile imaginii, de la cele imediate, materiale, și pînă la cele imponderale, simbolice sau spirituale. Prin apropierea microscopică, prin insinuarea în alcătuirea infinitezimală a suprafeței pictate, ochiul capătă informații diverse - și din perspective multiple - privind substanțialitatea acesteia, fermitatea ori delicatețea gestului, fluxul de
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
spirituale. Prin apropierea microscopică, prin insinuarea în alcătuirea infinitezimală a suprafeței pictate, ochiul capătă informații diverse - și din perspective multiple - privind substanțialitatea acesteia, fermitatea ori delicatețea gestului, fluxul de energie transpus în statica sau în dinamica tușei. Prin baleiajul suprafeței, imaginea este analizată și comunicată ca un cumul, ca un asamblaj, ca o construcție activă înlăuntrul unei convenții riguros codificate, iar în final, prin distanțare, obiectivul dezvăluie armonia întregului care transcende atît secvențele receptării cît și materialitatea obiectului artistic. Acesta este
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
convenții riguros codificate, iar în final, prin distanțare, obiectivul dezvăluie armonia întregului care transcende atît secvențele receptării cît și materialitatea obiectului artistic. Acesta este momentul în care, dintr-o nevoie interioară de simetrie și din scrupul muzeografic, se deconspiră identitatea imaginii și i se face lucrării o sumară fișă administrativă. Ceea ce privitorul poate descifra indubitabil din acest gen de creație, de glosă video pe marginea universului artistic, după ce a acceptat ceremonialul misterios al întregii construcții, este lesne de comunicat prin cîteva
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
construcții, este lesne de comunicat prin cîteva observații: mai întîi, autorul acestei secvențe, și aici mă refer în primul rînd la operator, este un bun cunoscător al artelor plastice, în general, și un analist extrem de subtil al obiectului concret, al imaginii individualizate. Deși are ceva din senzorialitatea lui Chelba, din voluptatea acestuia de scufundător în subteranele obiectului artistic, dar nu și din caracterul lui posesiv și voluntarist, autorul Clip Art-ului este mai degrabă un spirit liric și introvertit. El urmărește
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
O lume pe dos, în sens foarte concret - nu numai metaforic și nu numai metafizic. Și tot foarte concret, ne oprim brusc, în ultimul moment. Mai înainte de a ne izbi de propriul nostru chip - văzut pe dos - de propria-ne imagine și astfel de a face țăndări și oglinda și lumea din - și chiar de dincolo de - ea și, mai ales, propriul nostru chip, în consecință - trup. Din izbirea (și izbitura) cu noi înșine - mijlocită de oglindă, dar intens facilitată de faptul
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
în parte - dincolo, pentru că lumea pe care am vedea-o astfel ar fi guvernată de legi "strîmbe" în raport cu ipoteticul grad zero al cotidianului. Noroc că narcisismul, uneori, e salvator. Paradoxal, cel mai puțin riscăm să ne izbim de propria-ne imagine, să intrăm în coliziune (sau măcar în dezacord) cu propriul nostru eu, atunci cînd sîntem confruntați cu oglinzi convexe sau concave, bifocale, sferice, cilindrice... Deci cu oglinzi ce nu-și ascund menirea de a fi altfel decît noi sau decît
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
nu uităm că sensul franțuzescului nous autres nu este "noi, ceilalți", ci "noi, ăștia" - ceea ce implică o relație de complicitate, și nu de adversitate sau, mai bine aproximat, de complicitate-în-adversitate) nu mai putem face, de cinci secole, abstracție de acea imagine. Tot la fel se întîmplă cînd imaginile, chipurile, se reflectă în oglinzi pervers complexe și, din nou, încremenesc într-un portret, precum acela - aproape sincron - al mult prea tînărului rege Edward al VI-lea. Ce, poate că tocmai de aceea
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
nu este "noi, ceilalți", ci "noi, ăștia" - ceea ce implică o relație de complicitate, și nu de adversitate sau, mai bine aproximat, de complicitate-în-adversitate) nu mai putem face, de cinci secole, abstracție de acea imagine. Tot la fel se întîmplă cînd imaginile, chipurile, se reflectă în oglinzi pervers complexe și, din nou, încremenesc într-un portret, precum acela - aproape sincron - al mult prea tînărului rege Edward al VI-lea. Ce, poate că tocmai de aceea, a și murit atît de tînăr. Fiindcă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
el, acoperit chiar și-n tablourile din oglindă. Și, cu certitudine, se mai întîmplă pentru că acela care mînuiește oglinda de cerneală și de vrăji îi e dușman neîmpăcat. Tot Borges, în Oglinzile acoperite, arată că se teme de oglinzi fiindcă imaginea pe care ele ar reflecta-o ar putea fi diferită fie de realitate, fie de propriu-i chip. Chip care devine astfel (cred) însăși realitatea - o himeră deci - sau o alternativă, o închipuire a acesteia. Poate, un surogat. De fapt
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
fi, în fine, confruntat cu eul său adevărat (creația duce - sau opinia generală consideră că ar trebui să ducă - între altele, la cunoașterea de sine și tot astfel este percepută, în mod obișnuit și confruntarea cu apropierea morții), cu propria imagine ce se reflectă în oglindă, fix atunci se deschide ușa dinspre stradă, dinspre lume, dinspre exterior. Și apare - desigur - un mesager. Care aduce o scrisoare. De dincolo. De dincolo de cameră. De dincolo de propriul univers. De dincolo de viață sau de dincolo de
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de parc-ar fi arsă;/ ochiul hain/ m-a spulberat/ brațul mă strînge/ dar nu mă mai vede" (Gustul din urmă). Autoarea se teme de vid: "Bandaje aseptice/ ale vidului" (Ecorșaj). Ceea ce o face să-și dorească un adăpost în imagine (nu e o cochetărie speculară, de vreme ce oglindirea e monstruoasă, macabră): Da, iată semăn/ halucinant cu mine/ ca o icoană cum apa se-azvîrle-n/ propria-i oglindă/ ce-ar fi/ să mă vezi/ deodată/ pierind vederii/ Evident, această ființă abia ieșită din
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
precum chiorii, a renăscut din propria cenușă. Până și violențele (nu numai de limbaj!) ale lui Ion Iliescu - de la "Măi, animalule!", la ciomăgirea nemiloasă a opoziției - și-au diminuat, în mintea mea, din importanță. în mod straniu, cea mai puternică imagine legată de primele luni ale lui 1990 îl are în centru pe Gabriel Andreescu. Auzisem, evident, de la "Europa liberă" de opoziția sa neînfricată la regimul Ceaușescu. îi știam, din articole sau din prezența la televizor, opțiunea radicală în raport cu ticăloșia comunisto-securistă
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
curge acuma din coasta muntelui, ori ploaia și zăpezile care topindu-se an după an au pătruns în inima muntelui, picătură cu picătură, până ce au găsit un loc prielnic să iasă mai la vale curată și limpede ca lacrima?" Această imagine îi slujește lui Simion Mehedinți în Premise și concluzii la "Terra" pentru introducerea argumentației după care "arta poporului e mai tipică decât a individului". Mutatis mutandis, întoarcerea la cărțile mai vechi ale unei culturi redă întreagă importanța acelor rodnice ploi
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
eram student la Fribourg se făceau procesiuni în anumite zile de sărbătoare. La una dintre procesiunile studențești s-a remarcat o fată frumoasă, într-un costum național minunat. Toți se întrebau cine este, de unde vine. Era româncă. N-am uitat imaginea ei pînă azi. Despre zbuciumata istorie a României am auzit multe și am citit în gazete. După ce te-am cunoscut pe tine mă interesează foarte mult această țară, citesc totul cu alți ochi, cu altă curiozitate. Mă interesează mult și
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
simț și umor: "A scris și Epistole (e vorba de Iacob Negruzzi), altă specie destul de frecventată în epocă, adresate lui Alecsandri, T. Maiorescu, A. Naum ș. a. Stilul e însă adeseori pompos și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în pieptu-ți zdravăn de mii ai întîlnit/ Ș-
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
tocmai șocată, față de revenirea în forță a patronului de la Sexy Club, deja faimosul Constantin, omul acuzat de foste angajate ale acestui local că le-ar fi obligat să se prostitueze. La Sexy Club, spun mai multe ziare, unele probînd cu imagini de la fața locului, s-a depășit orice măsură în privința spectacolului sexy, ajungîndu-se la scene în care pornografia pălește în fața actului porno, pe viu. * Dacă ceea ce se întîmplă la Sexy Club nu va fi interzis, atunci cu siguranță că scenariul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
cvasi necunoscuți (cum era și interpreta Ioanei, Renée Falconetti, în vîrstă de 35 de ani, ale cărei gros planuri, de o copleșitoare intensitate dramatică, au marcat istoria artei a șaptea)... Dar Besson? Au prezentul nu ni-i mare? La Dreyer, imaginile erau nimbate de spiritualitate; Ioana era o martiră, iar filmul - un poem vizual pe tema intoleranței - tindea spre "abstracția cea mai înaltă". Pe Dreyer l-a interesat metafizicul; pe Besson îl interesează, mai degrabă, "fizicul". Dreyer n-a vrut să
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Sunt blînd cu tine/ Și mai pierd/ O lacrimă/ Din cînd în cînd/ Dar ce frumos să vezi/ Bărbat/ Plîngînd!" (p.50) - poezia aceasta amintește de ritmul vioi al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste coordonate cu reacțiile și sfaturile mundanului. Sică Popescu, ...Restul e deșertăciune
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
cuprinși de brațe voinice, cu viță, luncă de Olteț fertilă și parfumată. [...] Mi-aș construi sau o culă olteană, stilizată gotic, sus, pe dâmb, sau un bordei bortelit în râpă, o chilioară de sihastru." (Inspirată ideea editorului de a reproduce imaginea unei cule oltenești pe coperta cărții!) Asemenea copacilor care au mii de frunze, pentru a dispune de o suprafață cât mai mare de contact cu aerul, Petre Pandrea își multiplică în numeroase direcții identitatea, își diversifică asprațiile, pentru a obține
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
-și flegmatic osânza dobândită în șapte ani de spoliere bestială a țării, ei au urmărit cu cinism cum o mână de amatori încercau să desfacă ițele încurcate de profesioniștii diversiunii comunisto-securiste. Știind la perfecție ce țară în ruină lăsaseră, ce imagine deplorabilă aveam în străinătate, cât de mărunte erau șansele de redresare, oamenii lui Ion Iliescu erau conștienți că timpul se scurge în favoarea lor. Posedând în coaliție niște desăvârșiți cai troieni - cu voie sau fără voie, asta au făcut oamenii lui
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
de infirmi, cerșetori, alcoolici, o lume în care hoții sînt singurii oameni lucizi, unde teama de foame este mai puternică decît teama de moarte, iar singura salvare pare a fi haosul purificator. Pînă și atuul demonului occidental, seducția aparenței, a imaginilor frumoase, care fac ca nici moartea să nu mai fie autentică, ci doar o reclamă în culori la sicrie de lux, își pierde orice eficacitate într-un loc unde inadecvarea la real este la ea acasă, istoria oficială nici măcar un
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]