8,822 matches
-
actuale de versant, în stabilitatea terenurilor și, în general, în organizarea teritoriului. Apele subterane de pe teritoriul comunei Șipote fac parte din două mari categorii: ape freatice și de adâncime. Apele freatice prin poziția și prin caracteristicile fizico- chimice și dinamice imprimă anumite particularități terenurilor constituind,în același timp, sursa de bază în alimentarea cu apă a populației, pe plan local. În funcție de condițiile litologice și morfologice,cercetătorii M.Schram, M Pantazică, I .Ungureanu au identificat pe teritoriul comunei Șipote trei unități hidrogeologice
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
determinat și emigrarea forței de muncă din mediul rural,ce avea o slabă echipare teritorială. Așadar, condițiile social-politice și istorice au determinat o instabilitate în rețeaua de așezări și răspândirea diferențiată a potențialului uman. Influențând evoluția așezărilor,condițiile socio-economice au imprimat și comportamentul demografic al populației acestor așezări, caracterizat printr-o evoluție,,ezitantă”, cu fluxuri și refluxuri de populație. III. 2. Dinamica populației III. 2. 1. Evoluția numerică a populației. Considerații de geografie istorică Deși urmele materiale descoperite pe teritoriul comunei
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
mișcare duce la modificarea formei acestuia, jocurile sportive constituind gradul de dezvoltare superioară a unor jocuri de mișcare. Jocurile sportive își au sorgintea în exercițiile de întrecere (în general) și în jocurile de mișcare (în special) cărora li s-a imprimat un pronunțat caracter sportiv. Jocurilor sportive le este proprie o anumită organizare a colectivului, bazată pe răspundere reciprocă și pe stricta repartizare a funcțiilor ce revin jucătorilor. Podlaha R. în 1973, definește jocul sportiv ca fiind un complex de exerciții
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
loc în afara terenului, iar aterizarea în terenul de joc, lovitura propriuzisă petrecându-se deasupra terenului. Ritmul pașilor este, de asemeni, identic cu cel de la lovitura de atac din linia a II-a, ultimul pas fiind cel mai mic, pentru a imprima corpului în zbor deplasarea în lungime amintită. Mingea se aruncă spre înainte și în sus, pe penultimul pas, cu una sau două mâini. Bătaia are loc pe ambele picioare, fixate pe sol consecutiv, primul contact fiind făcut cu piciorul de
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
foarte înalte, gen „lumânare” (este numit și procedeul sky), care se execută dintr-o poziție laterală a jucătorului față de linia de fund, în general cu umărul brațului de lovire spre fileu. Mingea se lovește tangențial în partea ei dinspre jucător, imprimându-i acesteia și o rotație spre înainte, care îi mărește efectul și eficiența. Înălțimea de la care vine mingea la preluare, în cădere liberă, determină o viteză de coborâre accelerată de către gravitație, iar, în cazul unor curenți de aer (vânt), mingea
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
adversar. Blocajul În sitting volei blocarea serviciului advers este permisă. Spre deosebire de celelalte două variante, în sitting volei, se acceptă acțiunea de blocaj la serviciul advers, efectuată de către jucătorii din prima linie. Scopul acestei prevederi este de a obliga jucătorii să imprime o traiectorie mai înaltă serviciului (datorită faptului că înălțimea fileului este mai joasă) care să cadă mai „lin", ușurând, astfel, misiunea jucătorilor aflați la preluare. 6.5. Bossaball Bossaball este un joc între două echipe derivat din conceptul de volei
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
și cunoștințele enciclopedice Vorbirea este o activitate de cooperare și de aceea autorul unui text este obligat să anticipeze în mod constant tipul de competență de care dispune destinatarul său pentru a-l descifra. Cînd este vorba de un text imprimat pentru un număr mare de cititori, destinatarul, înainte de a fi un public empiric, adică un ansamblu de indivizi care vor citi efectiv textul, nu este decît un fel de figură căreia scriptorul (= cel care scrie) trebuie să-i împrumute unele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se acordă astăzi o foarte mare importanță: dimensiunea mediologică a enunțurilor (vezi cap. 6). Un text poate fi transmis numai cu ajutorul undelor sonore (oralitate), undele sale pot fi prelucrate și restituite de un decodor (radio, telefon etc.), poate fi manuscris, imprimat într-un exemplar (imprimantă individuală), poate figura în memoria unui calculator etc. O schimbare a suportului material modifică în mod radical un gen discursiv: o dezbatere politică televizată este un cu totul alt gen discursiv decît o dezbatere într-o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
scrisul poate fi, de asemenea, copiat, arhivat, clasat; stocarea permite confruntarea unor texte variate și stabilirea unor principii de clasare (în funcție de teme, de genuri, de autori, de date etc.) Textul imprimat Tipărirea accentuează puternic efectele scrierii. Oferind posibilitatea de a imprima un număr considerabil de texte identice și uniforme, ea dă o și mai mare autonomie cititorilor. Nu mai există, ca în cazul manuscrisului, urma mîinii, scriitura copistului care individualizează textul (greșelile, momentele de neatenție, de oboseală, influența originilor sale geografice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dumnezeiești în vizibilitatea creată. Sofia creată sau naturală e vraja, e frumusețea, e splendoarea care se degajează din înfățișarea armonioasă și maiestuoasă a Universului, care e revărsată asupra lui Dumnezeu. „Participând la creație, Sofia se revarsă în Universul întreg , îi imprimă formele mărețe... Toate lucrurile din lumea creată participă la Sofia ca la rațiunea lor de a fi, ca la puterea care le întocmește și le cârmuiește, ca la lumina ce le înnoiește, le desăvârșește și le înfrumusețează”. A spune deci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și dragostea. Nimeni nu e creator decât în libertatea spiritului, și nimeni nu creează fără dragoste. Ceea ce numim în logică omenească necesitatea legilor universului nu e decât un mod imanent de a înțelege libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoașterii omenești și ea stă în varietatea religiilor naturale și a sistemelor filosofice. Dar pentru cine admite principiul relevat al creației, lumea apare în dependență de Dumnezeu și sensul ei strălucește dincolo de marginile ei în dumnezeiescul artist care l-a imprimat în operă. Cosmosul e expresia în timp și spațiu a gândirii lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și modul de reintegrare a noastră în sensul lui e modul creștin de a lucra, adică modul teandric. Universul ne depășește prin masivitatea i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai mult să înțelegem ceea ce am afirmat insistent până acum câ între religie și cultură există legătura organică de la fond la forma lui. Stilul în dezvoltarea istorică a unei culturi e creația Bisericii. Uneori și statul, adică puterea politică, poate imprima un stil de epocă, dar totdeauna de amploare și de însemnătate inferioară celui pe care-l imprimă Biserica. Observația aceasta este atât de adevărată încât îl determină pe Jacob Burckhardt să afirme că în afară de Biserică o cultură nu poate ajunge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
organică de la fond la forma lui. Stilul în dezvoltarea istorică a unei culturi e creația Bisericii. Uneori și statul, adică puterea politică, poate imprima un stil de epocă, dar totdeauna de amploare și de însemnătate inferioară celui pe care-l imprimă Biserica. Observația aceasta este atât de adevărată încât îl determină pe Jacob Burckhardt să afirme că în afară de Biserică o cultură nu poate ajunge la unitatea stilului. Și afirmația lui e perfect îndreptățită dacă ne gândim că în comparație cu epoca medievală de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o sursă foarte importantă a cugetării catolice. Averroismul va face numeroase victime printre gânditorii creștini și Biserica romană are de luptat necontenit cu rătăcirile născute din el, până când, târziu de tot, în veacul XVI, se hotărăște să-l condamne. El imprimase totuși o pecete puternică în gândirea catolică. Conceptele de natura naturrans și natura naturala, bunăoară, care au o deosebită însemnătate în Scolastică, unde le-a introdus franciscanul Bonaventura, sunt împrumutate de la mahomedanul Averroes. Apariția lui Toma de Aquino ( 1226 1274
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reciprocă, fie în raport de discordanță și dau astfel impulsul dinamic al istoriei: Biserica, statul și cultura. Din punct de vedere al concepției pe care o îmbrățișează, statul poate să fie religios, laic sau ateist. În statul religios, Biserica își imprimă concepția ci în toate instituțiile oficiale. Sprijinită de ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin Cuvântul său, putem să raportăm Sophia la Logos îndeosebi, care e rațiunea supranaturală a lumii. Într-adevăr la Sirah (II, 5) stă scris: „Izvorul înțelepciunii e Cuvântul lui Dumnezeu”. Participând la creație, Sophia se revarsă în universul întreg, îi imprimă formele mărețe, îl cârmuiește precum cârmuiește istoria și pe om. Solomon o numește „meștera tuturor”. „Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea e curată revărsare a celui Atotputernic. Ea e strălucirea luminii celei veșnice și oglinda fără pată a lucrurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor transcendenta. Multiplicitatea lor nu contrazice simplitatea principiului dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia și frumusețea lumii. Dionisie aseamănă principiul divin imprimat în creație cu o pecetie. Pecetia e una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia și frumusețea lumii. Dionisie aseamănă principiul divin imprimat în creație cu o pecetie. Pecetia e una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic caracterul unic al pecetiei. Și precum urma seamănă cu pecetia dar nu e totuna cu ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
astfel, e secretul ontologic pe care îl poartă în ele, ființa lor spirituală, misterul lor operant; e înainte de toate principiul propriu de inteligibilitate, claritatea proprie a oricărui lucru. Astfel orice formă e o urmă sau o rază a Inteligenței creatoare imprimată în inima ființei create”(Jacques Maritain: op. cit., p. 38.). Forma e, prin urmare, principiul lăuntric al lucrurilor manifestat în chip sensibil ca frumusețe iradiantă. Fie că se imprimă în materia vie pentru a da naștere unei ființe, fie că se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Astfel orice formă e o urmă sau o rază a Inteligenței creatoare imprimată în inima ființei create”(Jacques Maritain: op. cit., p. 38.). Forma e, prin urmare, principiul lăuntric al lucrurilor manifestat în chip sensibil ca frumusețe iradiantă. Fie că se imprimă în materia vie pentru a da naștere unei ființe, fie că se imprimă în materia artei pentru a da naștere unei opere, „forma e principiul activ al individualității”(Etienne Gilson: Le Thomisme, p. 141 ). În acest înțeles, de pildă, sufletul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în inima ființei create”(Jacques Maritain: op. cit., p. 38.). Forma e, prin urmare, principiul lăuntric al lucrurilor manifestat în chip sensibil ca frumusețe iradiantă. Fie că se imprimă în materia vie pentru a da naștere unei ființe, fie că se imprimă în materia artei pentru a da naștere unei opere, „forma e principiul activ al individualității”(Etienne Gilson: Le Thomisme, p. 141 ). În acest înțeles, de pildă, sufletul e forma corpului, pentru că el e principiul vital încarnat în corp și el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțeles, de pildă, sufletul e forma corpului, pentru că el e principiul vital încarnat în corp și el e sensibilizat în expresivitatea unei fizionomii frumoase pe care o admirăm. Această formă, care e o urmă sau o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers, se mai numește cu termenul aristotelic entelechie. De aceea Sergiu Bulgakov numește frumusețea sofianică „entelechia lumii”, înțelegând prin aceasta, ca și scolasticii, „splendoarea formei peste părțile proporționate ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se poate explica decât ca fiind de ordin transcendent. Fulgerul ei nu orbește conștiința, precum soarele privit în plin nu lovește ochiul decât aparent. Dar precum discul soarelui rămâne o vreme pe retină, tot astfel rămâne în conștiință imaginea luminoasă imprimată în inspirație, imagine ce trece apoi în opera de artă. Inspirația nu anulează facultățile naturale, ci le stimulează în direcția fondului caracteristic din om: pe artist în direcția genialității creatoare din ci; pe mistic în direcția sfințeniei și a faptelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatoare cât și colectivitatea unei epoci și pe care le putem numi, în lipsă de alt termen, stiluri instituționale. Stilul instituțional e suma notelor caracteristice ale unei arte, ce durează peste schimbarea oamenilor și a veacurilor, fiindcă aceste note sunt imprimate de anumite instituții cu vitalitate permanentă. Aceste instituții sunt Bisericile. În ce privește romano catolicismul, trebuie să observăm că el nu reprezintă nici pe departe unitatea de stil cu care se înfățișează în fața istoriei ortodoxia. În ortodoxie, există un stil bizantin cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]