4,930 matches
-
orice ins sensibil (deoarece „acolo” se desparte, se fracturează ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă atracție (sau indiferență acută, respingere!Ă în jurul căreia se învârte „circul, carnavalul” existenței dintotdeaunaă - da, domnișorule sau domnișoară, dumneata semeni (cu noi!Ă, dar încă nu ne-ai învins! Va trebui „să te descurci” și să faci în așa fel încât să ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și vitalitatea mea, ce pe nu puțini i-a deconcertat - ca o magmă energetică ce-și depășește, uneori, marginile! -, dar care m-a ajutat, m-a sprijinit, în țară și în străinătate, să înfrunt cu un anume calm obtuzitatea sau indiferența contemporanilor. Aveau și ei „dreptatea lor”, o aveam și eu pe a mea!... 7 România literară... Nu am vrut să ajung „șeful” României literare. Nu inițial și nu neapărat! Când Geo Dumitrescu și Adrian Păunescu mi-au propus, într-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de ciudat, Ceaușescu avea chiar și în ultimul său deceniu, mai ales prin „efectele” demagogice și „organizatorice” enumerate mai sus, o anume bază în populație. Nu puțini
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor, dar până și cele mai mici privilegii, firești într-un stat democratic, ce s-ar fi întâmplat dacă noi, în loc să fugim după toate acestea, adeseori ruinându-ne vocația și chiar demnitatea, am fi reacționat „mai relaxat”, cu o anume indiferență la „ispitele lor”, nu rareori ridicol de mărunte, de găunoase?! Dar... o astfel de auto-deposedare de orice „titlu”, de orice „funcție”, oricât de decorativă, și revenirea la „simplul statut” de cetățean și bun profesionist pare în ochii multora o formă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literaturii, semnul de neconfundat al existenței unui individ, a unei națiuni. Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât, mai ales, prin acele cărți ale mele, numite romane, care au reușit - și în măsura în care au reușit! -, în indiferența faptului de a fi fost zămislite într-un spațiu „periferic”, dintr-un material „ignobil”, limba, față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asta în asemenea măsură, încât locurile minunilor înmulțirea pâinilor, însănătoșirea lui Lazăr au tot migrat în Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele traseului și de confortul locurilor de găzduire. Topografia a redus Vestea cea Mare, iubitoare de ubicuitate și de indiferență, la portul calpacelor. Istoria e plină de fumuri, geografia o învață ce e modestia. Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit că pe piața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât poate mai bine și, în ciuda indiferenței opiniei publice din țara noastră, respectă riguros tratatele și nu-și menajează sprijinul adus acestor supraviețuitori tenaci. Tăcerea Vaticanului este cea care provoacă perplexitate în rândul fiilor și fiicelor fideli Sfintei Biserici pe care-i întâlnesc aici. Explicabil, din partea unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mii de dolari). Dar chiar așa stând lucrurile, trebuie oare să-l lăsăm să dispară fără zgomot? Eu nu cred așa ceva, chiar dacă europeanul (și cu atât mai mult americanul) e împărțit între intervenție, care-l compromite pe cel asistat, și indiferența care-l lasă pe acesta în voia soartei. Această piele de sagri care se tot micșorează merită ca cineva să vegheze la viitorul ei, și nu numai din rațiuni morale. Problema minorităților va fi cea mai importantă problemă a secolului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lubricitate și imoralitate. Pe când acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași repezi de moda cea mai comodă și mai morală. Cel puțin așa susține domnul Ibrăileanu. D-sa poate are motive de indiferență ca să susție asemenea aserțiune. Pentru motivele contrarii, mă raliez și eu. Trebuie însă să facem unele observațiuni și unele distincțiuni. Cei care frecventează eleganta și fina capitală a Franței și a femeilor din toată lumea, nu bagă în samă exagerările acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl cuprinde când deodată e lipsit de asemenea facultate. Față de manifestările de artă arătăm dimpotrivă un entuziasm care nu-i egalat decât de indiferența care-i urmează. Bine ar fi în morală să nu legăm virtutea de acte indiferente ca de pildă de păstrarea virginității. Cine ar fi putut bănui că facultatea de a compara izvor spiritual de justiție va ajunge în om pricină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
războiului de brigandaj din Coreea, amenințând să degenereze într-un conflict universal. "Orașe rase de pe fața pământului, populații civile masacrate, napalmul care transformă în torță ființa umană, gazele asfixiante, vibrionii, microbii, mâni mașinile atomice..." Față de amenințarea unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală care ar apăsa ca o veșnică rușine generația noastră. 9 dechemvrie. În sala Ciaikovski, la 7 1/2 sara, festival în onoarea premianților pentru pace în 1952
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intim, fie de speculație pură, fie de înfrânare, neofitul trebuie să treacă, atunci când îi vine timpul, la o realizare în afară. Devenit o putere a Binelui, nu trebuie să se izoleze de lume, de ticăloșiile ei, de corupția generală, de indiferența satisfăcuților; ci trebuie să deștepte în sine toate sentimentele de datorie cătră semenii săi. Să fie lângă cel ce face Binele, să apere în chip dezinteresat pe cel nedreptățit, să aline suferințile și mizeria. În locul pe care-l ocupă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Vasco al lui Leul. Tinerețea noului venit nu le inspira încredere, iar faptul că Ștefan venea cu sprijin muntean îi făcea să creadă că linia tradițională de alianță cu Polonia, care părea acum frântă, nu va fi primită cu indiferență la Curtea din Cracovia. Ultimul fiu legitim al lui Alexandru cel Bun trăia la Camenița și drepturile acestuia, după obiceiul pământului, erau tot atât de justificate ca acelea ale lui Ștefan. Era neîndoios că până la urmă cu ajutor polon și cu sprijin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Veneția și Napoli și încerca să atragă în această alianță și pe alți principi creștini. Eforturile papei erau cunoscute la Suceava și ele trebuie să fi născut mari nădejdi în inima voievodului moldovean. Din păcate stăruințele papei se lovesc de indiferența celor mai mulți principi din Occident. Dar speranțe noi se nasc odată cu perspectiva realizării unei înțelegeri între Occident și Orient. Uzun Hassan, hanul Persiei, trimitea soli în Europa în vederea unei alianțe comune împotriva turcilor. Legături cu acest sultan stabiliseră venețienii încă din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se pare a fi ceva cu totul obișnuit și fără mare valoare. Lângă han este biserica, închisă, cu buruieni și bălării crescute chiar și pe contraforții ce-i susțin zidurile ce vorbesc de trecut dar și de un prezent al indiferenței religioase. în curtea hanului, pelerinii se mișcă agale punându-și la uscat lenjeria spălată sau stând întinși la soare și îngrijinduși picioarele. Văd și un japonez, cu un fizic impunător și un păr bogat pe cap răsfirat în toate părțile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un Dumnezeu, dar nu au nevoie de biserică, pentru că ea s-a aliat cu un dictator și a impus practicarea credinței cu forța în lupta ei împotriva comunismului și ateismului. Acest fapt trezește reacția adversă a oamenilor de astăzi și indiferența lor pentru biserica catolică. Nici pe el nu-l interesează biserica, iar când va muri nu are nici cea mai mică dorință de a avea o înmormântare religioasă. Copiii nu trebuie botezați când sunt mici ci lăsați să decidă singuri
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
parte la actul poeziei), totul rămâne în gol, totul se năruie. În acest moment, poezia pare să fie un fel de ban de aur care nu e văzut și nu e folosit fiindcă stă îngropat în pământ. Stă îngropat în indiferența celor care ar avea atâta nevoie de el. Definește, rogu-te, care sunt rădăcinile individualității tale artistice... Care îți sunt obsesiile, care ți-au fost și îți sunt maeștrii? Să definesc "rădăcinile individualității mele artistice" iată o problemă copleșitoare, absolută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
măcar o clipă, cel mai mare poet român. Așa că am renunțat și pentru totdeauna. Și intenția și bănuiala dvs. sunt nedrepte. (Revista "Antiteze", nr. 11, 2002) Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a provocat poezia? Dacă nu erai poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personale, grea și adesea stimulativă. Nu a fost cazul meu. Am învățat singur, cu dificultate, cum apare un scriitor în lume ca o șansă acordată acelei lumi. Totuși, un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește și trăiește mai intens decât oamenii obișnuiți, el, omul natural al societății, măcar pentru că trăiește simultan în trecut, prezent și viitor, are capacitatea de a se auzi pe sine în pluralitatea vocilor care îl înconjură. Vedetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar sunt dispus să fac aceste mari concesii, pentru că, de fapt, relațiile mele profunde se reduc la câteva persoane, câteva din țară, câteva din străinătate, apoi un restrâns număr de artiști care-mi știu demult adevărata față: pentru ceilalți, numai indiferență... fața mea privește de acum către o Sfântă Față! Tema centrală a poemelor dumneavoastră este, indiscutabil, moartea. Chiar dacă e vorba de dragoste, de dor, de plecare sau de spațiul sacru care ne ține, ceea ce animă cuvintele e acel sentiment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că îl cunoști din propria experiență. Este unul de paria, de marginal, un straniero. El e bun în manuale, în posteritate, pe noptieră sau în raftul de bibliotecă, nu viu și plin de ciudățenii, de nemulțumiri și neliniști. Tratat cu indiferență de oricine s-ar afla la putere, guvernanții cu greu realizând că fără acești grădinari ai limbii naționale există riscul pierderii ființei naționale, odată cu care piere și scopul guvernării lor. Dar e greu de realizat, pentru indivizi cu o cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în alta cu lejeritate unii, dureros alții!? Când mi-e dor de Aurel deschid o carte cu poezia sa și citesc. Scriitorul este ca aisbergul care nu moare de tot, decât atunci când partea vizibilă dispare mâncată de oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii. Sunt autori care întrețin arderea marii literaturi, în timp ce opera lor e ca vreascul care se aprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cimpoeșu. Într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi citiți... 54 Al. CISTELECAN Destinul unui "acordor de gușe de privighetoare" 59 Nicolae COANDE Un scriitor e un om care se naște și se definește în raport cu indiferența celor printre care trăiește... 70 Nichita DANILOV Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit 91 Mircea A. DIACONU Cu literatura română în Europa suntem pe unde suntem și cu geografia: undeva la margine 106 Dumitru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost distrus și trecutul. În lichidarea treptată a ineficientei industrii românești din perioada ceaușistă, crima istorică ce s-a comis consta și în pierderea arhivelor acestor fabrici, o damnatio memoriae în unele cazuri cu premeditare, în altele din neglijență, indiferență sau din inconștiența importanței ei istorice. În asemenea circumstanțe, cu arhivele măcinate de cariile tranziției postdecembriste, demersul doamnei profesor Serinela Pintilie este unul necesar și recuperator. Singura sursă disponibilă pentru a mai salva ceva din trecut rămân oamenii o reprezintă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
toate guvernele, cari s-au perindat la putere”. Cauzele acestei stări de lucruri sunt: 1) Situația topografică, ca județ de frontieră; izolarea sa de celelalte județe („uitați și de Dumnezeu și de oameni”); 2) lipsa unei căi ferate normale; 3) indiferența guvernanților față de acest județ și de aici starea de inferioritate față de restul țării; 4) lipsa de educație politică a alegătorului, care încă nu știe să-și întrebuințeze bine dreptul de vot. Procesul de modernizare la Huși s-a desfășurat lent
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]