6,831 matches
-
e l'ombre / solitarie fuggendo e la secretă / nelle profonde selve îra dei venti, / primo i civili tetti, albergo e regno / alle macere cure, innalza; (...). (vv. 43-47) L'infinito: E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: (...). (vv. 8-11) La seră del dì di festa: Dolce e chiara e la notte e senza vento, (...). (v. 1) La vită solitaria: Ivi, quando îl meriggio în ciel și volve, / la sua tranquilla imago
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trasparente, mi ricorda îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi, pastore d'aria?); antiche / conchiglie lucevano (L'alto veliero); dolce / aranitica valle (Inno ai patriarchi); bellissima fanciulla / dolce a veder (Amore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl mio nome (Îl silenzio non m'inganna). 272 Mă a me doleva ultimo sorriso // di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori (Di frescă donna rinversa în mezzo ai fiori). 273 Interminati / spazi, sovrumani / silenzi, quello / infinito silenzio (L'infinito); antiche / nubi, antico / error (Inno ai patriarchi); Îl richiamo dell'antico / corno dei pastori (Che vuoi, pastore d'aria?); antiche / conchiglie lucevano (L'alto veliero); dolce / aranitica valle (Inno ai patriarchi); bellissima fanciulla / dolce a veder (Amore e morte); dolce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Folin, Pensare per affetti, Leopardi, la natură, l'immagine, Marsilio, Venezia, 1996 și eseul sau "Îl silenzio della luna", Leopardi e la notte chiara, Marsilio, Venezia, 1993, pp. 41-46. Pornim și de la observațiile lui Michel Orcel din "Îl suono dell'infinito", Esperienze letterarie, XIII, 1988, pp. 26-62; Smaranda Bratu Elian, Mirabila tăcere, studii despre Giacomo Leopardi, Editura Fundației culturale române, București, 2003, Perle Abbrugiati, "Leș timbres de silence dans l'oeuvre de Leopardi", Chroniques italiennes, Mélanges offerts à Mario Fusco, nr.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle (D'alberi sofferte forme). 295 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei (L'Infinito). 296 În termenii lui Harold Bloom, op. cît., p. 20. 297 Cfr. Anexă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
canto di uccelli per l'aria, né sussurro d'api e di farfalle scorresse per la campagna; non voce, non moto alcuno, se non delle acque, del vento e delle tempeste, sorgesse în alcuna bandă. (...) del mondo intero, e delle infinite vicende e calamitŕ delle cose create non rimarrà pure un vestigio; mă un silenzio nudo, e una quiete altissima, "Canto del gallo silvestre", Operette Morali del Conte Giacomo Leopardi, Stella e figli ed., Milano, 1927, p. 229. 302 Tal foști
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
già îl muover dell'aria. / Se mi dești t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della notte (Frescă marină). 333 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così tra questa / immensità s'annega îl pensier mio: / e îl naufragar m'č dolce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così tra questa / immensità s'annega îl pensier mio: / e îl naufragar m'č dolce în questo mare. (L'infinito). 334 Despre părintele Fabbretti cfr. Curzia Ferrari, op. cît., p. 3. 335 Îl punto più alto del tentativo leopardiano (...) l'interrogazione costante, în profondità, l'interrogazione disperată sulla presenza dell'uomo în terra, Carlo Bo, L'eredità di Leopardi, Vallecchi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
op. cît. și Francesco Floră, "Scrittori italiani contemporanei: Salvatore Quasimodo", Letterature moderne, 2, martie-aprilie 1951. 339 Viene îl vento recando îl suon dell'ora / dalla torre del borgo (Le ricordanze); E come îl vento odo stormir tra queste piante (L'infinito). 340 Giuseppe Savoca (CL), op. cît. 341 Francesco Floră inventariază cuvintele recurente în primă perioadă de creație a lui Quasimodo; deși își concentrează analiza asupra termenului aria aer, menționează vântul printre ocurentele sugestive, încărcate de lirism (Francesco Floră, 1951, op.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
indiferență. Se pot astfel identifica, atât în Zibaldone cât și în versuri, ambele chipuri ale naturii: când binevoitoare, cănd nemiloasa. 353 E fammi vento che naviga felice (Curva Minore). 354 E îl naufragar m'è dolce în questo mare (L'infinito). 355 Città d'isola / sommersa nel mio cuore (Nell'antica luce delle maree); Nell'isola morta, / lasciato da ogni cuore / che udiva la mia voce / posso restare murato (În luce di cieli); Io în te mi getto: un fresco / di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dolci sogni mi spirò la vista / di quel lontano măr, quei monti azzurri, / che di qua scopro, e che varcare un giorno / io mi pensava, arcăni mondi, arcana / felicità fingendo al viver mio (Le Ricordanze). 412 Antonio Prete, Finitudine e infinito: șu Leopardi, Feltrinelli, Milano, 1998, p. 28. Quando în sul tempo che più leve îl sonno / e più soave le pupille adombra, / stettemi allato e riguardommi în viso / îl simulacro di colei che amore / prima insegnommi e poi lasciommi în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
delirio din Così gl'interi giorni. Cuvintele Questo di tânta speme oggi mi resta din foscolianul Un dì se regăsesc în vv. 91-92 din Le Ricordanze: Che di cotanta speme oggi m'avanza. De remarcat este și asemănarea dintre L'infinito și Forse perché dalla fatal quiete, discutată și de Mario Fubini în Metrica e poesia. Cfr. Domenico De Robertis, op. cît., pp. 93-102, passim. 451 Violetta Pedalino, op. cît., p. 41. Ugo Foscolo, Opere complete, f.e., Napoli, 1860. Pentru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
della fuggente luce, / Che dianzi gli fu duce, / Salută îl carrettier dalla sua via; / Tal și dilegua, e tale / Lascia l'età mortale (Îl Tramonto della luna); Giunta al confin del cielo, / Dietro Apennino od Alpe, o del Tirreno / Nell'infinito seno / Scende la lună (Îl Tramonto della luna). 515 Vento / che macchia e rode l'arenaria / dei telamoni lugubri, riversi / sopra l'erba (Stradă di Agrigentum). 516 Grido antico ragiona (Inno ai patriarchi); or dov'è îl grido de' noștri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
perspectivele vieții umane, o viziune la care omul poate accede printr-o profundă căutare interioară a sursei unice de conștiință-materie-energie, trecînd printr-o completă metamorfoză a științei. O paradigmă care să insiste asupra unității cunoașterii, dincolo de multiplicitatea aparentă, asupra succesiunii infinite a universurilor, într-un proces de evoluție progresivă a conștiinței, o înțelegere capabilă vindece rupturile istoriei și să trezească în oameni conștiența sensului aventurii lor planetare, într-o perioadă ce amenință să devină dramatică. Cerurile și pămîntul sunt guvernate de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pur, coerent de organizare și funcționare a economiei. El nu se confundă cu cel de regim economic, ce trimite la rădăcini concrete și inevitabil impure sau incoerente. Conceptul de sistem economic permite depășirea antinomiei dintre înțelegerea generală și teoretică și infinita varietate de experiențe istorice observabile, antinomie care a tulburat reflexia economică o lungă perioadă de timp. Karl Polanyi lansează în lucrările sale conceptele de "economie inserată" și cel de "economie neinserată". Primul este specific societăților arhaice, economiei naturale, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dificultăți imediate de care se izbește, ea nu face decît să atribuie forțelor pe care le pune în act un țel pe care acestea nu-l pot avea. Căci, dincolo de obiectivele noastre imediate, activitatea ei participă la împlinirea inutilă și infinită a universului" (Partea blestemată, Institutul European, Iași, 1994, p. 23). Trebuie să ne conciliem obiectivele cu eforturile făcute pentru atingerea lor, dacă nu, ceea ce facem conduce, în cel mai scurt timp, spre dezastru. Organismul viu primește, în principiu, mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cum era în primele secole de după Golgota. Imponderabila relație a vizibilului cu invizibilul a fost uitată. Nu mai vedem nimic dincolo de propria umbră aruncată pe un pămînt ce ne suportă tot mai greu. În loc de a prețui și a cultiva iubirea infinită de care suntem în stare, am investit alienant în dezvoltarea unei gîndiri inevitabil limitate, care ne-a făcut nesupuși, rebeli și rebarbativi (apropo, "islam" înseamnă tocmai "supunere") și am pierdut credința, ca act viu de percepție imediată, de "pipăire" reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economie a lumii. Deține, de asemenea, locul 12 la exporturi și 17 la importuri. Economia sa este însă puțin diversificată, slab productivă, slab competitivă, bazîndu-se masiv pe materiile prime, care reprezintă peste 90% din exporturi. Dar resursele acestea nu sunt infinite, iar investițiile în sector sunt slabe și infrastructura precară. Intervenția masivă a statului în economie, prin marile concerne de stat și marii oligarhi este mai curînd o sursă de neliniște și de contraproductivitate decît de necesară modernizare. Avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de a primi câteva pagini, în sensul în care el nu ar fi decât un fragment dintr-o operă mai limpede, mai bogată, mai interesantă formată din el însuși și ceea ce se va spune despre el. La Roland Barthes, circularitatea infinită a limbajelor (amintiri circulare), în loc să conducă progresiv la totalitate, împrăștie fragmentele, înaintează în spirală sau în pierdere, într-un desen neinteligibil creionat de împletirea neconsecventă a două rânduri de pași. Maurice Blanchot consideră că opera nu este nici definitivată, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
surmonta angoasa indusă de această lume rapidă și ofertantă, opera literară trebuie să-și schimbe natura, "să se distrugă și să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se oferă, totuși, într-o formă finită (ibidem, 17). Forma, inteligibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se oferă, totuși, într-o formă finită (ibidem, 17). Forma, inteligibilă, nu se fixează o dată pentru totdeauna, de fapt, ea apare ca stare de formă în mijlocul unui proces infinit, un stop-cadru. Pentru a scrie istoria repetării (titlul artico lului semnat de Anne Tomiche), trebuie precizat faptul că modernitatea stă sub semnul funcției lui reși că secolul XX pare a fi secolul repetării (ibidem, 21). După ce trece conceptul prin sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită".49 Ne despărțim de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive să credem) a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Genette, se bucură de o acceptare generală (sau aproape generală 54) și își găsește o echivalare aproximativă în studiul Monicăi Spiridon, care vorbește despre o Arhiși o Meta-realitate, pe scena "unde spectacolul rememorării și al reduplicării tinde spre un număr infinit de reprezentații" și unde "raportul dintre Arhiși Metadevine reversibil" (Spiridon: 1989, 20). Pentru a pregăti cadrul diferențierii a trei clase intertextuale, Théodore Thlivitis remarcă tripla determinare a sensului, în cercetarea despre semantica interpretativă și intertext, care a făcut carieră imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o unitate literară independentă; dat fiind tipul ansamblului analizat, vom avea mai cu seamă în vedere speciile prozei scurte; o textul total produs de scriitura aceluiași "autor" ("operele complete" ale acestuia) și deschis, în același timp, către marele TEXT universal (infinit) reprezentat de civilizația umană. În ceea ce privește lexia, Cristina Hăulică (1981) o atribuie lui Roland Barthes (1970 și 1973), Théodore Thvilitis (1998) îl invocă pe Francois Rastier (1987) (elementele fiecărui nivel textual sunt interpretate în contextul entității de nivel textual superior), pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]