10,350 matches
-
și, cumva, în mișcare. Condiția fundamentală este să nu refuzăm cu totul specificitatea fiecărui gen în parte. Ar fi greșit și profund amatoristic să se creadă că orice text jurnalistic este o amestecătură de tehnici și procedee, pe care doar inspirația și talentul semnatarului o ordonează, îi dă un sens. Așa arbitrare cum par, genurile au niște reguli și niște trăsături dominante, un anume echilibru între informație și comentariu, între faptele prezentate și subiectivismul asumat al ziaristului. Atent și dornic de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sportive etc.), numărul persoanelor implicate în eveniment, deopotrivă cu numărul persoanelor care suportă consecințele evenimentului. Ce este un „fapt socialmente semnificativ”, cum și cine stabilește gradul de semnificare, cum se măsoară interesul uman - toate acestea par a depinde doar de inspirația ziaristului și de decizia redacțională. Mult mai clar și mai lămuritor ar fi să spunem că valoarea de știre a unui fapt este dată de câteva trăsături definitorii: faptul să fie nou, să intereseze cât mai multă lume și, mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unele crime și sinucideri etc. Faptul divers suspendă brutal întrebarea (de ce?) pentru simplu fapt că o implică. Cineva a răpit un copil. Nu pentru bani, cum s-ar crede, ci dintr-o dragoste nefirească. Cauzalitatea neobișnuită reprezintă o sursă de inspirație nelimitată pentru faptul divers: un englez intră în Legiunea Franceză pentru că nu mai vrea să petreacă Revelionul cu bunica sa, un copil este pretins de două mame etc. Roland Barthes ia în discuție o cazuistică bogată, identificând numeroase procedee de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
multidisciplinaritate și pluridisciplinaritate. Atât din punct de vedere lingvistic, cât și conceptual, ele acoperă una și aceeași realitate. Facem această precizare deoarece în literatura de specialitate de la noi, fie din cauza unor traduceri neadecvate, fie datorită opțiunii pentru unele materiale de inspirație franceză, regăsim și o tratare diferențiată a celor două concepte. Din punctul nostru de vedere, al nivelului de integrare a curriculumului, ele sunt echivalente și vom folosi termenul multidisciplinaritate. b) La distincția clasică între cele trei concepte/niveluri/tipuri de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
se impună tuturor” (M. Harl), ci un corp viu, care atinge și se lasă atins de cultura cu care se Întâlnește. Care este, dacă ne-am putea exprima astfel, statutul canonic al unei traduceri ? Care este participarea comunității traducânde la inspirația proprie textului, menită În același timp să Îndrume viața oricărui creștin ? CB: Am mai fost ispitit cu această Întrebare. E foarte greu, dacă nu imposibil să răspund la ea. Personal, repet, sunt pentru o normalizare a limbii liturgice și biblice
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de libertate de acțiune relativ mai mare. Astfel, doctrina „războiului Întregului popor” devine nu numai un instrument de apărare Împotriva unui eventual atac NATO asupra teritoriului românesc, dar și un mecanism reacționar cu scopul descurajării unui atac din partea URSS. De inspirație iugoslavă, Împrumutând și exemplele războaielor de eliberare din Lumea a Treia, teoria „războiului Întregului popor” era mai degrabă o unealtă ideologică decât o strategie militară lucrativă. Ideea conform căreia poporul Înarmat, În rîndul gărzilor patriotice sau În afara lor, ar fi
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
2). Pentru prima dată după 1878, România nu mai era amenințată la nivelul fundamental al supraviețuirii. În vederea realizării acestui scop, capabilitățile de intelligence sunt absolut necesare, ceea ce determină imperativ necesitatea constituirii la nivel intern a Comunității de Informații. Platforma de inspirație liberală revine cu tărie și fundamentează doctrina: „Noua strategie de securitate reprezintă un demers major În această direcție și este focalizată, ca finalitate crucială, spre garantarea securității individului, a vieții sale și a familiei” (ibidem). Cu toate acestea, deși În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Far. Având peste șaizeci și cinci de ani de activitate creatoare și manifestându-se în poezie, proză și îndeosebi în gazetărie, abordând cele mai diverse genuri în modalități originale, B. rămâne pretutindeni un liric profund, un poet modern tulburător, care își extrage inspirația din meditația continuă și pasionată asupra condiției omului contemporan, a măruntelor sau grandioaselor sale acte existențiale, într-o lume sfâșiată de ireductibile contraste, de tragedii personale și de războaie, dar și de dualitatea efemer-etern. În tot ce scrie, el are
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decât în somn” și care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvânt, rămânând, totuși, principe
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație, B. contează ca un precursor al criticii literare românești. În treacăt, s-a ocupat și de unele manifestări muzicale. A fost, în linia programatică a „Daciei literare”, unul dintre animatorii teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga și G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe, Lamartine, N. Lenau, L. Beckstein, Em. Geibel, Th. Körner, M.
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
departe însă de puterea de sugestie din Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar), suprapune o recuzită de senzație, cu intrigi de spionaj și o teatralitate patetică, unui scenariu arhetipal - întemeierea unei lumi. Parabola politică a romanului Eclipsa (1979), pus ca inspirație de Marian Papahagi în descendența Demonilor lui Dostoievski, conturează din nou tipare în care personajele sunt „închingate” prin repetarea faptelor și circumstanțelor istorice, ca și prin tendința de a vedea în simpla aparență însăși realitatea, iar în fantasmă - ideea. Mai
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
genunchi. Semn al vârstei imature, duiosul plonjează în „reflecții” de un pesimism definitiv. Rareori expansiv, cuprins câteodată de un arțag proletar care îl împinge să se uite urât la „bogata lume, rea și parvenită”, stihuitorul caută să compenseze monotonia plăpândei inspirații prin structura variabilă a versurilor, scurte și mereu sprințare. Unde s-ar fi cuvenit poate să insiste e în narațiunea lirică, în formă dialogată. Se întrevăd aici unele resurse pentru feeria dramatică, dacă nu chiar pentru piesa istorică mai lejeră
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
ritm, culori / Să nu fi prins rugină, scăzând sub timp lumina?” (Cuvintele, culorile). Temele, subiectele, motivele poeziei sale sunt dintre cele mai diverse: mitologice, istorice, livrești-culturale, individual-erotice, impresii din real etc., poetul ilustrând (chiar la modul programatic) concepția goetheană asupra inspirației „poeziei ocazionale”: „Fiecare poem are punctul de pornire legat de ceva în viață, de ceva din tine.” De altfel, în volumele antologice de scrieri, este indicată în câteva „note” sursa inițială a unor poeme. Autorul crede că „Poezia este un
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
confruntări între comuniști, fasciști, iredentiști. Ultimul roman, Bunica studiază dreptul, cu o mai vădită intrigă polițistă, prilejuiește conturarea câtorva interesante portrete. Prin ce are mai bun, Oameni la pândă al lui B. reprezintă o realizare meritorie a prozei realiste de inspirație rurală. SCRIERI: Manifest, Turnu Severin, 1935; Eu și Dunărea, Craiova, 1940; Oameni la pândă, București, 1947; ed. București, 1971; Zile de februarie, București, 1958; Soarele din fereastră, București, 1967; Pelagră, București, 1975; Reptila, Cluj-Napoca, 1975; Bunica studiază dreptul, București, 1982
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
celebra Poulologos), ca și numeroasele texte populate de păsări, animale ori fructe, toate ascunzând sub învelișul parabolelor țeluri critice și combative. Și epica uzează mult de vers. Sunt la modă romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
el privea literatura ca efect și funcție a socialului, în dependența directă de un anumit moment și mediu. Valoarea unei opere era judecată după forță acesteia de a reprezenta o comunitate, tipuri umane specifice, aspirații etnice că și după realismul inspirației și al „zugrăvirii”, după preceptele morale ale autorului. B. fixează unele trăsături caracteristice ale literaturii ardelene, între care preocuparea pentru „ridicarea” poporului a devenit o adevarată religie a păturii culte. Slavici, „părintele” prozei artistice transilvănene, cel ce a orientat-o
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
livrescă și intenționează recuperarea imagistică a protoistoriei, rescriind mituri sau preluând teme folclorice, dar și motive și figuri consacrate, pe care le prezintă în cheie uneori tezist-ideologică. Tot de factură livrescă, dar în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974). Volumul următor, Augustele iubiri (1976), este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia inculcată personajelor pare să alimenteze abundent inspirația lui B. Nuvela cea mai bine structurată este, poate, Sfârșitul dascălului Pavel, în care dascălul unei biserici de oraș, un om altminteri destul de onest, se simte ispitit să o prade în toiul nopții. Totul se relevă aici la nivelul sugestiei
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
București, 2001; Artă și cunoaștere, îngr. Dora Mezdrea, București, 2002; Opere, îngr. Dora Mezdrea, Brăila, 2003. Repere bibliografice: Vrabie, Gândirismul, 325-330; N. Bagdasar, Istoria filosofiei românești, București, 1941, 238-243; Papadima, Creatorii, 84-92; Micu, „Gândirea”, 168-176; Constantin Georgiade, Despre filosofia de inspirație țărănească a lui Vasile Băncilă, „Revista de filosofie”, 1990, 1; Steinhardt, Monologul, 329-338; Dicț. scriit. rom., I, 232-234; Alexandru George, Întâlniri, București, 1997, 144-147; Constantin Mihai, Ontologie și redescoperire, CL, 2000, 11; Popa, Ist. lit, II, 1058-1059. V.P.S.
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
teoretică, Robert Knight a abordat subiectul din punct de vedere clinic. Autorul a observat că un număr semnificativ de pacienți sufereau o deteriorare clinică în urma tratamentelor tradiționale și, astfel, a sugerat introducerea metodelor de susținere. Tehnicile recomandate de Knight sunt: inspirația, încurajarea, sugestia, persuasiunea, consilierea, reeducarea și evitarea conștientă a intervențiilor sau interpretărilor de explorare (Knight, 1954). Totuși, primul autor care abordează subiectul psihoterapiei de susținere, în mod exclusiv, este David Werman (Werman, 1984). Acesta consideră că în cadrul terapiei de susținere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
literară”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Studii și cercetări de lingvistică”, „Caietele «Mihai Eminescu»”, „Buletinul Filialei Ploiești a Societății de Științe Filologice din România”, „Revista nouă” (Ploiești), „Al cincilea anotimp” (Oradea). Editorial, debutează cu o antologie comentată: M. Eminescu, Poezia de inspirație folclorică (1982). B. practică un tip de cercetare situat la interferența dintre stilistica lingvistică, stilistica literară și critica și istoria literară, terenul său de aplicație predilect fiind opera literară eminesciană. Într-o primă lucrare, antologia Poezia de inspirație folclorică, B.
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
Poezia de inspirație folclorică (1982). B. practică un tip de cercetare situat la interferența dintre stilistica lingvistică, stilistica literară și critica și istoria literară, terenul său de aplicație predilect fiind opera literară eminesciană. Într-o primă lucrare, antologia Poezia de inspirație folclorică, B. are în vedere, alături de textul eminescian publicat, analiza: cercetează principalele poeme de inspirație folclorică (basmele versificate), „precum și acele poezii originale a căror legătură cu folclorul este vizibilă «cu ochiul liber»”, și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]