4,971 matches
-
un ansamblu de instrumente cu corzi. De asemenea, se simte prezenta utilizarea subtilă a armoniilor vocale, a unui pian electric și a unor influențe pop rock, compoziția fiind bazată pe ostinati. Piesă a cerut multă muncă în studio, iar compunerea instrumentalului a necesitat mult efort. Versurile melodioase și vocea dinamică a Madonnei dar și negativul constituie elemente marcante ale piesei, fiind apreciate și de criticii muzicali. Unii dintre aceștia au comparat structura cântecului cu piese consideate balade „clasice” precum „Nothing Compares
Take a Bow () [Corola-website/Science/312185_a_313514]
-
îl așteaptă pe Ross la aeroport să-i spună că a aflat de iubirea lui secretă față de ea. Episodul a fost difuzat în luna mai, perioada când discul single începuse să coboare din clasamentele în care a activat. De asemenea, instrumentalul și versul „say good-bye” au fost folosite în spoturile publicitare din 2000 ce anunțat sfârșit serialului "Beverly Hills 90210". După lansarea piesei, vânzările albumului "Bedtime Stories" au crescut, primind astfel discul de platina. În clasamentul american de sfârșit de an
Take a Bow () [Corola-website/Science/312185_a_313514]
-
ce a avut vânzări masive în multe țări și care a propulsat single-urile britanice "Message In A Bottle" (prima lor melodie ajunsă pe prima poziție în top) și "Walking on the Moon" (de asemeni o melodie de top). Piesa instrumentală - având același titlu cu numele albumului - va câștiga premiul "Grammy for Best Rock Instrumental Performance" (premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală). În martie 1980, grupul The Police a efectuat primul său turneu internațional și a fost una
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
britanice "Message In A Bottle" (prima lor melodie ajunsă pe prima poziție în top) și "Walking on the Moon" (de asemeni o melodie de top). Piesa instrumentală - având același titlu cu numele albumului - va câștiga premiul "Grammy for Best Rock Instrumental Performance" (premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală). În martie 1980, grupul The Police a efectuat primul său turneu internațional și a fost una dintre primele mari trupe rock care au cântat în locuri precum Mexico City, Mexico
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
prima poziție în top) și "Walking on the Moon" (de asemeni o melodie de top). Piesa instrumentală - având același titlu cu numele albumului - va câștiga premiul "Grammy for Best Rock Instrumental Performance" (premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală). În martie 1980, grupul The Police a efectuat primul său turneu internațional și a fost una dintre primele mari trupe rock care au cântat în locuri precum Mexico City, Mexico, Bombay, India și Egipt. Spectacolul din Mexico City a fost
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
topurile din Statele Unite. Într-un interviu ulterior Sting a declarat că el a regretat graba în care s-a înregistrat albumul. Oricum, mulți critici îl vor cita mai târziu ca fiind unul din cele mai puternice eforturi ale lor. Piesa instrumentală "Behind My Camel" scrisă de Andy Summers a căștigat premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală. Melodia "Don't Stand So Close to Me" a căștigat premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock vocală pentru un Duo
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
a înregistrat albumul. Oricum, mulți critici îl vor cita mai târziu ca fiind unul din cele mai puternice eforturi ale lor. Piesa instrumentală "Behind My Camel" scrisă de Andy Summers a căștigat premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock instrumentală. Melodia "Don't Stand So Close to Me" a căștigat premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare rock vocală pentru un Duo sau Grup. În acest timp Sting devenea o personalitate marcantă și, prin trecerea la actorie, punea bazele unei
The Police () [Corola-website/Science/312226_a_313555]
-
discografice ale Petrei Marklund până în prezent. Textul piesei vorbește despre viața monotonă pe care o duc oamenii și despre faptul că nu toți sunt capabili să facă o schimbare în viață. Fanii cântăreței au apreciat atât textul cât și partea instrumentală a piesei. Melodia Can't Get Over a fost difuzată intens în cadrul posturilor radio din Scandinavia, din această cauză reușind să intre în topurile celor mai difuzate piese din regiune: Suedia (#5), Finlanda (#10). În prezent, single-ul deține poziția
Dancing Shoes () [Corola-website/Science/312283_a_313612]
-
și alte convențiuni grafice privind timbrul (pentru elemente de coloristică timbrală), agogica discursului muzical, expresivitatea conținutului operelor de artă, unele elemente de construcție a frazelor muzicale (punctuația, respirația), precum și un bogat catalog de semne referitoare la tehnica interpretării vocale și instrumentale.
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
în septembrie 2005 într-o reclamă pentru Motorola. Aceasta începe cu un arab vorbind cu iubita lui într-o cabină telefonică din deșert, fiind întrerupt de Madonna, care intră în cabină și îi închide telefonul. Reclama conține o secțiune din partea instrumentală a piesei, precum și o mică parte din refren și dintr-o strofă, în acest timp, mai multe persoane intrând în cabina telefonică, înghesuindu-se. Spotul se termină cu o persoană obeză îndreptându-se către cabină, ceea ce o determină pe Madonna
Hung Up () [Corola-website/Science/311495_a_312824]
-
a Victoriei Darvai este „Balada lui Pintea Viteazul”, pe care a obținut-o în urma prelucrării a șase variante ale baladei (toate culese de Victoria Darvai și păstrate la Institutul de Etnografie și Folclor) și la care a adăugat ca preludiu instrumental un semnal de bucium. Premiată în 1955 de Radiodifuziunea Română pentru creație și interpretare, „Balada lui Pintea Viteazul” a fost preluată și de alți interpreți din partea locului, între care și Angela Buciu, Gheorghe Turda, Dumitru Fărcaș (variantă instrumentală) și alții
Victoria Darvai () [Corola-website/Science/311520_a_312849]
-
ca preludiu instrumental un semnal de bucium. Premiată în 1955 de Radiodifuziunea Română pentru creație și interpretare, „Balada lui Pintea Viteazul” a fost preluată și de alți interpreți din partea locului, între care și Angela Buciu, Gheorghe Turda, Dumitru Fărcaș (variantă instrumentală) și alții.
Victoria Darvai () [Corola-website/Science/311520_a_312849]
-
pus în scenă un spectacol de muzică și dans, construit pe baza pieselor regăsite în codice. A fost aleasă ilustrarea zilei unei nunți; astfel, s-a apelat la un repertoriu variat - pe alocuri, evadând din cadrul codicelui - cuprinzând dansuri sătești, piese instrumentale, motete, madrigaluri, arii solistice ș.a. Pentru autenticitatea spectacolului, o parte din instrumentiști, cântăreți și dansatori au fost aleși dintre artiștii populari ai satelor transilvane; instrumentiștii au avut chiar scurte momente de improvizație. Spectacolul a fost susținut în Sibiu, Cluj și
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
Simfonia (din limba greacă: συν = împreună, și φωνη = sunet) este o compoziție muzicală instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă, patru), fiind executată în sălile de concert sau pentru înregistrări de o amplă orchestră simfonică. O simfonie nu are soliști instrumentali, excepție făcând așa-numita „ concertantă” (de ex.: "Sinfonia concertante
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
συν = împreună, și φωνη = sunet) este o compoziție muzicală instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă, patru), fiind executată în sălile de concert sau pentru înregistrări de o amplă orchestră simfonică. O simfonie nu are soliști instrumentali, excepție făcând așa-numita „ concertantă” (de ex.: "Sinfonia concertante" pentru vioară, violă și orchestră KV364 de W.A. Mozart sau "Symphonie espagnole" pentru vioară și orchestră de Édouard Lalo). "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven introduce în mișcarea
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
instrument de percuție cu două capete. În Franța evului mediu dezvoltat și târziu (sec. XII-XIV, "symphonie" era numele unei flașnete ("organistrum"). În Germania, spineta va fi mai târziu numită "Symphonie". Prima folosire a termenului pentru a indica o compoziție muzicală instrumentală se găsește într-un manuscris din secolul al XV-lea descoperit la Leipzig, care conține și o simfonie „pentru "tuba" și alte instrumente armonioase” (a nu se confunda latinescul "tuba" cu instrumentul modern; tuba renascentistă este tot o specie de
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
este folosit tot mai frecvent, cu semnificații diferite. Astfel, în 1585, la Antwerpen, o colecție de madrigale este denumită "Symphonia angelica di diversi eccellentissimi musici". În Italia, în 1589, Luca Marenzio adună sub numele de "Symphoniae" o serie de "intermezzi" instrumentali, iar la Veneția, în 1597, Giovanni Gabrieli compune o serie de bucăți vocale și instrumentale pe mai multe voci, pe care o intitulează "Cantus sacrae symphoniae". În 1603 apare la Nürnberg o colecție de piese sub numele de "Sacrae symphoniae
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
de madrigale este denumită "Symphonia angelica di diversi eccellentissimi musici". În Italia, în 1589, Luca Marenzio adună sub numele de "Symphoniae" o serie de "intermezzi" instrumentali, iar la Veneția, în 1597, Giovanni Gabrieli compune o serie de bucăți vocale și instrumentale pe mai multe voci, pe care o intitulează "Cantus sacrae symphoniae". În 1603 apare la Nürnberg o colecție de piese sub numele de "Sacrae symphoniae diversorum excellentissimorum auctorum". Compoziția muzicală care, din secolul al XVII-lea, este denumită tot mai
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
intitulează "Cantus sacrae symphoniae". În 1603 apare la Nürnberg o colecție de piese sub numele de "Sacrae symphoniae diversorum excellentissimorum auctorum". Compoziția muzicală care, din secolul al XVII-lea, este denumită tot mai frecvent "simfonie" (în italiană: "sinfonia") este preludiul instrumental al unei opere lirice, specie dezvoltată în acel timp în Italia, mai ales la Florența - începând cu Jacopo Peri ("Euridice"), Giulio Caccini ș.a., în cadrul cercului cultural "Camerata de' Bardi", având ca mentor muzical pe Vincenzo Galilei. Un exemplu îl constituie
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
ale artei sale fiind dezvoltările din partea întâi a i a V-a și partea a doua din Simfonia a VII-a, construită pe o temă aproape lipsită de melodie (finalul mișcării reia tema în mod fragmentat, „traversând” mai multe partide instrumentale din orchestră în timpul enunțării, într-un procedeu asemănător cu Klangfarbenmelodie, impus în secolul XX). Limbajului muzical adoptat de Beethoven în simfoniile sale este aclamat în epocă pentru mobilitate și neprevăzut. Structura primei părți este amplificată, conținând o dezvoltare mult mai
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
a IX-a de Beethoven, a ajutat la extinderea orchestrei simfonice. În același timp, același repertoriu canonic a făcut acceptarea lucrărilor noi mult mai dificilă. Prima simfonie a lui Beethoven a apărut pe scena muzicală în anul 1801, când muzica instrumentală în general, în special simfonia, a început să se bucure de o creștere fără precedent în statutul estetic. În ultimii zece ani ai secolului XVIII simfonia s-a stabilit ca fiind unul dintre cele mai prestigioase genuri instrumentale, însă pentru că
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
când muzica instrumentală în general, în special simfonia, a început să se bucure de o creștere fără precedent în statutul estetic. În ultimii zece ani ai secolului XVIII simfonia s-a stabilit ca fiind unul dintre cele mai prestigioase genuri instrumentale, însă pentru că nu avea un obiect perceptibil al reprezentației, a fost privit mai degrabă ca un mijloc de divertisment decât un mod al transmiterii ideilor sociale, morale sau intelectuale. În „Critica facultății de judecare”(1790), Kant a repetat conceptul general
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
reprezentației, a fost privit mai degrabă ca un mijloc de divertisment decât un mod al transmiterii ideilor sociale, morale sau intelectuale. În „Critica facultății de judecare”(1790), Kant a repetat conceptul general al vremii respective în respingerea ideii că muzica instrumentală ar denota „mai multă plăcere decât cultura” , pe motiv că aceasta nu ar putea încorpora concepte și prin urmare trebuie judecată în funcție de plăcerea provenită de la forma sa simplă. Potrivit lui Kant, orice conținut asociat cu gândirea în mintea ascultătorului a fost
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
multă plăcere decât cultura” , pe motiv că aceasta nu ar putea încorpora concepte și prin urmare trebuie judecată în funcție de plăcerea provenită de la forma sa simplă. Potrivit lui Kant, orice conținut asociat cu gândirea în mintea ascultătorului a fost pur accidental. Lucrări instrumentale care au încercat să „reprezinte” un eveniment, sau un obiect specific au fost disprețuite și socotite naive și inferioare din punct de vedere estetic . Începând cu Simfonia a III-a, Eroica, Beethoven a explorat o varietate de moduri prin care
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
au încercat să „reprezinte” un eveniment, sau un obiect specific au fost disprețuite și socotite naive și inferioare din punct de vedere estetic . Începând cu Simfonia a III-a, Eroica, Beethoven a explorat o varietate de moduri prin care muzica instrumentală ar putea evoca imagini și idei care depășesc lumea sunetului. Notația unei „idei poetice” a fost o constantă centrală în receptarea muzicii instrumentale ale lui Beethoven, iar exemplul cel mai bun îl regăsim în Simfonia a V-a. Dintr-o
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]