6,649 matches
-
face superioară celorlalte religii și morale. Domnirea divinului „precum În cer așa și pre pământ” Înseamnă Împlinirea legii morale și sociale În toată splendoarea frumosului, binelui și adevărului. Învățătura lui Iisus a fost opera unui geniu cu cea mai profundă intuiție a sufletului uman, formulată pentru oameni simpli și pe Înțelesul lor”. În același discurs face un rechizitoriu necruțător asupra celor mai mari atentatori la morala creștină: darwinismul, marxismul și nazismul. Darwinismul care prin evoluționismul său având la bază lupta pentru
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Încotro? marele savant o spune răspicat ,,Înapoi la morala creștină” pentru că ,,această morală ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent (viață veșnică), cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate, iar Iisus Hristos a Înțeles cu o intuiție genială structura spiritului și valoarea omului, găsind forma cea mai pregnantă pentru a exprima complexitățile sufletului”. Ce a urmat după aceste curajoase afirmații? retragerea titlurilor academice, Înlăturarea de la catedră, hărțuirea din partea autorităților statului comunist, refuzul de a-i acorda asistență
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
complexă de largă cuprindere și respirație intelectuală, dr. Mircea Gelu Buta surprinde prin paleta largă a preocupărilor, prin modul cum reușește să aprofundeze În egală măsură zona științifică, guvernată de concret, palpabil și reproductibil, și zona metafizică, În care revelația, intuiția și trăirea reprezintă practic instrumentele de lucru. Dincolo de faptul că aceste abilități nu sunt la Îndemâna oricui, iar până la un punct aceste domenii pot părea ireconciliabile, doctorul Buta nu numai că reușește să le apropie, dar găsește și modalitatea cea mai
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
vede lumina zilei la 1 mai 1892 În satul Șurănești, comuna Dănești. Deși orfan de mamă de la vârstă mică, familia urmează Îndemnurile ei de a fi dat la Învățătură sacrificând fâșia de pământ ce o avea ca zestre, pentru că În intuiția ei maternă Întrezărise calitățile intelectuale ale viitorului savant. Și a avut dreptate, pentru că singura modalitate pe care copilul Gr. T. Popa o Întrevedea, pentru a-și depăși condiția modestă, era Învățătura. După terminarea școlii primare În satul natal, Între 1903
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
editura Cartea Românească din Cluj este o frescă cât se poate de realistă și dramatică a situației demografice În care se afla România reîntregită. Cine are curiozitatea și răbdarea să parcurgă acest studiu demografic va vedea că ceea ce Eminescu În intuiția lui genială prevedea În anii 70-80 ai secolului XIX se va regăsi aproape cu precizie matematică, pentru că studiul depășește perimetrul strict al științei demografice și plasează realitățile vremii Într-o perspectivă economico-socială, socio-politică și socio-culturală. Bazându-se pe datele recensământului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
atât de impresionat de imaginea lui Capote de pe coperta romanului încât încearcă cu orice preț să îl întâlnească. Căutările, mai întâi imaginare, îi furnizează material pentru prima sa expoziție, Fifteen Drawings Based on the Writings of Truman Capote, în 1952. Intuiția lui Warhol îi spunea că avea ceva în comun cu tânărul prozator. La fel ca și autorul, protagonistul romanului, Joel, 13 ani, este trimis din New Orleans-ul natal într-o zonă din Alabama, unde întâlnește o foarte memorabilă galerie de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
el - alunecarea într-o cale lactee de imagini, iată ce constituie însăși unealta de azur a meșteșugului de a scrie”. Deviere, așadar, a gândului prin cuvânt; proces de refracție - ca să zicem așa - a ideii în materie verbală, sugestie a primatului intuiției poetice în raport cu gândirea abstractă, ba chiar - cum o indică articolele din etapa constructivist-integralistă - desprinderea totală de planul conceptual în direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de câte ori se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sunt încă o dată opuse „gândirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „Gângăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atâtor registre de comerț și dicționare”. Și, în același sens, aceste propoziții din textul semnificativ
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care nu au scăpat, la un moment dat, nici Blaga și nici teologii răsăriteni ruși. După opinia mea accentuează Maciej Bielawski, această sinteză a modelului palamit cu un model teologic bazat pe noțiunea de istorie a mântuirii e una din intuițiile originale ale părintelui Stăniloae"17. Pentru a sugera paradoxul dintre Ființă și energiile divine, părintele Stăniloae recurge la exemplul mamei și al copilului: "O mamă poate să se joace cu copilul coborând la vârsta lui, dar în același timp ea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
omului concret" sau al "omului recent", cum l-a numit Patapievici, produsul mentalității postmoderne. Sfâșierea, atrage atenția Părintele Stăniloae, duce la o falsă complexitate a lumii (percepută sub semnul hazardului, ca haosmos), devastatoare, în esență, care se manifestă, tot după intuiția lui Bacovia, ca monotonie, ceva de felul entropiei, ca locaș al diavolului: "Este infernul care se închide în compoziție monotonă și o adâncește într-o sfâșiere și într-o <<infinită>> complexitate"29. Schimbarea de direcție a Părintelui Stăniloae este decisivă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Roma. Tentația teologilor și a filosofilor a fost să interpreteze aruncarea în timp a omului ca pedeapsă pentru încălcarea poruncii. Nu, răspunde Părintele Stăniloae, timpul i s-a dat omului ca șansă. Și de astă dată el pleacă de la o intuiție a Sf. Maxim Mărturisitorul, acest Kant al teologiei patristice: "rațiunile timpului rămân în Dumnezeu". Cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu. Maciej Bielawski ne atrage atenția că Părintele Stăniloae a procedat invers decât toți înaintașii care au abordat raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
el trebuie "să moară" neîncetat, dat fiind că "n-avem în noi o viață desăvârșită, infinită". În acest sens, omul nu este un dat, ci o continuă facere, cum spun și filosofii diferenței. Prezentul iubirii este, într-adevăr, etern, după intuiția lui Eminescu, dar omul nu-l are decât murind și învingând moartea: Înseamnă a învinge moartea prin moarte"44. În Așteptându-l pe Godot, Samuel Beckett schițează un om încremenit într-un prezent al nimicului, al dialogului fals, închis în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
antiteze romantice, căci eminescologia n-a depășit niciodată tălmăcirea școlărească de simplă artă poetică de fragedă tinerețe. Dar Epigonii nu-și dezvăluie înțelesurile fără ansamblul operei, fără modul cum conturează Eminescu "dialectica" eternei reîntoarceri, în istorie și în artă, cum intuițiile lui se întâlnesc cu ale lui Nietzsche și se despart, în același timp. Arsenalul de imagini eminesciene coincide, în bună măsură, cu al lui Nietzsche. Lumea ca teatru li se dezvăluie deopotrivă celor două genii contemporane. Și Eminescu e de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
implicând clipa ruperii de simetrie, care, în limbaj, e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând că jocul nu e falsitate, ci aluzie iar nu simplă iluzie. Derrida e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel câmpul sensibil al oglinzii, ne face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceea "postmodernă" prin excelență. Calea deschisă de Nemoianu e deosebit de îndrăzneață și ar putea interesa în cel mai înalt grad. Fără s-o știe, Virgil Nemoianu dezvoltă o idee nonliberală, aparent conservatoare, de găsit și la Eminescu și prefigurată în intuițiile filosofiei nonhegeliene ale lui Ion Heliade Rădulescu, cel din Echilibrul între antiteze. De altfel, Eminescu a tins către o antitetică (vădit antihegeliană), cu precedente în Kant, care dobândește o remarcabilă continuitate transmodernistă în gândirea lui Ștefan Lupașcu. Paradoxal, Nemoianu e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lefter lui Mircea Dinescu, văzându-l un refugiat în timpul revolut al sămănătorismului.228 Formula care l-ar caracteriza pe Mircea Dinescu ar fi aceasta: un modernist exilat în sămănătorism. În realitate, exilații în "sămănătorism urban" vor fi chiar opzeciștii, încât intuițiile critice ale lui Radu Enescu lucrau mai bine: ludicul lui Mircea Dinescu refuză să fie postmodernist, făcând saltul în transmodernism. Din păcate, tentativa lui Radu Enescu a rămas fără urmări și nici el n-a mai insistat pe calea noului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmoderniștii vestici ne oferă o tablă de distincții între valorile moderniste/postmoderniste și cele transmoderniste. Iat-o cum arată: Valori moderne Valori transmoderne pe mine / mie eu percepție concepție solidaritate integralitate a determina a delibera asimilare integrare mișcare acțiune instinct intuiție caracter ortodox (corect) paradoxal, neobișnuit religie spiritualitate a vorbi a rosti, a predica putere autoritate fapt adevăr cunoaștere/știință înțelepciune/gnoză crezare credință totalitate întregime satisfacție împlinire producție creație libertate (voie) libertate (neatârnare) schimbare transformare mediu ecologie universal global individualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cunoașterea artistică este, probabil, transdisciplinară, prin excelență. Marele ei atu este afectivitatea, care-i de ordin ontologic și care-i permite să fie nu numai cunoaștere a cunoașterii, ci, mai ales, cunoaștere a necunoașterii (Ștefan Lupașcu). Încă Aristotel a avut intuiția superiorității poeziei în fața istoriei, în ceea ce privește apropierea de adevăr. În artă putem identifica cel puțin două zone de non-rezistență, a Obiectului și a Subiectului, identice, prin care trec două fluxuri de informație între niveluri izomorfe zonei de non-rezistență și care împlinesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în cultura și limba franceză, care este un model de european și care, după opinia mea, încarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit "poezia ca artă tradițională, așa cum a fost ea câteva mii de ani, de la Vedele indiene și pînă la trubaduri". Și: " Concepția mea pune sub
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vers este atât de total, încât nu se poate să nu existe o moleculă dintr-o materie oarecare, o moleculă care să reproducă întocmai și în relief, prin structura ei, structura acestui vers"361. Ne apropiem de cea mai adâncă intuiție antimetafizică, de tulburătoarea originalitate a poeticii lui Nichita Stănescu. El știe că spusa biblică la început a fost cuvântul ține de stratul ontologic profund. Corespondența strictă dintre o moleculă sau un atom și versul total din oda eminesciană nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
instrumentele (limbajele), însă n-a uitat nici o clipă că este poet înainte de orice, chiar și atunci când a căutat desăvârșirea ca medic biofizician. Eu cred că ființa pură a poeziei ascute toate vocațiile și acestea se întâlnesc undeva în înalt, după intuiția lui Ion Barbu, tocmai spre a nu se confunda între ele, parcă după o anume voință confuciană a denumirilor corecte (tcheng ming). E și tâlcul altei mărturii a scriitorului, cu întâmplarea din tinerețe, când novicele în medicină C. Dimoftache a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altei mărturii a scriitorului, cu întâmplarea din tinerețe, când novicele în medicină C. Dimoftache a pus un diagnostic într-un anumit caz problematic, altul decât cel dat de medici. La autopsie, s-a dovedit că învățăcelul a avut o exactă intuiție, spre deosebire de magiștrii care n-au putut ieși din livrescul cunoștințelor. Tânărul acela vedea cu un ochi în plus, cu ochiul de dincolo de orbirea lui Oedip. Dar oare nu aceasta e poezia? Ea poate fi definită ca acel mister de nedezlegat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ține-n / picioare". Aceasta e chiar condiția despicării ființei umane și, cu precădere, a ființei basarabene. Râsu-plânsul bacovian e ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu logica terțiului inclus, poate evita împotmolirea în contradicții irezolvabile, postându-se în zona de maximă transparență (a albastrului, la Teleucă) dintre nivelurile de realitate, dar nu pentru a încremeni acolo, ci pentru a putea străbate simultan toate lumile. Aici, intuiția lui Eminescu a funcționat iarăși extraordinar, căci el condiționează devenirea întru ființă de încercare, iar nu de repetiție oarbă, "eterna reîntoarcere" a lui Nietzsche în varianta îmbrățișată de postmoderni. În orice caz, Nietzsche nu ne-a explicat niciodată cum e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
includeau pe ei înșiși în rândul borfașilor de Dâmbovița. Și atunci de ce dreptate nu ar avea Tudor Vianu, care a formulat memorabil reprezentativitatea lui Eminescu pentru ființa românească? Simțind tâlcurile autodenigrării intelighenției naționale, prin contestarea lui Eminescu, Svetlana Paleologu-Matta are intuiția unei drame speciale (care, totuși, nu e a României profunde!) a românilor. Pe aceștia, Eminescu îi "constrânge", "prin idealitatea lui" să-l urmeze, dar românii, nefiind "la înălțimea lui", nu-l pot asimila și, în consecință, devin acerbi detractori, "patrioți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]