5,195 matches
-
a „funcționat” absolut nestatutar, fapt care ne-a Împins pe noi, cei de la Paris, pe Țepeneag și pe mine, să Încercăm să formăm acolo o Uniune În care să fie primiți și membri din țară. Dar acest plan s-a izbit de rezistența oarbă a Monicăi Lovinescu, care, intoxicându-l pe Goma și chiar pe Negoițescu - pe care noi plănuiam, și i-am și propus aceasta, să-l numim președinte al acestei Uniuni -, s-a opus din răsputeri. Intoxicarea lui Negoițescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
consecințe, de a-i disprețui pe „proști” sau de a mă teme de „nebuni”. (Au fost, pentru a da exemple concrete, nu puține ceasuri când am avut ferm convingerea că voi trăi, În secundele imediat următoare, sfârșitul „fizic” al Terrei, izbit de soarele ce mi se părea că se repede fulgerător asupra mea și, spre nedumerirea domnului serios cu care conversam, m-am aranjat În așa fel Încât să fiu „cu spatele la zid”, dând la o parte orice obiect ascuțit, neputând să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cele două „nefericite” de care ne ocupăm, nu vor fi cercetați, În problemele sau coșmarurile lor, de zi sau de noapte, de această „blestemată sau falsă” problemă a identității, În timp ce noi, Românii, dar și Nemții, orice am face, ne vom izbi de „ea” Încă ani mulți și buni de acum Încolo. Și nu cea mai iscusită rezolvare a ei este aceea de a-i nega realitatea sau importanța! După cum ușor poate constata lectorul amabil al paginilor mele, eu mă Înscriu, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
epoca Greciei geniale și a imperiului roman, cuceritor și constructor! - și feudalitatea, „locul” familiilor de sânge și al Onoarei. Da, nu puțini dintre emigranții țărilor din Est, „fugiți” În Vestul Europei după primele adaptări și recunoașteri civice formale, s-au izbit ca de un zid de acele bariere pe care societățile evoluate și bogate le ridică În jurul comunității lor etnice și tradiționale. Ca și emigranții „invitați” după al doilea război mondial de țările care duceau lipsă de bărbați și de mână
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a venit cum dorea ea. „A venit Mia în iunie-iulie 1942 la Kremidovka și Serbka”, notează Sandu. Adnotarea aceasta mă trimite din nou la carte. Scrie acolo (p. 56), „în decembrie 1942, la Odessa, în parcul gării Kremidovka, m-a izbit existența mormântului unui sergent român, căzut la cucerirea orașului amintit. Se numea Țarălungă Cezar din regimentul 2 roșiori, din Bârlad (probabil coleg și cunoscut cu cumnatul meu Vasile I Matei din Priponești, despre care am scris ). Văzusem hectare de cimitire
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de mă mărit cu Liviu, de nu mai aștept alte partide mai strălucitoare etc. Spuneți, cât de rea poate fi lumea! Dumneavoastră știți că am avut și băieți « strălucitori », dar sufletul, comportarea lor n-a fost pe măsură. Întotdeauna te izbeai de orgoliu, aroganța celui care e prea sus, capriciile celui uns prea bine cu harul lui Dumnezeu! M-am săturat de ei! Ceea ce vreau e un cămin liniștit, o familie bună, cuminte, un cămin în care să mă simt bine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-ne de pânzele lui Rudolf Rybiczka încărcate de culori aprinse și dorul după un timp iremediabil pierdut, închinate în exil verilor de altădată de la noi); „Toate drumurile mi-s închise, / Toate zările spre larguri, spre limanuri mi-s deschise. // Mă izbesc în ziuă, mă arunc în bezne / Și mi se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne cheile vrăjitea zărilor de lut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Veșnic desculță alerg prin noroc. Galbenă frunză, frunză de viță / Mult mă adulmecă toamna pestriță / Galbenă frunză, frunză de vânt / Albă se sparge lumina-n cuvânt” (Mihaela Șorodoc, Cântec, octombrie 1992, p. 7); „Adolescență păgână, / Veșnică nevoie de zbor, / Te izbești de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel decât banalul fruct oprit / La vrerea lui dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
vor părea libertate excesivă fiind fapte, ora 4,03 decuplarea locomotivei de manevră, tren personal 4.350 pleacă la 4,30 în direcția Ruginoasa Tîrgu Frumos Iași! papucul mi-a scăpat, băiatul te lovea, numai după ce l-am apucat am izbit cu piciorul ieșind, a treia țigară fumată în interior, porcul de plastic alb din mîna cealaltă, geamul spart din ușă aerisirea, iese coșmarul pe patru labe, animalic, palmele și picioarele strîmbe de la șold. Ora 4,44, în personalul Pașcani Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inspector general al învățământului primar în următoarea decadă. Nu doar substanța educației morale trebuie să ia accente mai pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia sălilor de clasă se cuvine a fi istoricizată. Inspectorul se declară de-a dreptul izbit de constatarea că "maĭ pe toțĭ pĕrețiĭ sălilor [de clasă] ve'ĭ înșirate tablourĭ cu scenariul Vechiuluĭ Testament; nicĭ o urmă de hârtióră represintând chipul vreunuĭ Domn, saŭ vreun subiect din trecutul istoric al patrieĭ" (Michailescu, 1888, p. 86). Religia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nu mi propusesem să dau admitere la facultate. Ar fi fost prea costisitor pentru părinți. Ce puteam să fac? Nu puteam să stau acasă. Mă interesam pentru un post oarecare, indiferent unde și ce fel de post, însă m-am izbit mereu de refuz. Eram considerat încă un copil, un mucos, care nu poate avea un post. Acum îmi dau seama ce deziluzii pot avea unii absolvenți de liceu și chiar de facultate, care nu găsesc un loc de muncă. Nu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de generații pe an. Se înmulțește precum afidele și face ravagii catastrofale. Iată cum prezintă Alan Kirk, reprezentantul lui European Biological Control Laboratory din Montpellier, Franța, ravagiile făcute de această specie. Dacă introducerea directă a unor parazitoizi din România se izbește de un zid ecologic, s-ar putea merge din aproape în aproape, de la o țară la alta. Specialiștii de la A.V.R.D.C. s-au arătat foarte interesați de cercetările noastre și de situația specială din România. În 1997 am primit vizita
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
un perete. Avea înălțimea cam de doi metri și, în general, se sprijinea de ceva, ca să stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă, fiecare izbea cîte o monedă de scîndură. Dacă moneda bătută de tine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă, fiecare izbea cîte o monedă de scîndură. Dacă moneda bătută de tine și matca se puteau atinge cu degetul mare și respectiv degetul mic de la aceeași mînă, atunci ridicai tot ce era pe jos. Era un deliciu să vezi cum își torturau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din acest motiv intra rar în joc. Prefera să chibițeze, să rîdă, să profite de un moment de relaxare. Pe terenul bătătorit erau atîtea monezi că unele erau încălecate peste altele. În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de matcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unele erau încălecate peste altele. În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de matcă. Inima îi bate cu putere, să-i spargă pieptul. Toți strigă într-un glas: Ne-a ars, culege tot. Dinu pune degetele pe monezi. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viitoarele succese strălucite. Cînd să adorm din nou aud, luat prin surprindere: Trosc, boc, trosc... Vecinul tăia lemne. Mă concentrez cît pot ca să vad desfășurătorul efortului său. Așa, o lovitură, dar toporul a intrat pe jumătate. Acum întoarce chestia și izbește în butuc cu muchia toporului. Mai trebuie o dată. Acum s-a despicat. Jumătățile de butuc trebuie înjumătățite. Boc, trosc. Vecinul fluieră și icnește. Adorm dar ochii mi se deschid pe dinlăuntru și pătrund în lumea visului. O mașină vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pulsul o lua razna și răcneam din toți rărunchii: Huooo, huooo! A,e,i,o,u,ă,î!! Se întîmpla atunci ca jivina să se oprească puțin și apoi iar își vedea de treabă, adică mă speria, dar mai puțin. Izbeam cu ghioaga în trunchiuri de copac, dar zgomotul pe care îl produceam era anemic rău și efectul asupra jivinei era nul. Atunci făceam o ocolire plină de respect și înaintam hotărît spre destinație ca Ana meșterului Manole. Din alt unghi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ciudatele vuiete și zgomote, amestecate de trăsnete de o intensitate ce n-o bănuisem niciodată. Eram speriați, ne tremurau mîinile. Aveam un generator electric, dar se pornea manual. Trebuia să ies afară și nu aveam curajul. În reședință se izbeau tot felul de ghiulele și efectul era același ca la un bombardament. Uneori aveam impresia că un perete a cedat. Palmieri, înalți de douăzeci de metri, se încovoiau pînă la pămînt și apoi reveneau spre verticală. O luptă cu stihiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de douăzeci de metri, se încovoiau pînă la pămînt și apoi reveneau spre verticală. O luptă cu stihiile din care nu puteam ieși învingători. O nucă dintr-un cocotier s-a desprins și, ca o ghiulea de tun, s-a izbit într-un geam. A rupt și jaluzelele și a făcut praf o imensă oglindă din perete. Zgomotul însă, ne-a speriat atît de tare, încît soția a început să țipe, cum n-am crezut niciodată că o poate face. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atît de tare, încît soția a început să țipe, cum n-am crezut niciodată că o poate face. Am cuprins-o în brațe și, culmea, am început să țip și eu cît mă țineau plămînii. Valuri compacte de apă se izbeau cu furie de tot ce întîlneau în cale. Apa a început să se strecoare în casă. Asta a făcut-o pe soție să se oprească și să încerce să mă calmeze. Chiar a reușit s-o facă, dar deodată ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deodată ne-am dat seama că Mașenka nu era în casă. Mașenka, țipă soția, după care leșină! O ud cu apă țipînd și eu într-una: Mașenka, Mașenkaaa! Nebun, nu mai sînt stăpîn pe mine. Deschid ușa și uraganul o izbește de perete, rupînd-o. Cad și eu sub un val de apă. De acolo, o văd pe Mașenka sub o tufă de trandafiri din fața casei. Se repede spre ușă, dar uraganul o înhață pe sus și o izbește ca pe ghiulea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și uraganul o izbește de perete, rupînd-o. Cad și eu sub un val de apă. De acolo, o văd pe Mașenka sub o tufă de trandafiri din fața casei. Se repede spre ușă, dar uraganul o înhață pe sus și o izbește ca pe ghiulea de zidul reședinței. Sîngele de pe perete a fost urgent spălat de ploaie... Era moartă. Se oprește de povestit. Oftez. Cu compasiune întreb: Ați înmormîntat-o în țara dumneavoastră?! Nu, în grădină. Sub un mango. Acolo se odihnește iubita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va "scuipa" tot ce are. Se apropie și întinde mîna după baston. Atunci s-a produs fulgerul care l-a trăsnit pe bandit în moalele capului. Un zgomot surd, însoțit de un soi de pîrîit și atletul hoț s-a izbit secerat de pămînt. Ortiz și-a dat seama că-i foarte grav. Îi ridică ușor capul și-l pipăie. Da, fractură gravă. S-a înfundat osul, poate muri în cîteva secunde. Aleargă la stradă. Face semn disperat la mașini. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-a produs potopul! Un val uriaș lovește digul cu două treimi din uriașa sa masă, iar ultima treime scapă cu toată forța spre Quinta și face prăpăd. Mașina lui Raul este lovită lateral, aruncată ca o surcică, răsturnată și izbită la 40 de metri de un parapet. Apoi apa se împrăștie ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Ca prin minune, toți se aleg cu zgîrieturi ușoare, dar nici unul nu-i rănit grav. Ies din mașină și se urcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]