4,456 matches
-
artă și arhitectură deosebită, planuri urbane unice, cu splendidă poezie și muzică și o redescoperire entuziastă a vechii lumi grecești și romane. Ceea ce generațiile de mai tîrziu aveau să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ales rector. În fruntea Universității ieșene, C. Stere și-a adus o importantă contribuție la activitățile de pregătire a studenților, în stabilirea climatului de emulație și a spiritului democratic, pentru creșterea prestigiului acestei instituții în țară și în străinătate. După izbucnirea primului război mondial, când s-a accentuat lupta dintre curentele și tendințele politice opuse, care n-a lăsat în afară nici Universitatea din Iași, în anul 1916, C. Stere își dă demisia din funcția de rector și pleacă la București
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
putere în făptura ei, cu fața netedă și palidă, ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
autoritățile de la București au încercat să stabilească relații diplomatice cu Sfântului Scaun și chiar să negocieze încheierea unui concordat pentru reglementarea situației cultului catolic din România. Discuțiile dintre Vatican și autoritățile române au continuat (cu perioade mari de întreruperi) până la izbucnirea Primului Război Mondial; nu s-a ajuns însă la vreun rezultat concret. Problema Concordatului a revenit în atenția guvernului în anul 1918. În primăvara acelui an, într-un memoriu adresat lui Alexandru Marghiloman (președintele Consiliului de Miniștri), Theodorian-Carada insista asupra necesității încheierii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lucru bun și foarte util"376. Efortul depus de Karalevskij a fost apreciat de Netzhammer, care a conștientizat aportul acestuia la dezvoltarea revistei, remarcând îndeosebi munca depusă în arhivele romane pentru studierea istoriei catolicismului românesc și nu numai 377. După izbucnirea Primului Război Mondial, colaborarea lui Karalevskij la revista catolică a fost pusă în dificultate, deoarece existau date fixe pentru apariția revistei, iar materialele trimise de la Roma ajungeau cu mici întârzieri cauzate de poștă(totuși, soseau la timp pentru publicare 378). Dintre colaboratorii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
inițiat și o mișcare culturală în cadrul Bisericii Catolice din România, impunând un model care a fost preluat apoi și de reprezentanții Școlii Române de la Roma. Inițiativa preoților cărturari de la București i-a motivat pe cei din diceza de Iași, însă izbucnirea Primului Război Mondial, urmată de plecarea din țară a arhiepiscopului Netzhammer în 1924, a făcut ca proiectul unei colaborări științifice între cele două dieceze să nu se materializeze 383. Ultimul număr al Revistei Catolice a fost realizat cu mare greutate și a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sau maghiară. Această deschidere a episcopului Netzhammer către o pastorație în limba maternă a credincioșilor, dar și promovarea și încurajarea proiectelor și a manifestațiilor care aveau elemente de cultură și limbă germană i-a creat acestuia numeroase neplăceri, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial. Pe lângă aceste materiale, ce cuprindeau anunțuri și prezentau principalele evenimente desfășurate în dieceza de București și nu numai, existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare a monseniorul Iulius
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe prima pagină, fapt care a arătat importanța lui;totodată,demonstra poziția Bisericii în privința conflictului balcanic, a Monarhiei și a Guvernului, care au obținut pacea; sentimentul național era clar exprimat,la fel și cel promonarhic. Alt articol făcea referire la izbucnirea Marelui război. Arhiepiscopul Raymund Netzhammer a prescris ca toți preoții din eparhie să adauge la Sfânta Liturghie și rugăciunea pentru pace605. În același număr al revistei, sub titlul "Pentru Ostași", se făcea un anunț în care se mulțumea preotului Ulderic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Dumitru Sandu Matei Dumitru Sandu Matei s-a născut la 28 iulie 1913 la Sărata, județul Bacău. A urmat cursurile Seminarului diecezan "Sf. Iosif" din Iași, fiind sfințit preot la 24 iulie 1939. Aici a activat ca vicar, iar după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost confesor în armata română pe frontul de est. La finele războiului era numit capelan pentru răniții din spitalele militare din Iași și reprezentant al Ajutorului Catolic American 779. Părintele Matei a colaborat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
colectiv Nicanor & comp.), la care se adaugă, în 1906, notele de călătorie Patru zile în Ardeal și, în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect de Iași după izbucnirea răscoalei din 1907, președinte al clubului liberal, cu perspective de a deveni ministru, rector al Universității ieșene (1913-1916), S. cere reforme radicale (largă împroprietărire a țăranilor, vot universal etc.). Odată cu declanșarea conflagrației mondiale, el se plasează pe o poziție diferită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
materiile umaniste), în timp ce băieții sunt mai buni la materiile realiste. Și la unii și la alții inteligența este activă, intuitivă și duce la formarea multor competențe. Treptat, adolescentul intuiește că trăirile și cunoștințele sale sunt invadate de asociații sau de izbucniri de amintiri sau de exprimări necontrolate datorate unor stratificări mai vechi sau mai noi de experiență. În aceste condiții are loc întâlnirea cu inconștientul, încercarea de a-l cenzura, autopedepsirea pentru slaba cenzură. Viața interioară devine un domeniu al incoerențelor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
1913 pregătește un doctorat la Berlin. Studiază filologia clasică și lingvistica comparată cu Heinrich Morf, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, Eduard Norden, Karl Meister. Impresii ale perioadei, cu o tentă de Bildungsroman, trimitea în 1910, sub semnătura Peregrinus, „Neamului românesc literar”. La izbucnirea războiului în Balcani, abandonează doctoratul și se întoarce acasă. Participă, ca voluntar, la campania din Bulgaria. Mobilizat pe loc din cauza sănătății precare, îl ajută pe N. Iorga să scoată la Iași „Neamul românesc”. Susține cu fervoare în articolele sale idealul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
l-ar fi însoțit pe conducătorul militar al Atenei în zona de conflict armat. Samos a capitulat, s-au adus prăzi bogate în Atena, dar se considera un război inutil. I s-a pus în seamă, pe nedrept, chiar și izbucnirea Războiului Peloponeziac (431-404 î.H.). A fost acuzată că ar fi patronat un bordel și-i oferea, ca proxenetă, lui Pericle femei care să-i întrețină buna dispoziție, că-l îndemnase să delapideze însemnate sume de bani pentru lucrări publice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de război Adolphe-Pierre Messimy, baronul Henri de Rothschild, compozitorii Giacomo Puccini și Jules Massenet. În preferințele ei intrau soldați tineri, spunea ea, să "poată compara națiunile". Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand și a soției lui, în iunie 1914, a fost pretextul izbucnirii războiului Primului Război Mondial. Mata Hari a apelat pentru bani la amanții ei bancheri, unul dintre ei fiind Edouard van der Capellen. Consulul Germaniei la Amsterdam, Carl Kramer, a racolat-o pe Margareth Mac Leod / Mata Hari și a convins-o să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a limbii române în biserică. Victimă a unui lung proces, B. va fi suspendat din profesorat în 1845, an în care se înscrie ca student la Academia de Drept din Sibiu, ajutat materialicește de prieteni și de foști elevi. Odată cu izbucnirea revoluției din 1848, ia parte activă la toate evenimentele, fiind unul dintre conducătorii revoluționarilor din Transilvania. La 24 și 25 martie alcătuiește două înflăcărate proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ținta unor aspre satire din partea lui Juvenal. Prin intervenția lui Claudiu (41-54 d.Hr.) și mai ales a lui Antoninus Pius (138-161 d.H.), este instituit marele ciclu festiv din martie (15-27) care celebrează public cruda istorie a lui Attis, cu izbucniri orgiastice tipice riturilor Gallilor. Începând din 160 d.Hr. tot Imperiul cunoaște celebrarea unui rit de sacrificiu În cinstea Marii Mamexe "Mame", taurobolul (sacrificiul unui taur), adesea Însoțit de un criobol (sacrificiul unui berbec) care, săvârșit de către simpli indivizi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de doi ani care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
la Roma ca să contemple Forul și Columna lui Traian și să-și restabilească identitatea națională. În 1848 au fost două revoluții: în Valahia și în Transilvania. Rușii și austriecii s-au opus și s-a lăsat din nou întunericul. Odată cu izbucnirea Războiului din Crimeea a apărut totuși o licărire la capătul tunelului. Tratatul de Pace de la Paris i-a redat României o parte a Basarabiei. În mijlocul euforiei generale de la sfîrșitul deceniului 1850-1860, cu sprijinul lui Napoleon III (autointitulat apărător al naționalismului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nașterea unei Serbii Mari". Iorga l-a cunoscut și pe omul de stat grec Venizelos, pe care îl considera omul lăsat de venețieni în insula Creta 237. În 1913 s-a ținut la Londra ultimul Congres Mondial de Istorie înainte de izbucnirea războiului. Titu Maiorescu, prim-ministru la vremea aceea, a fost destul de meschin ca să nu-i acorde lui Iorga permisiunea să participe ca delegat român. Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui, poseda o lungă experiență istorică, nu întotdeauna edificatoare, dar instructivă, era subtil în judecățile pe care le emitea (în care buna credință nu constituia elementul principal) și se dovedea uluitor de realist! Așa cum scria Iorga, "Brătianu era inaccesibil (după izbucnirea Primului Război Mondial) și lucra într-o tăcere absolută, ca un inginer, dar cu mînă sigură"12. Planul lui Brătianu fusese de la bun început ca România să intre în război de partea Aliaților, așa că și-a întins antenele secrete. Întrucît Puterile Centrale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, I. G. Duca a spus: "să aresteze un conducător popular în centrul capitalei sale!", repetînd propoziția aceasta parcă în căutarea unui anumit efect, "ca și cum Duca se adresa Camerei sau unei adunări și, după pronunțarea propoziției sale, se aștepta la izbucnirea unui ropot de aplauze răsunătoare"81. S-a adresat apoi generalului Nicolae Petală, întrebîndu-l dacă ar ordona să se deschidă focul asupra rușilor dacă aceștia ar ataca Palatul Regal. Generalul a răspuns că nu putea da un astfel de ordin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le facă pe plac germanilor, el a început să se agite și să-i ceară regelui să "facă în sfîrșit gestul mîntuitor" (adică să abdice). A mers pînă la a cere (sau a permite) ca Brătianu și ceilalți "răspunzători de izbucnirea războiului să fie judecați. În cele din urmă, Camera Română a rezolvat această problemă printr-un compromis inteligent: a emis o lege care acorda amnistierea lui Brătianu și a tuturor politicienilor "răspunzători" de declanșarea războiului împotriva Germaniei 112. Fostul ambasador
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orașelor. Cu toate acestea, succesul de care se bucura LANC sau Codreanu (care a fost achitat de un juriu, deși comisese o crimă de gradul întîi) nu poate fi explicat doar prin antisemitism. El trebuie să fie considerat ca o izbucnire protestatară vulcanică împotriva "sistemului liberal". "Noul naționalism" considera practicile liberale și "sistemul" bazat pe ele drept o imensă ipocrizie. Codreanu l-a împușcat mortal pe brutalul șef al Poliției de la Iași, Manciu, pentru ca, după aceea, să fie achitat de către un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]