5,826 matches
-
acest lucru îl afirmă, de pildă, P. Sollers: "Limitele pornografiei marchează și limitele reprezentării, ceea ce este refulat în toate spectacolele devine astfel spectacolul ce pune capăt dominanței spectacolului. Pe scurt, porno-ul este hegelian fără s-o știe [...]. Porno-ul joacă, în raport cu formele de neofascism, rolul pe care "arta modernă" l-a jucat în anii 1930 și pe care este cu totul incapabilă să-l mai joace astăzi". Art Press, nr. 22, 1976, p. 5. Această lună de miere dintre activitatea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
puțin 90 % din numărul sălilor de grupă pe principiile educației incluzive Imagini din grădinițe 4. Dotarea grădinițelor cu material didactic, jocuri educative necesare procesului de implementare a reformei educației timpurii. Martie 20... Directorul Dotarea cu jucării și cu aparate de joacă prin alocarea la nivelul consiliului local a fondurilor necesare, în bugetul unității de învățământ Listele de inventar 5. Organizare prin voluntariat a unor grădinițe de vară pentru copiii care nu au frecventat grădinița și care urmează să fie înscriși în
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
televiziunea maghiară de stat, în cadrul unui program pentru minoritatea română. Pe vremea aceea, trăiam în Budapesta de 15 ani deja - familia mea a plecat din Transilvania, din Târgu-Mureș, în 1988. Dar româna pe care o învățasem la școală și la joacă era suficient de bună încât să-l înțeleg pe Duckadam, chiar și fără subtitrare. Povestea despre antrenamentele făcute după Cernobâl și zicea că, deși accidentul era ținut secret, fotbaliștilor li se spusese ce s-a întâmplat, iar ei, portarii, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
cea în care tatăl tău recită, în timp ce se rade în baie, Somnoroase păsărele și cea în care Gianina Corondan dă indicații despre intersecția Moșilor cu Eminescu. Cum ai lucrat la filmul ăsta? S-a pornit de la un material făcut în joacă și apoi, pe acel schelet, au fost gândite atent detalii, întâmplări, povești. M-am trezit cu un conținut care putea fi de Unda veselă, pe care am început să-l curăț și să-l organizez, să-i dau un sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lui mă orbea, apoi vedeam cum din el țâșneau, unul câte unul, ca niște fii ai nopții, copii urlând de bucurie. Întunericul la fel de gros ca și fumul de la cauciuc se împreuna cu flacăra, fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu capul înainte, dintr-o parte într-alta a nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
agreabil chiar dacă te oprești la primul nivel și n-ai chef/nu știi cum să treci la altele mai adânci. Chiar dacă n-ai chef să scotocești după relația autor-personaje sau realitate-ficțiune sau actor-personaj, filmul tot ți se va părea o joacă mai savantă, în care intervin și aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui Tarkovski (pe care Von Trier spune că l-a văzut de vreo 20 de ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de gardieni. Pentru mine, informația are putere de revelație, iar această semnificație a devenit mult mai grăitoare despre condiția unei persoane care lucrează cu deadline-uri. Am trăit o bună parte din viață cu tot felul de termene-limită - tema la mate, joaca pe-afară, examene etc. -, cu neliniște, dar cumva cu o naivă lejeritate față de pericolele la care mă expun dacă mă apropii de granița interzisă. Din momentul în care am învățat cuvântul și am acceptat - vrând-nevrând - că, pentru a fi considerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
față de sine însuși. Aceste experiențe pot de asemenea influența modul în care informațiile sunt percepute și memorate. Copii îngrijiți de persoane afectuoase în comparație cu cei îngrijiți de către persoane distante și indiferente își amintesc mai degrabă comportamentele de ajutorare decât cele de joacă. Continuitatea emoțiilor pozitive și a protecției primare contribuie la formarea unei viziuni pozitive despre lumea socială și despre sine. Cercetările empirice demonstrează că afecțiunea părinților joacă un rol major în dezvoltarea emoțiilor, competențelor și comportamentelor sociale adaptate. Practicile disciplinare exersate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care apar doi copii: unul construiește un camion, iar celălalt, fie îl împiedică să-l termine, lovindu-l cu mâna, fie îl ajută să ducă la bun sfârșit treaba începută. Subiecții sunt ulterior plasați într-un context similar, partenerul de joacă fiind un copil complice. Evaluarea înregistrărilor arată că acei copii care au urmărit modelul agresiv au comis la rândul lor agresiuni imitative sau non imitative. Metoda experimentală evocată este criticabilă dintr-un singur punct de vedere: ea poate produce agresiuni
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de linguistique, IX, nr. 3, 1964, pp. 257-258; [vezi și infra, p. 157 și urm. - notă ed.]). 118 Autorul are în vedere formele cazuale. 119 Și în cazul verbelor se poate invoca existența unei "flexiuni interne": cf. rom. pleacă - plecăm, joaca - jucăm, sp. pienso - pensamos, prueba - probamos; fr. vient - venons; it. muove - moviamo etc. Combătînd punctul de vedere al lui S. Pușcariu, după care alternantele vocalice din flexiunea verbului românesc ar duce la un model slav, am căutat să demonstrez, în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
optimiza; se consideră, în acest sens (cf. Abirached, apud Munteanu, 2005, p. 40), că actorul se înscrie în "arta trăirii" sau în "arta reprezentării" (Stanislavski, 1951, p. 48), că el "întruchipează" un personaj (îi conferă acestuia corporalitate și individualitate), îl "joacă" (acționează în spiritul lui, al modului în care personajul a fost creat de dramaturg 93 și recreat de regizor) și îl "interpretează" (prin raportare la intențiile dramaturgului și ale regizorului, dar și prin prisma propriei trăiri), actorul acționează și simulează
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Fundeni sau Spitalului din Timișoara. Tratăm tumori solide și leucemii, alte afecțiuni hematologice, dar nu și tumori craniene, nedispunând de radioterapie în spital. Odată cu ultima renovare, în 2011, numărul de paturi a crescut la 31, s-a refăcut camera de joacă, iar la etajul IV se acordă consultații și tratament în regim de spital de zi. Clinica de O.R.L. Înființată în martie 1988, Clinica O.R.L este situată la etajul 4 al clădirii. Primul șef de clinică a fost
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
destinului într-un cerc unde libertatea absolută este anulată sau minimalizată. Tabloul se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la începutul evenimentelor, copleșindu-l, sufocându-l. în marea lui joacă, Dumnezeu a inventat hazardul pentru a induce omului aparenta lipsă a predestinării, a cercului strâmt, a ilogicului existențial (dacă totul respectă un tipar prestabilit, dialectica FIINȚEI nu mai are sens, devine absurdă și atunci omul nuși mai justifică rostuirea în
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
să le demontez și am ieșit în fața casei. A dat de câteva ori din pedale, nesigur, dar era prea speriat ca să-și dea cu adevărat interesul. Am lăsat-o baltă. Peste două-trei luni, pe când ne îndreptam spre un loc de joacă, fiul meu a văzut o fetiță ceva mai mare ca el zburând nonșalant pe două roți. Mi-a spus că vrea și el să învețe. Așa că am scos, la îndemnul copilului, roțile ajutătoare. În doi timpi și trei mișcări, spre
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de viață, dar și stigmatizat de moarte tragică, al copilăriei mele era alcătuită pe o latură și alta a porții largi de mici apartamente la fel de modeste ca și chiriașii lor, toți unguri cu progenitură numeroasă: cei mai vechi prieteni de joacă, de la care am deprins să vorbesc atunci la fel de bine maghiara ca și româna și dintre care n-am mai reîntâlnit-o apoi decât pe Irma, țigancă unguroaică, mai mare ca mine cu vreo doi-trei ani, căpetenia droaiei de pueri, „amanta
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă parte, familia maiorului Rădulescu, cu cei doi copii un pic mai mari ca mine, Micu și Gabi, tovarăși ai mei de joacă. Micu a murit când era student, iar Gabi avea să-și facă stagiul de avocată în biroul tatălui meu, la Sibiu. O dată, cu o bandă întreagă de copii, ne-am dus în pivnița întunecoasă a casei baroce să ne jucăm
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în imediata apropiere a pieții Mihai Viteazul, la câțiva pași de Strada Călugărițelor, într-o vilă locuită chiar de vestitul savant, pe care îl vedeam câteodată, măreț, cu pântecele-i proeminent și părul alb, pe terasa dinspre curte (curtea de joacă a elevilor), sorindu-se, căci doar terasa se putea umple de soare, în timp ce terenul nostru de zbenguială rămânea pururi în umbră, sub castanii cu coroana parcă neagră de desimea ei, covârșind și pavilionul din fund, de tinichea ce s-ar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pălăriile lor popești negre. În vecini de noi, pe partea casei, într-o curte vastă și prăfoasă mărginită de maghernițe, zburătăceau o droaie de ovreiași mucoși și băloși, dintre care nu peste mulți ani aveam să-mi culeg tovarășii de joacă. Despre casa bunicilor, se spunea că ar fi fost înainte vreme un bordel („cuplărai“), ceea ce ar fi explicat multele ei uși. Viitorul avea să-i confirme vocația. Întâia clasă primară am urmat-o la o școală din apropierea locuinței noastre de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
orașul de jos, pe strada Teodor Tenea, lungă și plină de indivizi de tot soiul și de toată teapa, ce mi-a devenit, de bună seamă, familiară și ca spațiu de mic vagabondaj, de explorare gratuită, și ca teren de joacă, deși circulația nu era de neglijat. O dată, m-a mușcat rău de pulpa piciorului un câine necunoscut și mult m-am mirat întotdeauna, apoi, că părinții nu m-au supus tratamentului antirabic: au socotit probabil că turbat din născare eram
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
loc, dar ei continuau să fie părinții mei, bunul meu de veci. Dintre colegi, m-am împrietenit cu câțiva, încă prezenți înaintea ochilor mei, treji în a-i evoca. Abeles, cu numele biblic rezonant cu care îl chemam și la joacă, un băiețaș manierat, simpatic, dolofan și îmbrăcat cu deosebită grijă, era fiul unui bancher evreu (ferestrele casei de cărămidă aparentă unde îl vizitam, inclusiv ale apartamentului lor, aveau în afară zăbrele negre de fier, burtoase în partea inferioară, ceea ce le
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
enerva și dezamăgea din cale afară. Tata mă fermeca însă în copilărie povestindu-mi de spectacolul la care asistase el însuși demult, cu Chantecler de Edmond Rostand, dat de o trupă franceză în turneu în România. Câțiva ani buni de joacă am avut însă cu partenerii din ghettoul curții vecine: o groază de puști și puștoaice care vorbeau între ei exclusiv maghiara, dar cu mine o dădeau și pe românește, mai mult sau mai puțin puchinoși, cu care ne jucam firește
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de neînțeles, atribuindu-le răutății celui în cauză. Doar într-o perioadă a vieții mele, când mă detestam fizic, ele mi s-au părut „normale“. Am devenit în această vreme tot mai pătimaș cititor (deși găseam îndeajuns răgaz încă pentru joacă), mai sistematic decât înainte, biblioteca mea sporea văzând cu ochii prin aportul vigilent al tatei, însă și prin propria-mi manie născândă: numerotam, catalogam cu grijă cărțile, ca într-o bibliotecă publică, le rânduiam și reorânduiam pe rafturile mele, le
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de proximitate (marile spații de parcare subterană au fost compartimentate, s-au construit boxe iar cu acordul locuitorilor, acestea au fost relicitate, realocate); dărâmarea unor hangare (ce adăposteau mașinile pe timpul iernii) și amenajarea pe locul lor a unor locuri de joacă și spații verzi de recreere etc. Cartierul a avut o importantă rețea comercială, dar din cauza dificultăților economice, a închiderii unităților productive din zonă și a scăderii puterii de cumpărare, numeroase unități au fost închise, iar spațiile libere au trebuit reparate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și spațiu deschis a valorizat imobilele poziționate pe înălțime. "[...] opțiunea pentru priveliștea plăcută, pentru aerul cel mai pur și expunerea la soare, în sfârșit, posibilitatea de a înființa în proximitatea imediată a imobilelor așezăminte școlare, centre de asistență, terenuri de joacă, toate aceste deziderate nu puteau fi satisfăcute cu succes decât de construcțiile de o anumită înălțime"126. Planul utopic de a reconstrui cadrul vieții oamenilor făcând tabula rasa din trecut, de a experimenta o nouă formă de sociabilitate conferă construcției
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-a dat un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]