4,936 matches
-
transferat "prin selecție” la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Minsk - Belarus, ale cărei cursuri le absolvă în anul 1974. А fost membru ULCT din anul 1966 și membru PCUS din anii studenției. Fratele său, Ivan Diacov, este jurist și până în noiembrie 2015 a fost procuror al municipiului Chișinău. Până în anul 1977 a lucrat ca redactor și redactor-șef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. Activează apoi în organele de conducere ale Organizației Tineretului Comunist (Komsomol) sovietic. În perioada 1977-1979
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
interesau viața bisericească. În aceste întruniri - manifestări și actualizări ale existenței Bisericii - erau trasate legile fundamentale ale unanimității, fraternității și comuniunii. De-a lungul secolelor astfel de întruniri au luat forme diferite, nu ușor de clasificat. Totuși, pragmatismul și analiza juriștilor canoniști au sfârșit prin a identifica unele categorii de concilii și de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile și reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare și, în sfârșit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” ușor-ușor a
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
(de fapt "Karl Schmitt", cunoscut uneori și sub numele "-Dorotic") (n. 11 iulie 1888, Plettenberg, Westfalia, Germania - d. 7 aprilie 1985, Plettenberg, Renania de Nord-Westfalia, Germania) a fost un jurist și expert în filozofie politică german, unul dintre cei mai influenți dar și controversați oameni de știință și gânditori ai secolului al XX-lea din domeniul Teoriei Statului și Dreptului, Dreptului Constituțional, Filosofiei Dreptului și Filosofiei Politice. Fiu al administratorului
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Universitatea Humboldt) unde a fost profesor din 1933 până în 1945. În scurt timp, Carl Schmitt s-a afirmat nu numai în cercurile juridice, dar în cadrul general al intelectualității germane. Publicațiile sale, în general mici broșuri, nu aveau limbajul sec al juriștilor ci erau opere literare, în care abundau imagini poetice, și care cuprindeau numeroase ilustrații.. Multe din frazele de început ale lucrărilor sale au devenit aforisme, precum: "Conceptul de stat impune existența conceptului de politică" sau "Suveran este cel care ia
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Schmitt se opuneau mai mult conceptelor social-democrate și liberale, majoritatea guvernelor Germaniei de după primul război fiind coaliții din care făceau parte social-democrații și liberalii. Critica lui Carl Schmitt a instituțiilor “burgheze” a fost apreciată pozitiv de generația tânără a juriștilor socialiști, printre care Ernst Fraenkel, Otto Kirchheimer și Franz L. Neumann. Dintre reacțiile lor se poate aminti: Criza economică din 1929 a agravat criza politică din Germania și lipsa de viabilitate Republicii de la Weimar devenea din ce în ce mai evidentă. Au apărut diferite
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în cadrul "revoluției național-socialiste". Niciunul din criticii marxiști ai lui Schmitt nu scot în evidență analogia argumentației sale cu cea care legitima rolul conducător al partidului comunist prin legitimarea revoluției socialiste. Contemporanii săi care emigraseră din Germania au declarat că este "juristul de casă al celui de al Treilea Reich", unul dintre principalii săi critici fiind Waldemar Gurian . În prezent, unii cercetători sunt de părere că aceasta lucrare ar exagera importanța rolului pe care l-a jucat Carl Schmitt în Germania nazistă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lucrare ar exagera importanța rolului pe care l-a jucat Carl Schmitt în Germania nazistă în perioada 1933 - 1936. În lucrările sale din anii 1933-1936, Schmitt a luat poziții care depășeau cu mult ceea ce se aștepta chiar și din partea unui jurist fidel ideologiei naziste. Evident, Schmitt încerca să se afirme prin formulări excesiv de tăioase. Ca o reacție la asasinatele regimului național socialist din 30 iune 1934 în "noaptea cuțitelor lungi" și la eliminarea lui Ernst Röhm, Schmitt justifica autoînscăunarea lui Hitler
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului." Afirmația era incorectă, pentru că în procesul respectiv fusese implicat guvernul lui Franz von Papen. Alte critici i-au fost aduse lui Schmitt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sale un realism politic inspirat de Niccolò Machiavelli. Această analogie a mai fost făcută și de alți cercetători și va fi prezentată spre sfârșitul articolului. După capitularea Germaniei, Carl Schmitt a fost temporar arestat și anchetat de Robert Kempner, un jurist german care, fiind evreu, a fost arestat de regimul nazist în 1935. În urma unor intervenții internaționale, Robert Kempner a fost eliberat și a reușit să emigreze, întâi în Italia și apoi în Statele Unite ale Americii unde a devenit consilier al
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
considera pe Schmitt ca un potențial acuzat, pentru "colaborarea sa directă și indirectă la planificarea unor războaie de agresiune, a unor crime de război și a unor crime împotriva umanității". În timpul anchetei au avut loc numeroase discuții între cei doi juriști, o parte dintre ele fiind publicate mai târziu. În cadrul apărării sale, Schmitt s-a autodescris ca un pur om de știință, pentru care activitatea din perioada național-socialistă a fost o "aventură intelectuală" care impusese luarea anumitor riscuri pentru a putea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
o publicație festivă, în care își declarau deschis admirația pentru profesorul lor.. Alte persoane cunoscute care fuseseră studenții lui Schmitt au fost Rüdiger Altmann, care a ocupat mai târziu funcția de consilier al cancelarului RFG și influentul publicist Johannes Gross. Juriști mai tineri, specialiști în drept constituțional ca Ernst-Wolfgang Böckenförde sau Josef Isensee au fost de asemenea influențați de Carl Schmitt și se urmează modul de său gândire, care este uneori denumit "Școala lui Schmitt". Astfel se citează adesea fraza lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Böckenfördes, care este similară modului de exprimare a lui Schmitt, că ""statul există pe baza unor premize pe care nici el însuși nu le poate garanta"" . Dirk van Laak consideră că ""Ernst-Wolfgang Böckenförde este în prezent cel mai eminent jurist din cercul imediat al lui Schmitt, care nu s-a ocupat doar de teme izolate, ci a abordat sistematic întregul orizont de probleme atacate de Schmitt. [...] În această privință el poate fi considerat urmașul legitim al lui Schmitt"" Schmitt a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
1886, Szilágycseh, Comitatul Sălaj sau în Comuna Nimigea, Bistrița-Năsăud - 29 august 1938, Uniunea Sovietică) a fost un politician maghiar comunist provenit dintr-o familie de evrei, care a condus în anul 1919 revoluția bolșevică din Ungaria. A fost de profesie jurist, însă a activat și ca ziarist. S-a născut într-o familie de funcționari atei. Tatăl lui era evreu renegat și activa ca notar public, iar mama lui era protestantă renegată. a urmat mai întâi cursurile școlii reformate, continuându-și
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Ca urmare a lungului proces de formare a statului național, Caracalla a emis în primul său an de domnie -212-, edictul ''. Izvoarele ce amintesc de acest edict sunt rare și sărace; se găsesc mențiuni la juristul Ulpian, care exagerând a declarat că prin constituție toți locuitorii liberi din Imperiu au devenit cetățeni romani, determinându-l pe Augustinus să laude caracterul “umanitar” al dispoziției imperiale, și-o aluzie a lui Cassius Dio, precum și câteva fragmente din sec
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
de multe cuvinte ale avocaților, și nici chiar de liberți. Dificultatea cea mai mare de a le face un loc dediticilor în textul Edictului lui Caracalla provine de la lipsa unei mențiuni privind o clauză de excepție în textele istoricilor și juriștilor antici la care s-a păstrat amintirea acestui eveniment. 1.***"Dictionnaire des personnages historiques"", ouvrage collectif, Editions Le livre de poche et Fallois, collection: Encyclopédie d'aujourd'hui, Paris 1995. 2. Bloch Raymond, Cousin Jean: "Roma și destinul ei", Ed.
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
fost de etnie germană și confesiune evanghelică-luterană. Părinții ei erau originari din "Eperjes", azi Prešov în Slovacia. Studiile și le-a facut în Sátoraljaúhely, Eperjes și Sárospatak, unde și le-a încheiat. În 1823 a dat examen la avocatură, devenind jurist în orașul Pesta. Între 1824-1832 a practicat avocatura în orașul Monok din comitatul Zemplén. La sfârșitul anului 1832 a devenit deputat în parlamentul din Pozsony (fosta capitală a Ungariei, astăzi Bratislava). Aici a redactat și raportat informațiile parlamentare între anii
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
1896, Herendești, județul Timiș) a fost un marinar, militar, poet și scriitor român, acuarelist. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satul-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci așa-numit „solgăbirău” (jurist). Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
Karl Emil Maximilian "Max" Weber (; ) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber a fost un mare susținător al
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
fi creat un fel de uniune personală maghiaro-croată, însă domnia lui nu a cuprins niciodată toată Croația. Provinciile Croația și Slovenia, de după anul 1868, au avut autonomie în cadrul Regatului Ungariei între 1091 - 1918. De asemenea, unul dintre cei mai mari juriști și politicieni maghiari din secolul al 16-lea, István Werbőczy în opera sa, Tripartitum, tratează Regatul Croației (1102-1526) ca un regat separat de Ungaria. În 1222 Andrei al II-lea al Ungariei a emis Bula de Aur care a stabilit
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
soția scriitorului Ionel Teodoreanu, fiind cunoscută și ca „Doamna Lily”, așa cum o numeau Mihail Sadoveanu și Garabet Ibrăileanu). Pe numele ei adevărat Maria Ștefana Lupașcu, ea s-a născut la 17 octombrie 1897, în localitatea Remiremont, Franța, părinții ei fiind juristul și diplomatul Ștefan Lupașcu, originar din Bacău, și Marie Mazurier, o franțuzoaică originară din munții Vosgi, venită în tinerețe în Moldova ca profesoară a copiilor de boieri. Una dintre lucrările în proză ale Ștefanei Velisar Teodoreanu este "Ursitul", în care
Ștefana Velisar Teodoreanu () [Corola-website/Science/303295_a_304624]
-
-o în calitatea lor de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii. Este demn de remarcat că toți erau oameni educați și avuți (printre ei se găseau 24 de juriști și avocați, 11 erau comercianți, iar 9 erau fermieri și deținători de plantații), absolut toți fiind cetățeni britanici. Când au afirmat solemn că "jurau cu viața, averea și onoarea lor", acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302887_a_304216]
-
care ultimii trei fii. Cu toate ca obârșia lui a fost din rândul nobilimii mici, familia lui are un rol mai însemnat în Poitou. Tatăl lui, Francois de Plessis, a fost soldat, iar mama lui, Susane de la Porte, a fost fiica unui jurist renumit. Din copilărie a fost delicat și a suferit accese frecvente de probleme de sănătate de-a lungul vieții. La vârsta de cinci ani Richelieu rămâne orfan de tată, acesta murind în războiul religiilor și lăsând familia cu datorii; cu ajutorul
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
1204). Georgios Akropolites(n. 1217 sau 1220 - 1282 ), un cronicar și om de stat bizantin, a scris "Istoria" cuprinzând perioada 1204-1261. George Pachymeres (1242-1310) este cel mai mare învățat bizantin din a doua parte a secolului al XIII-lea. Istoric, jurist, filosof, poet, născut la Niceea, a scris "Istorii Complete" (13 cărți care cuprind perioada 1261-1308). Nikefor Gregoras a scris "Istoria Romană", precum și "Istoria Disputei cu Palamas". Ioan al VI-lea Cantacuzino (cca. 1292 - 1383), ca împărat bizantin, a scris "Istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
imperiului, dar cu prețul sacrificării puterii regale în Germania, episcopul local văzându-și privilegiile augmentate, fiind eliberat de dreptul tradițional de a dispune de principatele ecleziastice. Măsurile sale și-au limitat efectele doar în regiunile mediteranene, neglijând Germania. Sprijinit de juriști, buni cunoscători ai dreptului roman și loiali persoanei sale, Frederic al II-lea a trecut la unificarea legislativă a întregului regat, realizată prin mai multe etape: Assizele de la Capua din 1220 și Messina în 1221. Înstrăinările au fost anulate, proprietățile
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Imperiu Roman s-a dezembrat. Pe fondul unor războaie neîncetate, teritoriul s-a împărțit în 350 de unități distincte-Landschaften, conduse de principi suverani. Doar câteva au contat că forță și influență. Fiecare principe și-a creat propriul consiliu-Hafrat, înzestrat cu juriști specializați în drept roman, a înființat o capitală, a adoptat decizii prin intermediul ordonanțelor de interes general, a creat o justiție și o armata, întreținute cu ajutorul unui sistem fiscal de drept public. Că și autoritate imperială,autoritatea principilor era temperată de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]