5,080 matches
-
și înspumate ale cascadei. Ca orice loc cu atracție turistică impresionantă, și Cascada Cailor dispune de propria legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul preferat al localnicilor pentru a ține din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor, iar pârâul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întâmplat în vechile tuneluri subterane ale Brăilei, dar niciuna mai cutremurătoare decât cea petrecută în vila bogătașului grec Nicolachi Mavrocordulas, mare exportator de grâne. Povestea aceasta o cunosc aproape toți brăilenii, iar casa veche din centrul orașului este numită de localnici „Casa cu stafii.” Amator de vânătoare, Nicolachi a înnoptat, într-o iarnă geroasă, la casa unor țărani. Acolo avea s-o cunoască pe Voica. S-a îndrăgostit nebunește și nu s-a dat dus până nu a cumpărat-o, de la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și înspumate ale cascadei. Ca orice loc cu atracție turistică impresionantă, și Cascada Cailor dispune de propria legendă. Se spune că Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul preferat al localnicilor pentru a ține din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor, iar pârâul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
întâmplat în vechile tuneluri subterane ale Brăilei, dar niciuna mai cutremurătoare decât cea petrecută în vila bogătașului grec Nicolachi Mavrocordulas, mare exportator de grâne. Povestea aceasta o cunosc aproape toți brăilenii, iar casa veche din centrul orașului este numită de localnici „Casa cu stafii.” Amator de vânătoare, Nicolachi a înnoptat, într-o iarnă geroasă, la casa unor țărani. Acolo avea s-o cunoască pe Voica. S-a îndrăgostit nebunește și nu s-a dat dus până nu a cumpărat-o, de la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
el nu au fost cazați prin case particulare, ci la un motel. Precauția luată nu a stricat. Fiindcă, în pofida bună voinței cu care au fost tratați, până la urmă tot și-au dat în petic și au furat vinul dăruit de localnici pentru noi toți. Cum au reușit să facă asta de la distanță, fără să deschidă ușa magaziei în care se afla vasul cu sângele Domnului, nu mi-am putut imagina. Mi-am imaginat însă ce s-ar fi putut întâmpla dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează pe „localnicii“ din acea parte a autovehiculului. Localnicii migrează către mijlocul autobuzului. Dincolo de burduf. Astfel că acel burduf devine o graniță imaginară între barbarii care s-au autoexilat în spate și autohtonii care au întemeiat o nouă comunitate între burduf și șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează pe „localnicii“ din acea parte a autovehiculului. Localnicii migrează către mijlocul autobuzului. Dincolo de burduf. Astfel că acel burduf devine o graniță imaginară între barbarii care s-au autoexilat în spate și autohtonii care au întemeiat o nouă comunitate între burduf și șofer. Bătrânii satului obișnuiesc să povestească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dealul lipsit de iarbă. La asfințit, lângă râu, va sta pe o piatră și va privi undele. Își va uda părul negru și lucios și va cânta opere. Deși are douăzeci și trei de ani, arătă de șaptesprezece în ochii localnicilor. Fata are cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-un an din cauza foametei. Îmi interzic să iau cunoștință de faptul că localnicii nu au văzut în viața lor o toaletă și că nu fac baie decât la naștere, când se căsătoresc și când mor. Foarte puțini își știu data nașterii sau unde se află capitala Chinei. În Yenan, oamenii își zic comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
teren privat sunt luate și puse în proprietatea guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Liu e ocupat cu încercarea de a salva națiunea. Liu închide sistemul comunei lui Mao și îl înlocuiește cu propria sa invenție, programul zi-liu-de, care le permite țăranilor să dețină proprietatea asupra ogrăzilor lor și să vândă ceea ce au plantat. Localnicii sunt încurajați să lucreze în familie. În esență, este capitalism în stil chinezesc. E ca un scuipat în obrazul lui Mao. Doamna Mao Jiang Ching observă starea de spirit a soțului ei. Ea tocmai s-a întors de la Shanghai. Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țăranii. Sunt educați și știu să citească instrucțiunile, nu-i așa? Mă aștept ca ei să producă o recoltă foarte mare. E un an bun în ce privește vremea. Păi, imaginea nu e chiar atât de grozavă, răspunde premierul Zhou. Tinerii și localnicii nu se înțeleg bine. Tinerii nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște cu picioarele tăiate. S-au împotmolit și nu s-au putut deplasa un inch. Și când și-au dat seama de greșeala lor, era prea târziu. Cu ajutorul localnicilor, au cules cu secerile cât de mult grâu au putut și au lăsat restul grânelor să putrezească pe câmp. În ultima mea zi acolo, puștii își foloseau hainele și păturile ca să pună grânele și apoi le întindeau pe paturi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
activitate bunicică. —Are creier de reptilă? Doctorul Hayes zâmbi, ca un doctor dintr-un vechi film pe teme de sănătate publică. Cu toții avem așa ceva. O dovadă a lungului drum parcurs până aici. În mod evident, nu era din partea locului. Majoritatea localnicilor nu veniseră pe drumul ăsta lung. Amândoi părinții Schluter credeau că evoluția era propagandă comunistă. Mark însuși avea dubii. Dacă toate cele câteva milioane de specii evoluează constant, cum se face că numai noi ne-am făcut deștepți? Doctorul dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
boi cale de o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un spațiu prețios în care ar fi putut intra unelte sau medicamente. Colivia era mai importantă. Trupul poate supraviețui oricărei izolări. Dar mai era și mintea. Acum, localnicii aveau o colivie și mai aurită: conexiunea ieftină în bandă largă. Internetul lovise Nebraska cum ar fi lovit alcoolul un trib din Epoca de Piatră - darul divin pe care fiecare descendent al coloniștilor de pe tărâmul cocorilor îl așteptase, singura cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc la el, așa de lent că nu-și dă seama. Zace în patul care se micșorează, făcând inventarul. Coaste: da. Burtă: avem. Brațe: două. Picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de către criminaliști cu probele găsite la fața locului. Credem că seamănă, se adresă el lumii, puțin cam dezumflat că descria cercetări în baze de date în loc de urmăriri în mare viteză. Dar anunță că pneul fusese identificat ca aparținându-i unui localnic, care fusese chemat pentru anchetă. Bărbatul lucra la abatorul Lexington și se numea Duane Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
magnetofonul este pe 220, aleargă aia după un transformator, dar mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să mă veselesc și eu, spuse vodă liniștit. M-a învățat domnia sa aga Kuciuk Selin un joc turcesc, măria ta. Adrianopol, 1703 Convoiul înainta urmând drumul turmelor spre pășunile din Balcani. Vodă era sănătos, nu doctorii cereau popasuri dese, ci localnicii pe unde treceau. Erau români sau aromâni care ieșeau din sate la drumul mare și-i cereau voievodului să poposească la ei. Kuciuk Selin nu mai văzuse așa ceva! Mai erau câteva zile până la Rusalii. Prima tabără după Rusciuc au făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zile de popas pentru îngrijirea sănătății suveranului lor, așa cum făcuseră la venire; acum pe toți îi grăbea dorul de casă. Brâncoveanu trecea și acum ca un împărat printre supușii săi și nu se mira deloc când aci, în sudul Dunării, localnicii i se adresau românește. Au atins malul fluviului la Turtucaia în seara de 5 iulie. Veniți în întâmpinarea voievodului de la București, așteptau beizadea Constantin și sfinția sa mitropolitul Theodosie. Kuciuk Selin nu-și putuse imagina că un om cu puterea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu sunt, de fapt, decât „Musiu Mutră Acră“ și „Măru’ Pădureț“. Când, deodată, aici, în Iowa, imitându-i pe localnici, mă transform într-un veritabil gheizer de bună-dimineți. Atâta știu să zică toți cei ai casei - simt razele soarelui căzându-le pe obraji și acestea declanșează un fel de reacție chimică: Bună dimineața! Bună dimineața! Bună dimineaaața! transpus în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
coadă și într-un târziu, ne-a venit și nouă rândul să ne mișcăm. Pe bac era o ordine de invidiat. Mașinile, foarte multe la număr, căci erau un bac mare, stăteau în coloane, una după alta, iar printre ele localnici, care mergeau cu treabă în Dobrogea. Lângă noi era un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare. - Unde vă grăbiți așa, oameni buni? Aveți bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]