6,058 matches
-
l-a afumat, de cățel, cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu biberonul... sărmănica fată, numa‟ Dumnezău Sfântu‟ știi ci soartî o așteaptî... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pini din care țâșneau, ca și acum, printre nori, cei doi mari vulcani, Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau niciodată, socotindu-i munți sacri. În zori, locuitorii Tenochtitlanului ieșeau, se pare, în fața caselor și scrutau cerul în căutarea luceafărului de dimineață; dacă acesta era vizibil, își înțepau urechea cu un spin de cactus și, cu două degete, luau două picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
străin cu fața palidă, cu barba scurtă și neagră, cu mâinile și picioarele vopsite în negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de aceea, cunoscătorii sunt de părere că moartea imperiului aztec a fost mai degrabă o sinucidere. În plină vigoare istorică, aztecii se simt totuși dintr-o dată la sfârșitul istoriei lor. Stelele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost incendiată de căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață... * * Nu trecuseră decât douăzeci și patru de ore de când coborâsem dintr-un Jumbo-jet. Și deodată această poveste despre un șarpe înaripat! N-ar fi fost de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
subliniază el. Ne vorbește despre piramidele de la Palenque, de la Uxmal, de la Chichen-Itza. Toate poartă urmele acelei misterioase populații care a folosit cifra zero înainte ca ea să fie cunoscută în Europa și se pricepea să calculeze mișcarea pe cer a luceafărului pe o perioadă de secole. Ce cunoștințe avem noi despre ea? Cucerirea Yucatanului i-a costat pe spanioli mai mult decât înfrîngerea aztecilor și incașilor la un loc. Și chiar învinși, mayașii și-au păstrat mândria și spiritul independent. Ei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că un roman trebuie să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și Blaga a fost diplomat!“ „Erau alte timpuri“ Doctorul pleacă supărat că nu vreau să profit de pilele lui. N-am timp de ocoluri diplomatice. Viața e prea scurtă. Eu Îmi sunt autosuficient. Un adevărat self-made. (luni) Țin lucrarea despre Luceafărul la cercul științific; vin foarte mulți profesori. G.M., conducătorul cercului, Îmi spune Înainte de a citi să mai Îndulcesc tonul polemic. Îi e teamă c-am să deranjez orgoliile unora. Nu Îndulcesc nimic. După lectură, decanul mă Întreabă cine este criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus și jos: pe acolo unde se scufundă scoicile bolnave, și pe acolo unde, ca o rachetă țâșnită, ciocârlanul lasă o dungă cenușie, când se înalță înspre luceferi, ca să se scalde în pulberea lor. Cine râde face rău. Și lor li s-ar putea întâmpla de a nu mai dori nimic, de a nu mai putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru ultima dată cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe și sfârșește o dată cu luceafărul universal al genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acestei căutări de iubire ABSOLUTĂ. Dar EA, IUBIREA, așa cum o văd Eu, destul de frumoasă și tainică, Ea ce locuiește în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubire, vino în noaptea asta, să te strâng în brațe, să-ți șterg lacrimile tăcerilor arse, și apoi să te frâng ca pe o stea de timpuri ce mă va prefacen MIREASĂ, ca pe-o frumoasă poveste de IARNĂ, cu luceferi de raze și trup de fior. Dar vino iubire la mine în suflet să te iubesc în iubire și apoi să mor, pe o ZĂPADĂ PUSTIE prin CRÂNGURI DE ZORI. Dar vino, vino la mine, iubire, să te iubesc prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR. IMENSITATE ALBASTRĂ DE GÂNDURI De când te iubesc iubire, timpul s-a oprit pentru a ți spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lumina să-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului, deoarece el m-a făcut CUVÂNT. Prin fața cititorilor mei va curge acea sintagmă dezvelită de dragoste și viețile lor vor căpăta rugăciunea invizibilă ce stă în răsărit de luceafăr. Poate aburul cuvintelor să le încălzească sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor gustul de sfere. Strigările gândurilor vor fi amestecate cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
scara de clopote arse care petrec spre cer toate sufletele viselor? Prin țărâna de trupuri viața mea a rămas pârjolită de Demoni. Numai Dumnezeu mai știe de ce mă plânge universul în lacrimi arse de toamnă, iar sufletul meu e un luceafăr stins într-o încercare a stelelor. SECETA ADEVĂRULUI în memoria Eugeniei Moldoveanu Această primăvară e o furtună de suflete, a luat cu ea cea mai frumoasă floare. Cine poate ști, de ce a nins în luna martie? Cine poate ști, de ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă, pe un PĂMÂNT DE GÂND. Și port în suflet dorul de-o iubire Ce-n vremi a locuit în sufletul de noapte Cu trupul lui de vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează-mi dorul veșnic în a ta privire Și de mă poți iubi, fii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n trupul lui de stele să fiu înmormântată. Vai, să nu pleci iubite pe un nor Căci calul tău de vise e o povară Ce îți transformă dragostea în dor Să mă auzi din miezul durerilor de seară. COROLA DE LUCEFERI ȘI STELELE DE VISE Cum gem culorile pe pânzele de vis Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet învins Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mângâi cu o privire de zori, Și-n ploile anilor, printre generații, Să rămân nemurirea CEȚOASĂ DE SORI.... 28-03-1999 SUFLAREA ALBĂSTRITĂ DE GÂNDURI domnului pictor Dabija Dab Poate a fost de-ajuns o singură noapte, Să te privesc ca un luceafăr prin nori, Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în noapte Teiul plin de flori - pe banca bunicului numai o frunză Înflorind din nou salcâmul plantat de mama - azi pentru nimeni Salcâm în floare sub ploaia ce se cerne - nici o albină Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]