10,420 matches
-
de gânduri mă cam rușinez, deși sunt treaz încă visez: buzele mele, hapsâne, cum aleargă peste tine! sărutând, cu foc, genunchii, să oftezi din toți rărunchii, să-ți mușc lobul la ureche, sunt nebun, lovit de streche! gâtul să-l mângâi, agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te ferești, trupu-, n unghii, mi-l sfâșii, ochii-s rătăciți și lucii... acum mușcă-, n
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului foto: Artist TOMPOS OPRA AGOTA ia-mi, Doamne, cuvântul și ucide-i micimea. lasă-i umbra să crească... știu...rodul meu e mărunt. umbra lui înțeapă asfaltul inimilor. le coace întunericul. râde în cavernele trecutului, mângâindu-i prezentului umerii cu un surâs... Doamne, taie-i marginile și hainele împrumutate din colțul de pâine mucegăit... vindecă-mi cu mucegaiul sensurilor, sufletul. lasă-mă să zbor... Referință Bibliografică: stare 19 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STARE 19 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345222_a_346551]
-
unii pe alții cu patimă. Ce chimism este în această atracție sexuală, care izvorăște de dincolo de gîndirea logică și pe care noi o denumim iubire? Dar, Vascodagama era bărbat, așa că a răsucit-o pe spate și, cu blîndețe, i-a mîngîiat fruntea, cînd ea și-a desfăcut picioarele, ca să-l întîmpine încă o dată, supusă și înfierbîntată ca o femeie dornică. Tu, femeie, știi la ce mă gîndesc? La noi doi. Nu mai pot altfel. Tu și cu mine trebuie să fim
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
autorilor în mirabila limbă română. Întâlnirea de suflet, deosebit de emoționantă, cu copii talentați se încheie admirabil în acordurile de chitară strunită cu talent de domnul profesor Dan Leonard și glasurile angelice ale fetelor din grupul vocal al școlii. Cântul lor mângâie inimile ascultătorilor, cărțile se însuflețesc și vibrează împreună cu ei. Le-am dedicat celor care au creat delicatele clipe, câteva gânduri în versuri. Când primăvara-a anunțat Că vine neîntârziat, Mă bucur ca să întâlnesc Filon de suflet românesc. Elevi și dascăli
ÎN JOCUL PRIMELOR IUBIRI de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345247_a_346576]
-
un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu ultimele puteri. » Vinovat ... vinovat. Ecoul. S-a sfârșit. Chinurile te-au lăsat, te-au abandonat, au scurs din tine seva. Prin ceața minții auzi zgomote, voci. “Respiră slab. Resuscitează-l.” O căldură plăcută mângâie fața. Soarele... Ai deschis pleoapele grele ... întuneric. Evadare. Primești șansa supraviețuirii, dar cu ce preț. Vei vedea lumea, numai, cu ochii sufletului. Ai plătit dobândă mare la pariul cu moartea. Camelia Constantin 2012 februarie Referință Bibliografică: Deziluzii / Camelia Constantin : Confluențe
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
Dragostea, Iubite, e-o sfântă fortăreață Am construit-o 'n noapte din pereți de dor. Pân' la cer se-nalță, mândră și semeață Imună-n fața fricii, se luptä și cu-n nor! In grădina fermecată, am răsădit fiori.. Ce mângâie iubirea ca cerul înstelat. Ascunși în petale, curcubei de flori Ne- mbată ființa, cu iris parfumat . O muzică cerească plutește prin castani. Lianele din inimi împletesc ... portale, Iubirea fermecată păzind-o de dușmani. Grădina fericirii, e plină de petale! D.
GRĂDINA FERICIRII de DOINA THEISS în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345248_a_346577]
-
Ce ploile nu pot s-o ducă. Cluj Napoca 8 august 2015 Libertate Curcubeie picură cu dor de viață Peste tâmplele de jar ale lumii... Se aprind felinarele minților Ecouri de brațe curate... Cer... Libertate... Ochi taciturni - cortine ale eului Își mângâie aripile pe geana timpului. Zorii trag clopotele stelare... Luceferi se urcă în carul mare. O trâmbiță în miezul de noapte Rupe tăcerea negrelor șoapte... Aduce lumină și libertate. Cluj Napoca 8 august 2015 Dorul românesc S-a dus în lume dorul
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
urma să mă aprindă Sub timpul tău în zbor se va preface ... De câte ori nu te priveam de-ajuns Mă întrebai de ce te țin în brațe Și îmi zâmbeai, dar zâmbetul acela Nu mai știa de ce să se agațe ... De câte ori te mângâiam, plângeai Și lacrimile deveneau păcate; Suspinele se întorceau în mine Și frunzele mureau nevinovate ... De câte ori mă rătăceam, plecai Cu sufletul spre altă umbră care Te întrupa din rimele străine - Credeai că amintirea nu mă doare? De câte ori mă înșelai, tăceam... Tăcerea
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
SUFLETUL LA VEDERE L-aș numi pe George Tei poetul cu sufletul „la vedere”. Nimic ascuns. La el nu găsim încifrări idioate cu pretenții de enigme, nu găsim șarade a căror rezolvare nu există. Găsim un poet a cărui metaforă mângâie, durerea lui doare ca o durere de sfânt cuibărit într-un suflet omenesc, veșnic aflat într-o nesfârșită horă a simțirilor. Să nu facem greșeala de a-l cataloga, să-l ascundem într-un curent literar, în vreo orientare artistică
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
cu Mirul Sfânt De ani și ani. Pătrundeți cu blândețea voastră În sufletele noastre aburinde Și-o picurați în pribegia noastră, Din vârfurile voastre-nalte, Lăcrimânde. Cu umbră caldă în buchete, De Catedrale Sfinte-ocrotitoare Și izul parfumat pe îndelete, Îi mângâie pe toți coroană voastră Așa de-nfloritoare. Va ofiliți,apoi, lăsând în urmă Covorul trist, potecilor virane, Iar frunzele, căzându-vă de brumă, Descoperă-n găteala lor Dulcegele castane. Coca-Ecaterina Soare, membru al L.S.R. Fil.Olt. Referință Bibliografica: Castanii / Coca
CASTANII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340296_a_341625]
-
Bucureștiul copilăriei mele. Ca să i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum conturul obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de mândrie. Ascultați-i glasul ce fascinează, și antrenează mulțimea, glasul ce răsună la adunări și
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
mele. Bătaie grea,bătaie usturătoare.. Uneori a lăsat cicatrici, care s-au vindecat arar. N-aveam nici douăzeci de ani când mi-a fost răpit tata, iar eu o ascultam pe Dalida în recital. Apoi ,o noapte-ntreagă l-am mângâiat și ,sub plapumă, cald rămăsese. În patul de spital, mama , parcă pe mine m-aștepta ca să plece în neființă. Și eu am plâns, și-am mulțumit pentru giuvaerul primit în dar, din care patru decenii am sorbit și am strâns
DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340375_a_341704]
-
de goarna, Ființa mea jertfita, Uitată de ursita, Si ție dăruita. Nu-mi tâlmaci în gând, Al vorbelor veșmânt, Fără de legământ. Căci vreau să fiu fărâma Din partea ta cea bună, A cerului tău luna. Ce-ți strălucesc în noapte, Te mângâie în șoapte, În dorul tău de fapte. Destine greu și trist, Mă zbat ca să rezist, Prin ține eu exist Și-n lumea care vine, Destine tu străine, Eu te-oi iubi pe tine! Silvana Andrada Tcacenco- 16.02.2016 Referință
IUBESTE-MA STRAINE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340423_a_341752]
-
visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost râu. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere. Într-un alt anotimp am fost eu. Obosită de mine. Adormeam pe o ramură de cireș, Iar gândul călător, imi mângâia amintirile uitate. Referință Bibliografică: Cândva / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CÂNDVA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340415_a_341744]
-
două infirmiere, cu privire la modul în care a decurs botezul, despre felul minunat în care a reacționat fetița, doctorița Străinu și funcționarul de la registratură fiind plecați chiar din timpul botezului. Emanuela și-a așezat finuța, cu dragoste și grijă, în pătuț, mângâind-o ușor. Fetița a răspuns mângâierii cu un zâmbet leneș, continuându-și somnul. Deși Angela și Simona au încercat să o sfătuiască pe Emanuela că nu e bine să lase toate lucrușoarele pentru fetiță la spital și nici tot pachetul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
retrăim doar somnul, lumina ce ne zbate, un pas făcut în gol un dumicat de viață. Și-am să tai închipuirea din cuvânt, voi așterne praf de stele pe cerul chipului meu, dincolo de mâna întinsă arderea bate vânt de iubire. Mângâindu-mi dansul tăcerii lumina își face loc în ochii tăi. Cititorule...ce vină am dacă nedumerirea acestui dans vine din suflet? Ce pedeapsă e acest cuprins de pământ ce-mi poartă pașii către lume? În albele nopți, visul rămâne același
AJUNGI SĂ BEI VIAŢA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340433_a_341762]
-
are apa, cât de mari sunt valurile și care e forța valurilor, câtă vreme putem sta la soare fără să riscăm neplăceri și ce cantitate de lichide trebuie să bem ca să nu ne deshidratăm. Dacă eu spuneam că marea ne mângâie uneori cu blândețe și alteori se înfurie ca o femeie trădată în dragoste, Emilian mă întrerupea imediat și-mi demonstra că apa mării nu-i decât o soluție salină, cam nouă la sută clorură de sodiu, dacă nu mă înșel
SCHIŢE UMORISTICE (41) – ANASTOMOZA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340449_a_341778]
-
strige: Maxi, Maxiii! Dar în locul câinelui apăru majordomul, iar președintele se întristă fiindcă nu credea că acesta ar fi alergat de nebun să prindă mingea, sau că ar fi putut să se gudure și să dea din coadă dacă era mângâiat pe cap. În fine, cheful de joacă al președintelui se diminuă considerabil, așadar ascultă cu multă atenție explicațiile: - Cu tot respectul, domnule președinte, nu este posibil ca dumneavoastră să aveți un cățel de rasă japoneză și mai ales să se
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
Acasa > Redactia > Autori > ORA Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ORA trecem mereu trecem dintr-o lume în altă lume lăsând în urmă gânduri privirea mângâie anotimpurile abia ivite în pulberea anilor trecem dintr-o oră în altă în altă oră sufletul o lacrimă în palma timpului creștem amar zi de zi ilustrând perfect o lume fără personaje trecem și nu ne pasă de apariția întunericului
ORA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340502_a_341831]
-
asigura transferul în condițiile standard trebuia să obțină toate voturile comisiei. Nu avea cum să-l forțeze pe Keron-zon să voteze pentru ea, dar spera din tot sufletul că Glaban avea să îl convingă să o facă. Așteptând rezultatul, își mângâia progenitura pe părul vălurit și moale și o strângea în brațe în încercarea de a o asigura că damy a ei va avea grijă de tot și de toate. Glaban ieși primul din sala de consiliu. Își freca mâinile și
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
nimic din subiectul care ni l-a dat și am trecut și eu lângă cei trei care au picat. Nu pot uita cuvintele marelui actor, acum la aproape 90 de ani, maestrul Radu Beligan care, la sfârșitul examenului, m-a mângâiat pe creștet spunând:-,,Ce-ai făcut puștiulică? Ești un ghem de sensibilitate și talent, de ce nu te-ai pregătit pentru proba scrisă?” Eu am zis că voi reveni la anul, mai pregătit iar el, cu vocea lui inconfundabilă a spus
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
despre poetul național Mihai Eminescu și o să fac o comparație cu poetul nostru național, Henrik Wergeland, care s-a născut în 1813. Am găsit o poezie, „Câinele”, în care spune: „Pe câine nu-l voi bate, nu, Ci-l voi mângâia tot lin, Să miște coada fericit, Să-mi fie prieten bun. Astfel de prietenie vreau”. Deja în secolul al 19-lea, foarte devreme, nici nu mai băteau câinii. Bineînțeles că au existat și încă există etnici norvegieni, care bat câinii
Cazul Bodnariu, prin ochii norvegianului Steinar Lone () [Corola-blog/BlogPost/338223_a_339552]
-
cu „ei”, cu cei din PSD, din PNL sau de unde sunt ei, îți vor zâmbi. Vor spune că se bucură că te implici. Îți vor da de înțeles că e tare greu, dar e bine că tu crezi. Te vor mângâia pe creștet ca pe un copil naiv. Vor da de înțeles că, dacă chiar vrei politică, îți vor găsi ei un locușor pe undeva pe la ei, că oricum nu prea au oameni buni. De ce să te chinui tu ca prostul
Cum m-am apucat de politică () [Corola-blog/BlogPost/338297_a_339626]
-
se ferește să se implice în astfel de cazuri.“ Atunci? Ce te faci când ești prizoniera unui ins care te cheamă seara în birou fără vreun pretext solid, și te trezești cu mâna lui pe fund? Pupată, strânsă în brațe, mângâiată pe unde doar bărbatul tău are voie? Tu știi că e șeful tău, de el depinde locul tău de muncă, și ai de ales între a suporta măgăriile acestea și a face plângere sau a demisiona. Ultimele două opțiuni nu
„Te-ai trezit cu o mână pe fund? Se mai întâmplă”. Tabu: când un șef înfierbântat pune ochii pe „o bunăciune” din subordinea lui () [Corola-blog/BlogPost/338361_a_339690]
-
incapabili să lupte pentru sine și familia lor. Și astfel, în timp ajungem să supracompensăm un trecut de coșmar, prin trăirea unui prezent care „niciodată nu este destul de bun”. Dar tot în aceste familii, copiii erau pupați doar în somn, mângâiați cu precauție și strictețe, pentru a sta departe de riscurile alintului și ale răsfățului. Ca adulți, ajungem să credem cu tărie că asprimea cu care am crescut a fost benefică - și asta deoarece, din disperarea de-a sta departe de
Nemulțumirea de propriul corp și de propria imagine, boala majorității în lumea minorității perfecte () [Corola-blog/BlogPost/338411_a_339740]