4,645 matches
-
a fost o atenție de om extrem de delicat sufletește. Vă mulțumim atât Dvs. cât și D-nei. La amândoi ne-a făcut o deosebită plăcere. Pe timpul Întunecat de ploaie și frig, toate cele aduse la cunoștință, au fost pentru noi o mângâiere! Singura care ne-a mâhnit, a fost suferința din jurul Dvs. . Noi vă dorim din suflet sănătate. Dacă omul privește viața cu resemnare și cu mai multă indiferență, pare totul plin de soare, pe care... dincolo nu-l vom mai avea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și urări de liniște sufletească În 1971. Iartă te rog Întârzierea răspunsului; dar pentru noi sărbătorile de Crăciun sunt un prilej de tristețe și n-am fost dispuși de loc. Matale Îți dorim toți - cari te prețuim, numai bine și mângâiere În marea Încercare care ai suferit . Te sărutăm cu tot dragul, Tansi și Melanie Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”11 martie 1971”> Iubite domnule Dimitriu, Ce bine-mi pare că mi-ai scris! Plecarea matale, puțin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care-i arde; în el cei blânzi și sărmani își găsesc bucurie; el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu duhul și dă putere celor slabi. "Du-te și te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singură pălitură de topor. Sapă fântâna până ce dai de apă. Unde-i un suflet acolo-i ș-o nădejde. După iarnă, primăvară. Azi mie, mâne ție. Nu te teme de primejdia amânată. Cu peștele din baltă nu faci negoț. Moartea, mângâierea sărmanului. Degeaba dai săpun harapului și sfat nebunului. Dacă popa iese în drum și se pișă, poporănii dau și ei fuga, ca să se c... Câștigul e frate cu paguba. Marfa nu se plânge de vameși. Nimic mai scump decât iefteșugul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-l lași să-și ia ce e obiceiul, că vom trămite Domnia mea de acolo, te va spânzura... Aceasta-ți scriu și însumi am zis Domnia mea. Scris Octomvrie 24, leat 7125. *1 Unui adevăr crud, adesea preferăm o mângâiere. *1 Celui care se plânge de femeia rea și urâtă: "Ți-a căzut un ciolan la împărțeală. N-ai ce face: roade-l." Accent pe ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
seara. o dată pe săpt. pește fript. ceai, sara. cafea neagră dimineața, cu puțin lapte. lapte acru, sara 3/4 pahar. foarte puțină pâne graham la toate dejunurile și mesele. [1952]* Medicii ne învață că sărmanii oameni preferă câteva cuvinte de mângâiere în locul unui adevăr neînduplecat. Inima noastră e așezată "la stânga". Moscova 15-25 Dec. 952 1. Radio Premiile de Stat din R.P.R. 2. Articol la Literaturnaia Gazeta, despre aniversarea a 5-a a R.P.R. 3. Radio Despre premiile internaționale Stalin p. pace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caracter. Lucrând fie pentru a-i găsi, fie pentru a-i ajuta să se desăvârșească la lumina unor adevăruri eterne, socot să facem operă utilă comunității. În dezorientarea și tristețe timpului, în fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar drumul începe să fie presărat cu umbre mișcătoare, tăcute, ce se orientează după săgeata galbenă și scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul eroticii lui Robert Cahlueanu constă în: „ căutarea unei identitati absolute între statuia iubitei
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
aparte. Se spune că este făcătoare de minuni. Și cred cu adevărat că este. Pentru că, atunci când o privești, rugându-te, persoana din ea (adică Maica Domnuluiă se uită la tine cu atâta duioșie de parcă Îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă Îți dă. O transformare, o liniște sufletească Îți dă, Îți ia greutatea pe care o ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte. Una este să auzi și alta este să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lucruri minunate pe toți care o urmau și ascultau. Era vrednică de ascultat și de urmat. Sfântul Apostol Petru a rugat-o să lase un cuvânt de Învățătură folositor mântuirii lor, apostolilor, și tuturor urmașilor. Să ne fie ca o mângâiere din Sfânta ei Gură. Și atunci Preacurata a zis: „Iubiții mei fii, Dumnezeu este ca un Împărat, iar noi ca niște robi Lui și ca niște neguțători”. Și a spus pilda care urmează: „Era un Împărat mare și puternic și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Infinit! Lui Dumnezeu Laudă Amin. Gânduri pentru Copii 01.11.2005 Și anii au trecut Iar copiii mi-au crescut Dumnezeu m-a ajutat Și la școli, Eu i-am purtat! El mi-a dat mereu putere Ca să am și mângâiere De la copii și nepoți Dragi Îmi sunt Când vin toți. Cu drag eu spun lor Dragii mei Să vă Iubiți! Pe Domnul să Îl Slăviți El vă Binecuvântează Mintea El o luminează Inima v-o Întărește Viața El v-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mai dă bătrânul preot Darul său de la plecare Ca să urci spre Înviere Blânda Binecuvântare. S-a schimbat ceva În Suflet Parcă te-ai mai luminat Iar povara de păcate Parcă s-a mai ușurat! Duhul Sfânt Ți-a dat bătrânul Mângâiere și cuvânt Oare nu-i trimis anume... Nu-i un Înger pe pământ? Ce ușor mi-a luat povara Sufletul Îmi e altfel Mi-a dat Duhul adevărul Doamne, Tu lucrezi prin el! Iartă-mă Părinte-al meu Te-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au ferit... Și pe rând L-au părăsit! Numai Maica Lui cea Sfântă Privea-n jale la osândă Și cu Sfintele femei, Toate Împrejurul ei. Mult plângeau, Se tânguiau Când vedeau, că-L Răstigneau! Sfâșiate de durere Nu găseau o mângâiere. Când Iisus Duhul Și-a dat Toate-n jur s-au Întristat Cerul tot s-a mohorât Întuneric s-a făcut, Peste oameni pe pământ Și multe minuni s-au petrecut... Iar apoi, cum bine știm, Iosif și Nicodim De pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am Bătut și L-am scuipat... Pe Cruce L-am Atârnat! În mormânt L-am Îngropat! O Minune... A treia zi a Înviat! O vreme s-a m-ai arătat... Apoi la Cer S-a Înălțat! Trimițând pe Sfîntul Duh. Mângâiere pe pământ Să ne fie ajutor Noi un lucru bine știm! Poruncile să-mplinim Ca mâine și noi plecăm Cu faptele ce-adunăm . Ele nu rămân pe cale Ci te trec chiar multe vame Tatăl sus când te-o vedea Te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
București, tot așa. Ne întrebam cu grijă ce fac avioanele franceze. Dinu plecase de două zile după ai lui la Iași, curajos și în crezător, chiar prea încrezător în privința duratei războiului, dar sigur de viitor. Aceasta era și singura noastră mângâiere în acele tragice zile. Lucram ca la înmormântarea unei ființe iubite. Fiecare bubuit de tun ce răsuna parcă rupea ceva din noi. Ce durere poate fi comparată cu pierderea țării, fie chiar vremelnic? În acest caz, jalea nu e micșorată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de țară devastat sălbatic de vrăjmaș și cu dorința neîmplinită de a se reîntoarce acolo pentru a muri. Chiar după evacuare, casa nu s-a reparat destul de iute pentru a-și vedea visul împlinit. Mama a fost mai fericită. Singura mângâiere ce rămăsese doamnei Ghica era de a fi pusă pe un scaun în fața pianului și de a cânta o arie de Mozart sau de Beethoven, cu bietele ei degete slăbite care scoteau din clape un sunet abia perceptibil, răsunând ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ostentație manșonul la ochi. După câteva zile a înțeles intenția de a-i arăta aversiunea mea și surâdea, ceea ce mă îndârjea și mai mult. 1917 Astfel se sfârși acest trist 1916 și începu 1917, care nu ne aduse mai multă mângâiere, dar care mi se părea atunci că deschidea o eră nouă și că va curma existența de robie în care trăiam, mai ales că, [prin] comunicatele perfide din ziare, aproape nu ne mai dădeau știri de pe fronturi. Eram însă resemnați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Rechemaseră chiar [și] pe cei 3 000 de soldați care restabileau sondele de petrol de la Câmpina și Buștenari. Această știre, aflată de la fratele d-lui Ștefan Filipescu, era un simptom serios. ion procopiu Profitai de acest luminiș ca să duc o mângâiere bietului Ion Pro copiu 93, care zăcea în pat, internat de germani în casele lui. L-am găsit foarte slăbit și trist; îmi spuse cum îi jefuiseră casa și proprietatea de la Pantelimon trupele germane, revenind dinspre Buzău, cum dezgropau unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
însoțit de soldat, ca să ia ziua-bună; avusese voie numai pentru a și lua bani de la bancă, dar cu un bacșiș mai obținuse de la însoțitor și o raită pe la familie. Impresionabil cum este, era foarte emoționat. Vederea copiilor și mai ales mângâierile lui Sandu, care îl recunoscuse, l-au mișcat mult, astfel că îl însoții, cam fără voia soldatului, până la hotel. Întorcându-mă acasă, găsii pentru mine, Costache și Lia ordinul poliției de a nu ne mai mișca din casă. Dl Tzigara
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plâng; cu mama însă am fost zdravănă, lacrimile ei nu au adus pe ale mele pe obraz. Am ieșit în vestibul cu Costache, lăsând pe mama cu Pia și Vintilică, trimis de Lia să mă sărute. Prezența copilului era o mângâiere pentru mama. [Când era să mă urc în automobil cu buchetele de flori primite de la prieteni, Moos spuse femeii care mă însoțea să le scoată panglicele tricolore; chemai atunci pe Pia și, strângându-le frumos, i le dădui: „Pune-le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de cumpărat nu se găsea nimic. Revenind acasă, la lumina unei mizerabile lumânări nu puteam citi; era ora 8 și cu neputință să mă culc așa devreme. Din fericire, ieși luna deasupra bisericii și lumină geamlâcul din fața camerei mele. Ce mângâiere! Mă uitam la ea ca la unicul lucru cunoscut și prieten. Era aceeași lună pe care o admirau în aceeași clipă și ai mei din București, și ai mei din Iași, desigur se gândeau la mine, precum eu la ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o cusură fetele ei, îl puse călare pe calul trăsurii și îl plimbă chiar ea. O și merita, rareori s-a văzut un copil de 2 1/2 ani așa de frumos, drăguț, deștept și inimos. Mi-a fost o mângâiere și o distracție în cele zece luni de internare, mai ales că îmi arăta o dragoste mare. Trebuia să mă duc seara când își lua baia să-i povestesc istorii, de preferință tot ce făcea tată-său „când era mic
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei, nu-și dădea seama că prezența acelei femei acolo, cu noi, era un scandal și o primejdie.]( Ediția a II-a, 1996, p. 84.) Când nu aveam câtăva vreme știri de la ai noștri, ne frământam grozav, era singura noastră mângâiere și legătură cu ei. D-na Rădulescu de la Pantelimon sosea atunci cu un pachet de scrisori, jurnale și știri mai mult sau mai puțin autentice. Astfel, se vorbea de demisia lui Ionel și venirea lui Take Ionescu la minister, lucru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care o aruncase în iarbă când era escortată de germani și rămăsese acolo nevăzută o jumătate de oră, în trecerea lumii. Înghe țasem de spaimă gândindu-mă că descoperirea ei ar fi atras suprimarea poștei clandestine, care era singura noastră mângâiere în acele vremuri de băjenie. Administratorul plasei, d. Buchmann, a sosit spre seară și ne-a asigurat că acel spion evreu are să fie depărtat, ca inventator de știri false. Noi nu prea credeam.]( Ediția a II a, 1996, p. 93
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]