5,756 matches
-
dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că n-ar îndrăzni să-i facă nimic. Când o să-i treacă mânia, care cu siguranță îl încearcă acum, o să-și dea seama că l-a lăsat să scape ușor și, dacă are vreo urmă de conștiință, ar putea să-i fie recunoscător pentru că n-a mai dezgropat în public cele întâmplate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri și jucării din magazinele devastate; în zilele următoare, vor fi înfiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." 20. Fiecare an școlar începea cu practica. În toamna lui '87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închiși de la Râmnic nu au mai văzut soarele, 210 deportați în Balta Brăilei, 13 împușcați pe timpul hărțuirilor din munții Nehoiului, 4 îngropați de vii pe valea Milcovului.) Tovarășul a ieșit la pensie, partidul a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar mândria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios, vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele și sufletul meu s-a înspăimântat foarte, mântuiește-mă pentru mare mila Ta, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici 5 ani și a fost tuns frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare, deși numele lui era aruncat înainte și-napoi între cele două tabere adverse ca o minge de ping-pong. Scuipându-se unii pe alții pe față, abia putând să-și stăpânească mânia, indignarea și panica, se luptau din clipa în care li se permitea accesul sub copacul lui Sampath până în clipa în care se încheiau orele de vizitare. — Cum să le ceri maimuțelor să plece? le spunea domnișoara Jyotsna tuturor celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el însuși ar fi fost prins și tras în diferite direcții; de parcă ar fi fost călcat în picioare și bătut până se umpluse de vânătăi. Și totuși, deși era obosit, din când în când era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
emisfera nordică, oikeopragul, cel care după o scurtă analiză a calității sinapselor dădea verdicte în privința a ceea ce trebuie să faci în viață (nu mă mai opresc aici asupra jenantului incident cu regina Marii Britanii...), vaccinul pe bază de serotonină glutamată contra mâniei, această pasiune demolativ-antisocială, și altipetax-ul, cu care se puteau studia white holes-urile nedescoperite încă. Într-un hangar ținea și un perpetuum mobile incomplet. Socotise el că se va opri undeva cam peste 2317 ani. Mulți vecini puteau să confirme că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
durere?...așa... te-a lovit?! Bătrânului i se urcase sângele la cap, i se întunecase privirea, înjura fără să știe ce zice... apoi striga: las` că-ți arăt, cine e stăpân în casa asta! Roșu la față și plin de mânie a apucat o bucată mare de lemn dintre cele clădite pentru iarnă și a intrat furios în grajd. -Ce s-a întâmplat, măi Luminosule?... așa team crescut eu? ... ca să ataci oamenii mișelește? ... după fiecare exclamare lovea cu lemnul spatele calului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de bronz a lui ahile s-a văzut că bătea o inimă sentimentală, este de ajuns să ne amintim de gelozia suferită de erou timp de zece ani după ce agamemnon i-a furat iubita, pe captiva briseis, și apoi acea mânie teribilă care l-a făcut să se Întoarcă la război strigând cu glas de stentor Împotriva troienilor când prietenul său patrocle a fost ucis de hector, la fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din nou acasă la Dănilă.) SMARANDA (din casă): Vasilică, n-auzi? Unde mi-ai intrat? VASILICĂ (vine din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul să-l mai dau din mine, că alta nu mi-a mai rămas. DĂNILĂ: Mergi acasă. Mai zăbovesc olecuță pe la alde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întrebă Ganz. — Lucrăm pe baza mai multor posibilități, domnule, i-am zis, trezindu-mă din nou că îmi vin pe buze vechile platitudini polițienești. Facem tot ce putem, credeți-mă. Ganz se posomorî și mai tare. Își clătină capul cu mânie: — Ce nu reușesc eu să înțeleg este de ce nu a fost nimic în ziare. — E important să prevenim orice crimă la indigo, i-am spus. Se întâmplă adesea într-un caz ca ăsta. — Nu este de asemenea important să împiedicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tratamentului evreilor polonezi din Germania. Führer-ul și-a trimis medicul personal în Franța, dar nu sunt speranțe ca omul nostru să trăiască. Ca rezultat, Goebbles face deja lobby pe lângă Führer ca dacă acest diplomat moare, atunci anumite expresii spontane ale mâniei publice germane să fie permise împotriva evreilor din întregul Reich. — Și voi toți veți privi în altă parte, nu-i așa? — Eu nu aprob fărădelegea, zise Heydrich. — Weisthor își va avea pogromul, până la urmă. Nemernici ce sunteți. Nu un pogrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca și cum aș fi fost vreodată sortit să izbândesc. O coincidență, o numise Heydrich. Dar o coincidență cu sens, potrivit ideii lui Jung? Nu. Nu putea fi. Nu mai exista nici un sens în nimic. 24 Joi, 10 noiembrie „Expresiile spontane ale mâniei poporului german“ - așa s-au exprimat la radio. Ei da, eram furios, dar nu era nimic spontan în asta. Avusesem toată noaptea ca să-mi adun furia. O noapte în care auzisem ferestre spărgându-se și strigăte obscene răsunând pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau, cel puțin, nu răspundea niciodată. Până la urmă am decis să trec pe acolo ca să o văd. În timp ce conduceam spre sud pe Kaiserallee, prin Wilersdorf și Friedenau, am văzut și mai multe distrugeri, și mai mult din expresiile spontane de mânie a poporului: firme cu nume evreiești smulse și aruncate pe jos, noi sloganuri antisemite vopsite proaspăt peste tot; și tot poliția, nefăcând nimic pentru a împiedica vandalizarea vreunui magazin sau pentru a-l proteja pe proprietarul său. În apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände) creat de naziști pentru desfășurarea manifestărilor publice, situat la sud-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tu nu este nimic altceva decât o spaimă normală, firească. De ce nu stai, știi tu, singură, cum ziceai, să te mai gândești la toate lucrurile astea? Gândește-te bine. Leigh oftă. Privirea lui rugătoare era mai greu de insuportat decât mânia lui. — Russ, eu, ăă...sunt — “Spune, se îndemnă ea, spune repede și-ai scăpat.” Mă tem că așa nu vom face decât să amânăm inevitabilul. Cred că ar trebui să o terminăm acum. În mod clar ăsta era adevărul. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre bine. Astăzi, adevărul e un ordin. Iar drumul salvării vi-l arată și spre el vă împinge o țepușă roșie. Tocmai aici, frați creștini, se arată în sfârșit îndurarea divină care a pus în orice lucru binele și răul, mânia și mila, ciuma și mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață care făcea aerul mai înăbușitor. Rieux s-a lăsat să cadă pe o bancă. Contempla ramurile, cerul, regăsindu-și încetul cu încetul oboseala. \ De ce mi-ați vorbit cu atâta mânie ? a spus o voce în spatele lui. Spectacolul era și pentru mine insuportabil. Rieux s-a întors spre Paneloux: \ E ADEVĂRAT, SPUNE EL. IERTAȚI-MĂ. DAR OBOSEALA TE SCOATE DIN MINȚI. ȘI SUNT ORE ÎNTREGI ÎN ACEST ORAȘ ÎN CARE NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm crezare notelor sale, Tarrou îi înțelegea și îi vedea chiar de la început cum stăteau înghesuiți în corturile lor, ocupați să asculte bâzâitul muștelor sau să se scarpine, vărsându-și mânia sau mărturisindu-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar decât tăcerea și neîncrederea. Exista într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]