15,061 matches
-
ce ni s-a întâmplat. -Susano, spune-i fetei că nu am mințit-o cu prințesele și cu mutu! -Dar-ar boala în năravul vostru! ne-a înjurat mamaie pe amândoi. Am crezut că i s-a întâmplat ceva fetei. Aoleu, maică, să te duci acasă, că mor de frică să nu pățești ceva, că dacă nu murim noi înainte ne omoară tac-tu pe urmă. -Taci, Susano, nu mai cobi! s-a răstit tataie. Spune-i fetei că așa a fost
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
lui Iisus Hristos, singurul Mijlocitor (cf. 1 Timotei 2, 5), dar cu convingerea că întreaga Biserica se roagă totdeauna pentru toți membrii săi. Se roagă pentru noi toți îngerii și apostolii și mucenicii și patriarhii și, mai presus de toți, Maica Domnului nostru, iar această unitate sfântă este viața adevărată a Bisericii. Dar dacă Biserica văzută și nevăzută se roagă neîncetat, la ce bun să-i mai cerem să se roage? Oare nu cerem noi harul lui Dumnezeu Tatăl și lui
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
și îi proslăvește, căci cum putem spune că Iisus Hristos trăiește în noi dacă nu ne asemănăm lui Iisus Hristos? De aceea îi proslăvim pe sfinți și pe îngeri și pe prooroci, dar mai mult decât pe toți, pe Preacurata Maica Domnului Iisus, nu pentru că am recunoaște că a fost concepută fără de păcat sau desăvârșită (căci fără de păcat și desăvârșit este doar Iisus Hristos); dar amintindu-ne că despre superioritatea ei de neînțeles față de toate creaturile lui Dumnezeu, aduce mărturie îngerul
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
teamă, am scăpat pachetul pe care îl țineam strâns la piept și cu cel mai smerit aer, am început să cobor treptele încet. Mamaie a prins pachetul înainte să cadă și dintr-o dată vocea i s-a schimbat. -Ai grijă, maică, cum pui piciorul. Am respirat ușurată și cu obrajii roșii de plăcere, i-am urmat sfatul. Eram față în față în celarul luminat de o fereastră mică și nu ne vedeam licărirea din ochi, a mea de bucurie, că nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îngălbenit și prăfuit. Așteptam și o priveam pe mamaie, care îl tot strângea la piept cu frică să-l desfacă. -Mamaie sunt bani? m-am trezit întrebând-o. Mă miram și eu de unde îmi venise ideea cu banii. -De unde, maică, bani?! Și tot râzând a început să despătzrească încet ziarul, să nu se rupă sau poate să nu împrăștie ce era înăuntru. Deodată în poala ei a căzut un teanc de hârtii și o coadă groasă. -Este părul Mării! mi-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
într-o lim¬bă străină, to¬tuși, ei și as¬tăzi sunt români și vor ră¬mâne cât vor trăi pe acest pământ. Mi-au spus că ei, chiar dacă vorbesc cu vecinii în¬tr-o limbă străină, cu Dum¬nezeu, cu Maica Dom¬nului și cu sfinții vorbesc numai în limba și graiul românesc. Mă gândesc, apoi, că, dacă în a¬ceste mici comunități, iată cât es¬te amprenta și cum se poa¬te ve¬dea ce a însemnat păs¬trarea cre
„BUCURIA SLUJIRII ESTE CEA CARE NE MENŢINE AICI, CĂCI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ CAUT OAIA CEA PIERDUTĂ” – DIALOG CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE IOAN [Corola-blog/BlogPost/357211_a_358540]
-
ocazia, și maturitatea lui a depășit fazele de reproșuri la adresa părintelui, care a plecat departe de familie, lăsând uitarea să facă rădăcini, nu mai avea la cine pleca. În atâția zeci de ani, tatăl nu a cerut niciodată divorțul de la maică sa. Enigme în lanț. Lanuri de grâu încețoșate. Acolo sus, Cristian, agățat de colțul cerului, conștientiza dorul ireversibil față de omul care nu l-a așteptat niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
știe ce-mi mai vor auzi urechile...Și nu vreau să-mi stric ziua. Îmi fac un ceai, și-mi citesc mesajele. M-am trezit având în minte sfatul unei prietene mai vârstnice:” Să nu rămâi singură!” “Mă duc la maică-mea să o duc pe cea mică. Grig e dus cu motocicliștii lui. Mă duc și eu la o șuetă cu fetele, la Mall. Hai și tu, leneșă mică!” îmi scrie Dia, medic primar. Peste săptămână, ziua e la spital
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
pruncii , cu drag iî ocrotești pe drumul drept tu îi inveți să meargă căldura ta tristețea poa` să șteargă un soare ești ce totul încălzești. cu viața zi de zi te iei la trântă, puterea-ți iei din rugi, spre Maica Sfântă. Referință Bibliografică: Imn iubirii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IMN IUBIRII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357317_a_358646]
-
află un om fără mâna stângă într-un decor schițând interiorul unei capele ortodoxe situată pe un mic vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchează, se închină cu mâna pe care o are, la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă. În surdina se aude un cântec bisericesc, impletindu-se cu vuietul valurilor. Se roaga.) Dreptaciul: Îți mulțumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a ma închină în fața icoanelor tale. (Se
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
peste drum și care venise din Ungaria, nu a văzut pe nimeni. Înalt și subțire, cum sunt băieții în creștere și cu trăsături plăcute. Cu o singură ocazie invitată în casa bunicilor, Ana i-a povestit o întâmplare scurtă despre maică sa: -Mamei mele i s-a umflat degetul de la o infecție și numai nu-i trecea, la urmă nici nu mai putea dormi din cauza durerilor, care zvâcneau ca o inimă neagră în arătător. Atunci tatăl meu a adus-o aici
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
cu lațuri la capete), rând pe rând - acesti meseriași ingrați - prindeau câinii vagabonzi și îi introduceau în mașina prevăzută cu două cuști din oțel. O bătrânică tocmai trecea prin preajmă, cu o sacoșă plină de verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
autorul de drept al acestuia ar fi compozitorul-dascăl Gheorghe Ucenescu. Mai circulă și varianta precum că autorul muzicii ar fi chiar Andrei Mureșanu, poet, jurnalist, traducător. În realizarea muzicii, Anton Pann s-a inspirat din minunatul imn religios „Din sânul maicii mele”. În al doilea rând, versurile aparțin lui Andrei Mureșanu, din poezia „Un răsunet”, iar versurile poeziei „Din sânul maicii mele” nu aparțin nicidecum lui Anton Pann, ci marelui poet Grigore Alexandrescu. Oricum, din iarna anului 1989, „Deșteaptă-te române
ÎNDEMN LA UNITATE NAŢIONALĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357490_a_358819]
-
chiar Andrei Mureșanu, poet, jurnalist, traducător. În realizarea muzicii, Anton Pann s-a inspirat din minunatul imn religios „Din sânul maicii mele”. În al doilea rând, versurile aparțin lui Andrei Mureșanu, din poezia „Un răsunet”, iar versurile poeziei „Din sânul maicii mele” nu aparțin nicidecum lui Anton Pann, ci marelui poet Grigore Alexandrescu. Oricum, din iarna anului 1989, „Deșteaptă-te române” a devenit Imnul Național al românilor, eliberați de sub ideologia comunistă, iar din 1998, în baza Legii nr. 99/1998, la
ÎNDEMN LA UNITATE NAŢIONALĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357490_a_358819]
-
cea nebună”Venea deseori pe la Ipotești, îl iubia mult pe Eminescu care o vizita când era copil, dar și mai târziu. De altfel la o șezătoare de tors lână în casa ei poetul a auzit povestea lui Călin din gura maicii Zenaida, pe care a prelucrat-o în „Călin Nebunul” și „Călin (file din poveste) ” A cincea fiică a lui Iurașcu a fost Safta, căsătorită cu un băcăoan. Spre bătrânețe a îmbrăcat și ea haina monahală, la Agaton, lângă Fevronia. Al
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
prin pădure și venea cu vânat. Olimpiada, a opta fiică, s-a călugărit la schitul Orășeni, apoi a trecut la Agafton, ajungând stareță. Sofia, a noua fiică, călugărită și ea la Agafton în rând cu surorile mai mari a fost maică lucrătoare și donatoare la Agafton. În 1814, surorile mamei lui Eminescu, Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, cea care, mai apoi, avea să fie și stareța mănăstirii, au sosit la Agafton de la Schit Orășeni, rămânând aici pentru tot restul vieții. Maicile
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
maică lucrătoare și donatoare la Agafton. În 1814, surorile mamei lui Eminescu, Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, cea care, mai apoi, avea să fie și stareța mănăstirii, au sosit la Agafton de la Schit Orășeni, rămânând aici pentru tot restul vieții. Maicile care le-au prins în viață au povestit apoi generațiilor ce le-au urmat despre desele vizite pe care Mihai Eminescu le făcea mătușilor, la Agafton, tăind de-a dreptul dinspre Ipotești pădurea Baisei, ca să ajungă la „mănăstirea din codri
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
Agafton, tăind de-a dreptul dinspre Ipotești pădurea Baisei, ca să ajungă la „mănăstirea din codri“. „Pentru Eminescu, Agaftonul a fost a doua casă. Venea foarte des la mătușile lui, chiar de când era copil. Apoi, când deja devenise un poet cunoscut, maicile îi spuneau „domnul Eminescu“. Aici, în mănăstire, era scutul lui de protecție. Îi plăcea, se spune, să străbată, singuratic, poienile pădurii din apropiere, să asculte sunetul clopotelor și toaca. De altfel codrii aceștia, ai Merei, cum li se spunea în
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
de protecție. Îi plăcea, se spune, să străbată, singuratic, poienile pădurii din apropiere, să asculte sunetul clopotelor și toaca. De altfel codrii aceștia, ai Merei, cum li se spunea în trecut, se regăsesc, vizual, în multe dintre poeziile sale“, povestește maica Ambrozia. „Aici, în căsuța de lângă biserica mare, a compus «Călin, file de poveste». Cred că încă nu s-a cercetat îndeajuns legătura Eminescu - Agafton“, consideră ieromonahul Siluan Antoci, preotul Mănăstirii Agafton. Raluca a fost al șaselea copil. Ea s-a
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
Mărturii târzii ni-l arată pe Eminescu cu chipul lui îndurerat la ceasul înmormântării mamei cum însuși mărturisește liric într-un poem scris pentru Veronica în acest an fatidic. Poemul se numește „Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci ! „Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărână-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă puie-n groapă... Când clopotul sunat-au
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
din partea tatălui fusese cântăreț de biserică. Ereditatea și mediul sunt cei doi factori care pun bazele dezvoltării unei personalități. La Eminescu ereditatea pe linie maternă a fost cea care i-a trasat personalitatea. El și-a petrecut copilăria pe lângă biserică. Maică-sa, nefiind biserică în Ipotești, construiește propria biserică în curtea casei, biserică ce dăinuiește și astăzi. Religiozitatea bunicului Iurașcu, a copiilor lui cu trei femei care au îmbrăcat haina monahală, a băieților care se dedau la „patimi bahice”, sau erau
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
ca suprafață unde să se desfășoare un teren de doar 3.000 de metri pătrați, care de la un timp încoace pleacă la vale, sunt cei care fac să te simți special. Cine merge la Mănăstirea Cornu va vedea 24 de maici și surori împreună cu duhovnicul lor - Părintele Arsenie Muscalu, dar va simți că acolo viețuiește în chip nevăzut Iisus Hristos, așa cum mărturisește El Însuși în Evanghelie: „unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor“ (Mt.
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
Ioan 1, 46). Dar până vei ajunge cinstite cititorule acolo unde poți atinge cerul cu mâna, la mănăstirea „ucenicului cel iubit“, te voi lăsa să afli din gura celor ce se nevoiesc acolo cum a prins viață tânăra obște a maicilor. „Una este să citești despre viața monahală din cărți și alta este să o trăiești“ Părintele Arsenie Muscalu - slujitor la Catedrala Patriarhală din București, a ajuns la Mănăstirea Cornu în anul 2008. Stareța Mănăstirii - Maica Parascheva Bâgu, intrată de peste 20
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
prins viață tânăra obște a maicilor. „Una este să citești despre viața monahală din cărți și alta este să o trăiești“ Părintele Arsenie Muscalu - slujitor la Catedrala Patriarhală din București, a ajuns la Mănăstirea Cornu în anul 2008. Stareța Mănăstirii - Maica Parascheva Bâgu, intrată de peste 20 de ani în monahism, a depus voturile monahale în Moldova, la Mănăstirea Agapia, județul Neamț. Celelalte ostenitoare au venit din lume, primind aici haina monahală. „Și nu este rău că s-a întâmplat așa, mărturisește
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]