5,147 matches
-
și a ordonat Armatelor 3și 4, aflate pe frontul din Moldova, să se retragă pe linia Adjud-Nămoloasa-Focșani-Brăila și să se opună oricărei încercări de dezarmare. Până la 31 august a coordonat lichidarea trupelor germane de pe teritoriul românesc. A refuzat categoric cererea mareșalului Malinovski de a desființa diviziile române din interiorul țării sau a de le trimite pe front. A refuzat de asemenea să semneze Protocolul de colaborare militară, a cerut în repetate rânduri eliberarea soldaților luați prizonieri de sovietici în Moldova după
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
un general și politician român, Șef al Marelui Stat Major în perioada 20 ianuarie 1942 - 23 august 1944, care a luptat în cele două războaie mondiale. A fost arestat la data de 11 octombrie 1944, sub acuzația că era "omul mareșalului Ion Antonescu" și trecut în rezervă la data de 10 februarie 1945, fiind acuzat că a contribuit, prin intermediul funcții pe care o deținea, la "dezastru țării și a armatei". A murit la data de 21 mai 1946, în domiciliul său
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
000 de soldați care ar fi urmat să ajungă în Stepa Calmucă, de lângă Stalingrad. A încercat să salveze trupele române din Crimeea înainte de intervenția în forță a armatei sovietice. Pentru a pune în aplicare această acțiune, a mers, cu acordul mareșalului Ion Antonescu, în Prusia Orientală, la Oberkommando der Wehrmacht (), însă Adolf Hitler a refuzat de fiecare dată propunerea generalului. Cu toate acestea, Ilie Șteflea a reușit să retragă din peninsulă circa 46.000 de soldați. La data de 23 aprilie
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
grupului care pregătea trecerea României de partea Aliaților). După trecerea României de partea Aliaților, generalul Ilie Șteflea a fost destituit de la conducerea Armatei 4 și apoi arestat la data de 11 octombrie 1944, sub acuzația că ar fi fost "omul mareșalului Ion Antonescu". La data de 10 februarie 1945 a fost trecut în rezervă și acuzat că, prin intermediul funcțiilor pe care le-a deținut, a contribuit la dezastrul țării și al armatei. Din cauza bolilor vasculare de care suferea Comisia medico-militară a
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
, () (n. 25 martie 1767, Labastide-Fortunière, azi Labastide-Murat lângă Cahors în departamentul Lot — d. 13 octombrie 1815, Pizzo) a fost mare duce de Clèves și Berg, mareșal al Imperiului Francez și rege al Regatului celor Două Sicilii din 1808 la 1815. A fost căsătorit cu Caroline Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte. Fiul unui hangiu modest care mai avea încă 10 copii, Joachim primește
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
se distinge cea de comandant al Diviziei Militare din Paris. Anul următor se căsătorește cu una dintre surorile lui Bonaparte, Caroline. În mod deloc surprinzător, Murat este pe lista celor 18 generali cărora li se acordă în 1804 titlul de Mareșal al nou-creatului Imperiu Francez. La debutul campaniei din 1805, Murat este numit comandant al Rezervei de Cavalerie a Marii Armate, având sub comanda sa patru comandanți de cavalerie cu nume răsunătoare: Walther, Kellermann, Nansouty și d'Hautpoul. Se distinge la
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
a Marii Armate, având sub comanda sa patru comandanți de cavalerie cu nume răsunătoare: Walther, Kellermann, Nansouty și d'Hautpoul. Se distinge la Ulm pe 30 noiembrie și mai ales la bătălia de la Austerlitz (2 decembrie), unde îl susține pe mareșalul Jean Lannes împotriva generalilor Bagration și Liechtenstein, ceea ce îi va aduce titlul de Mare Duce de Clèves și de Berg. Pentru mareșal urmează o serie aproape neîncetată de campanii; cea din Prusia (1806) este o nouă ocazie pentru Murat de
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
la Ulm pe 30 noiembrie și mai ales la bătălia de la Austerlitz (2 decembrie), unde îl susține pe mareșalul Jean Lannes împotriva generalilor Bagration și Liechtenstein, ceea ce îi va aduce titlul de Mare Duce de Clèves și de Berg. Pentru mareșal urmează o serie aproape neîncetată de campanii; cea din Prusia (1806) este o nouă ocazie pentru Murat de a-și arăta talentele militare, în fruntea corpului său de cavalerie: învinge un corp prusac la Saalefeld, apoi se luptă cu vitejie
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
Emmanuel de Grouchy) și se achită de îndatoriri la Smolensk, Moskova sau Berezina. Atunci când Napoleon se întoarce în Franța, acesta lasă comanda resturilor Marii Armate lui Murat. Cu toate acestea, Murat are un conflict violent cu Davout și cu alți mareșali care îi contestă autoritatea, reproșându-i faptul că planurile sale sunt exaltate și nerealiste, acuzație perfect îndreptățită. Comanda Marii Armate este preluată de mareșalul MacDonald, deoarece Murat decide să se întoarcă la Neapole. Deși relațiile cu Napoleon se deterioraseră, Murat
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
Armate lui Murat. Cu toate acestea, Murat are un conflict violent cu Davout și cu alți mareșali care îi contestă autoritatea, reproșându-i faptul că planurile sale sunt exaltate și nerealiste, acuzație perfect îndreptățită. Comanda Marii Armate este preluată de mareșalul MacDonald, deoarece Murat decide să se întoarcă la Neapole. Deși relațiile cu Napoleon se deterioraseră, Murat i se alătură din nou în timpul campaniei din Germania, fără a putea împiedica înfrângerea finală de la Leipzig (1813). În urma acestei bătălii, Murat părăsește din
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
își susțină fostul suveran și declară război Austriei. Este însă învins decisiv și își pierde tronul. Revenit în Franța, Murat speră că împăratul îl va rechema pentru a-i oferi comanda cavaleriei. Acest lucru nu se întâmplă, Napoleon considerând că mareșalul l-a trădat și că deci nu mai poate avea încredere în el. Mareșalul Murat a fost capturat de trupele loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
pierde tronul. Revenit în Franța, Murat speră că împăratul îl va rechema pentru a-i oferi comanda cavaleriei. Acest lucru nu se întâmplă, Napoleon considerând că mareșalul l-a trădat și că deci nu mai poate avea încredere în el. Mareșalul Murat a fost capturat de trupele loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat la Pizzo, în Calabria. Deși există un monument în memoria mareșalului la cimitirul parizian
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
întâmplă, Napoleon considerând că mareșalul l-a trădat și că deci nu mai poate avea încredere în el. Mareșalul Murat a fost capturat de trupele loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat la Pizzo, în Calabria. Deși există un monument în memoria mareșalului la cimitirul parizian Père Lachaise, locul unde se află rămășițele lui Murat este necunoscut, cel mai probabil fiind că trupul său a fost aruncat în
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
încredere în el. Mareșalul Murat a fost capturat de trupele loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat la Pizzo, în Calabria. Deși există un monument în memoria mareșalului la cimitirul parizian Père Lachaise, locul unde se află rămășițele lui Murat este necunoscut, cel mai probabil fiind că trupul său a fost aruncat în mare, după execuție. Lăudat pentru curajul și capacitatea sa de a conduce oamenii, mareșalul Murat
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
memoria mareșalului la cimitirul parizian Père Lachaise, locul unde se află rămășițele lui Murat este necunoscut, cel mai probabil fiind că trupul său a fost aruncat în mare, după execuție. Lăudat pentru curajul și capacitatea sa de a conduce oamenii, mareșalul Murat a fost deseori criticat pentru impulsivitatea și avântul său uneori necugetat. Este de notorietate faptul că mareșalul era incapabil să citească o hartă și nici nu se obosea să care cu el una. Pe câmpul de bătălie era deseori
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
probabil fiind că trupul său a fost aruncat în mare, după execuție. Lăudat pentru curajul și capacitatea sa de a conduce oamenii, mareșalul Murat a fost deseori criticat pentru impulsivitatea și avântul său uneori necugetat. Este de notorietate faptul că mareșalul era incapabil să citească o hartă și nici nu se obosea să care cu el una. Pe câmpul de bătălie era deseori observat de inamic, din cauza ținutelor sale extravagante și țipătoare, dar talentele sale de spadasin și vigilența escortei sale
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
române (...) Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.” Succesul acestei ofensive a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a 9-a germane aflate în subordinea Mareșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani, iar în acest fel Armata a 9-a germană și-a schimbat direcția ofensiva, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor căzuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. La mausoleu se ajunge pe DJ Focșani - Soveja iar programul de funcționare al acestuia este zilnic 09.00-17.00, luni închis.
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
mandatul a fost prelungit la 10 ani. Puterea legislativă a fost diminuată prin fragmentare, apărând trei noi instituții publice: Corpul Legislativ (camera inferioară, aleasă cu vot universal), Senatul (Camera superioară, care nu era aleasă, fiind alcătuită din senatori de drept, mareșali, amirali, cler, membri ai casei “regale”) și Consiliul de Stat care împreună cu guvernul, pregătea proiecte de legi. În 1852, după un turneu prin provincie întreprins de președinte, a ținut o serie de discursuri în favoarea reinstaurării imperiului. Printr-un document adoptat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
al Franței. După ce trupele lui Napoleon au Invadat Rusia, Prusia a părăsit alianța și a devenit membră a celei de a șasea coaliții, iar războaiele împotriva ocupației franceze sunt cunoscute ca și "Războaiele de Eliberare" ("Befreiungskriege"). Trupele prusiene, conduse de mareșalul Gebhard Leberecht von Blücher, au contribuit în mod esențial la Bătălia de la Waterloo din 1815, ceea ce a reprezentat victoria finală asupra lui Napoleon. În Congresul de la Viena, Prusia a fost răsplătită pentru aportul în victoria împotriva lui Napoleon. Aceasta a
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
Major, apoi la Școala Superioară de Război unde a fost profesor de tactică generală. La 1 iulie 1927 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. Între 1926 și 1929, cu o pauză de 1 an a fost detașat la cabinetul mareșalului Averescu. Acesta declara: „Acest ofițer distins merită, pot zice este chiar în interesul armatei să meargă înainte în carieră, cât se poate de repede, pentru ca să aibă o rază de activitate mai mare, atât cât forțele fizice și intelectuale sunt la
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
un inamic puternic organizat. Pentru strălucitele fapte de arme, acesta a fost citat prin ordin de zi pe Armata 1 de comandantul acesteia, generalul de corp de armată Nicolae Macici. Pentru faptul că a fost ministru de finanțe în timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu, a fost arestat la 18 mai 1945 (la interogatoriu a declarat că Basarabia este o provincie românească) și acuzat că „a făcut parte din guvernul care a pregătit și declarat război Rusiei Sovietice”, iar în calitate de ministru al finanțelor
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
1638 - 1729).După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit o victorie decisivă îmotriva răsculaților, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
și Marea Britanie au recunoscut Guvernul României. Ca rezultat, regele Mihai a încetat greva regală. În timpul campaniei electorale a fost agresat de comuniști. Nu a putut face nimic pentru împiedicarea abuzurilor și falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. În cursul procesului mareșalului Ion Antonescu, din 1946, Mihail Romniceanu - de profesie avocat, fost administrator al Băncii Naționale - a declarat în fața instanței de judecată, între altele, că acordul economic cu Germania conținea „maximum ce se putea obține în acele timpuri de presiune germană". Mai
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
vagoane de aur, iar în urma unui nou acord din decembrie 1943 s-au mai adus 14.000 kg aur. De asemenea, s-a mai adus o altă cantitate de aur, echivalentul a circa 25 milioane franci elvețieni. Mai precizează că Mareșalul a dat ordin să se limiteze penetrarea capitalului străin în industrie și viața economică, iar dacă limitele stabilite s-au depășit, să fie restituite. Mihail Romniceanu a fost scos din învățământul universitar. Pe 28 aprilie 1948 a fost arestat. Conform
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]