4,510 matches
-
inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm doar noi și... și... masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe urmă... Doi mari prieteni: Gauguin (1848-1903) și Van Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci omul de știință... 13 decembrie Petrecere cu lăutari... și fără. De data asta, nu doar petreceri cu gîndul, ci și petreceri ca atare. Chiar dacă unele din acestea, hărăzitele, au ajuns în gînd, în cuvînt, în culoare, dăinuind. Așadar, și memorabilele, dar și anonimele, uitatele. De ieri, de azi. Despre care am citit, am auzit, dar la care am și fost de față. "Muzicantele" din mormîntul princiar teban au atîta grație în mișcare, încît rivalizează cu cea din pictura practicată în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fundamentalismul... gascon. Dar să nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patrona, spiritual, premiile internaționale ce-i purtau numele, era, la drept vorbind, doar autorul unui deget gigant, policarul, amplasat provocator-falic într-o piațetă franceză. Cam atît se știa despre el. În această lume devălmășită, neantizată, lipsită de personalități marcante, vizibile, memorabile. Ei bine, documentarul de pe "Mezzo" ne arată că César e mult mai mult. Filmul pleacă de la atelierul ce mai păstrează ca benefic memento cîteva din vechile lucrări, torsuri de femei în frumoasă descendență Bourdelle, Maillol, supuse unui cuceritor expresionism obraznic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romanului nu-și are, evident, rostul și asta nu pentru că nu ar putea eventual releva hibe structurale, eradicabile, poate, ci, dramatic, pentru că o spun cu dureroasă pornire aici, în est (în sud-est) nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot ce găsise deja afirmat într-un Paris care nu fusese nici pînă atunci un preacuminte. Doza de kitsch (în sens benefic), administrată ca adjuvant permanent propriilor sculpturi, i-a augmentat vizibilitatea formelor (kitsch-ist) polisate, le-a conferit caracter memorabil. A, Brâncuși?, și-or fi spus atunci din ce în ce mai mulți, cel cu Pasărea în spațiu, cu Măiastra, cu Cocoșul, da, îl știu, îl țin minte. Iată de ce enigmatic sau nu Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu în obsesive și la urma urmei sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă romanele. Atît de căutate! Atît de vîndute! Atît de capabile să întrețină o meserie, da, o meserie, iată, nicicînd muritoare! ... Pînă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie, chiar pe fotografie, admiratul nostru din acea dimineață ajungea la somptuoase compoziții deși contrariante pentru... tradiționalistul din mine teribil de convingătoare din unghiul vocației. Fotografia se supunea exercițiului de mare virtuozitate grafică, iscînd un gen... ambigen după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o are. Altfel, filarmonistul ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i una dintre părțile logos-ului, anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al umanizării logos-ului. Numai că umanul însuși apare aici ca fiind distribuit prin împărțire: logos-ului formal nu îi corespunde umanul în întregime (cu gândirea, rostirea și făptuirea sa, toate adunate, inițial, în "practici" și reguli
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capitolul respectiv al "Proiectului ..." fiind o adevărată valoroasă operă psihiatrică. Tot în Moldova, în 1877, a apărut o interesantă revistă anexată spitalului și ospiciului de la Neamț, revista Nosographu Ospitalului și Ospiciului de Neamțu, iar în 1893 Julian Lukaszewski publică un memorabil articol intitulat "Soarta nebunilor". Despre aceste episoade, care au conturat premizele psihiatriei științifice în Moldova, ne ocupăm în paginile următoare. A. Fătu: Proiectul de organizare a Spitalului de psihiatrie În lucrarea "Proiectul de organizarea Policiei Sanitaria în România"80, A
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu chezășuiau noii Republici o viață de stat independentă, Sfatul Țării, care reprezenta suveranitatea teritorială a Basarabiei, în virtutea dreptului la autodeterminare a popoarelor, a proclamat, în ziua de 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu Regatul României. Iată și cuprinsul acelui memorabil act istoric: „Republica Democratică Moldovenească Basarabia, în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de ruși acum o sută de ani și mai bine din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și al
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
capătă dimensiunile unei adevărate strategii culturale. În ambianța epocii, unele dintre textele sau cărțile unor Ilie Bădescu, Septimiu Chelcea, Traian Herseni, Ioan Mărginean, Ioan Mihăilescu, Achim Mihu, Vladimir Trebici, Ion Ungureanu, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, Henri H. Stahl etc. sună memorabil. Chiar dacă nu este explicitat cu atâta pregnanță de fiecare dată, acest sunet secund capătă alura unei strategii neostentative care lasă să se Întrevadă, deja, strategia culturală de care pomeneam: o așezare, dacă nu abrupt Împotrivă, cel puțin alături de direcția unică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fenomen de recurență a studiilor rurale și, aș spune, a unei mari iubiri pentru satul românesc, fenomen care își are startul în 1928, prin ancheta de teren de la Fundu Moldovei, spre a reveni în actualitate în 2004, printr-o carte memorabilă a prof. Paul H. Stahl Oameni și sate.... În 1928, Gusti inițiază ancheta monografică de la Fundu Moldovei. S-a creat o situație excepțională pentru cunoașterea satului. Documentelor publicate de Stefanelli, privitoare la vechiul Ocol din Câmpulung Moldovenesc, li se adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aceea care se exprimă doar prin maeștri ai artei culinare. Câți chefs români sunt astăzi cunoscuți? Câți există? Pe vremuri, Păstorel îndrăznea să l laude pe singurul pe care-l dibuise, maestrul Andrei Cernea, căruia i-a închinat patru versuri memorabile: „Atunci când va păși-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei bucătării, restaurantele. Adică ne mulțumim cu prea puțin. Singurele în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în Moldova ale lui Constantin Mavrocordat nu face să înceteze iritarea cronicarului față de cel ce se dovedește prea îngăduitor cu „prostimea”, desființând „vecinia”, războindu-se - fără folos, insinuează ostil autorul - cu moravurile și incultura unei anumite categorii de clerici. Portretul memorabil al cronicii, trasat din câteva linii, este al bătrânului și avarului Ioan Teodor Callimachi, „fricos de frig”, tremurând în blănuri în orice anotimp, în odaia în care arde în permanență mangalul. (Pagina transmite ceva atmosferei din Princepele lui Eugen Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
produsele unei voci colective, pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au o pondere moderată în economia întregului și își ating ținta pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
român a pus stăpînire, În baza unor legi antisemite, pe proprietățile evreiești. Cercetarea lui Leon Volovici Îmbină literatura cu istoria, analizînd relațiile dintre intelectualii români și cei evrei În perioada 1940-1944. Interpretarea se face pe baza analizei a trei jurnale memorabile: cel al lui Mihail Sebastian (publicat În 1996 la editura Humanitas), Însemnările lui B. Brănișteanu (din Arhivele „Yad Vashem”) și volumul lui Emil Dorian (editat În limba engleză de Marqueritte Dorian). Cei trei Își Încep notele zilnice la date diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al cărții. Din suita integrală de interviuri s-au selectat și tipărit numai 12, considerate cele mai sugestive sub raportul conținutului. Restul sînt publice pe site-ul Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea Învinge”, „Mi-au zis că am trădat partidul”, „Toată viața am fost militar”, „Analfabeții să treacă În partea stîngă”, „Pentru ce atîta răutate asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nediagnosticate), dar care poate crea serioase probleme nu numai medicului confruntat cu un asemenea caz, ci chiar instituției medicale unde evenimentul are loc. În unele cazuri, comportamentul autodistructiv al pacientului poate conduce chiar la moartea bolnavului (21). Este o zi memorabilă în viața unui medic atunci când acesta vine în contact cu un caz de „boală falsă” („factitious disease”). Conștient uneori, dar cel mai ades inconștient, pacientul în cauză reușește să mimeze perfect o afecțiune, încât o crede reală și este dispus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
câmpul instrumentalizărilor politice, al elitelor, destinate să conducă prin intermediul unui control asupra discursurilor (istorico-politice). Ceea ce "distruge" Foucault este modul tradițional și occidental de a mai scrie istorii, acele istorii, interesate politic, care povestesc continuu și serial, pe axa timpului, faptele memorabile ale "oamenilor mari". Acest soi de conformism și docilism intelectual a murit în propriul său miez epistemologic. Oamenii mari evident că nu pot fi în politica modernă (1800-prezent). Sau dacă sunt "mari" (Hitler, Mussolini, Stalin, Truman, Churchill etc.) nu înseamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problematica foucauldiană a rămas un Abis, mai ales pentru "elitiștii de dreapta". Cu siguranță, Foucault ar fi fost mai mult decât încântat în privința recepției postume a spuselor sale, chiar dacă nu există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor vizibilități discontinue. De altfel, Foucault gândește disparat și discontinuu, iar o "unificare" a gândirii sale rămâne doar un proiect ideal scriitoricesc. Ceea ce încerc aici este un Foucault universal, valabil pentru orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]