4,850 matches
-
și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii pletoase, care iarna devenea un patinoar elegant pentru amatori. Se juca teatru în aer liber în parcuri, erau deseori fanfare, târguri cu diverse ocazii, clovni care făceau tumbe și gium- bușlucuri, țigani cu castane, semințe sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se loveau violent de piatra trotuarului. Purta niște pantofi simpli, cu un șiret legat deasupra gleznei fragile, care se asortau cu mănușile, cureaua din jurul taliei și pălăria pe care o purta într-o parte, toate albe, strălucitoare. Avea o geantă micuță, tot de culoare deschisă, cu flori care se potriveau cu parfumul crud de primăvară ce îl emanau mișcările ei. Când s-a apropiat de el și i-a putut simți acea mireasmă proaspătă, inconfundabilă, abia atunci Cristi a recunoscut-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Boulevard. — Credeam că m-ați și uitat, domnule Vasile, l-a întâm- pinat femeia frumoasă, de cum a deschis el ușa apartamen- tului. — Dar cum v-ați putut imagina așa ceva ? a râs el, lăsând plasele în care se aflau cadourile în micuțul antreu. Ea stătea pe fotoliul din dreptul ferestrei, iar lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Triumf din București, pe șoseaua Kiseleff, de 1 decembrie, chiar de Ziua Unirii. După ani întregi de haos birocratic, de pasare a proiectului de la un minister la altul, de comisii peste comisii, construc- ția începută încă din 1922, după ideea micuțului arc de lemn ridicat la 1878, la Parada Independenței, și desfăcut tot atunci, din motive financiare, în sfârșit era terminată. La Șosea a venit cu alai tot orașul. Familia regală și miniștri, tot soiul de politicieni, reprezentanți ai armatei, invitați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ies comuniștii, el o să moară de ciudă, că d-aia-i votez, și iar au început toți să râdă. — Ospătar ! Ospătar ! — Da, domnule Fernic. — Ospătar, dă-ne afară ! — Cum să vă dau afară, domnule Fernic ? îl bufnește râsul și pe micuțul tânăr care îi servea de ore bune. — Uite-așa, cheamă poliția și dă-ne afară, nu vezi că suntem niște degenerați care trădează țara, averile, neamul, tradițiile... Stai așa... Ce mai trădăm, Cristi ? Cristi ! țipă el, ca să se facă auzit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
țară. — Dar de când s-a mutat, dragii mei, Brăila la Paris ? a zâmbit Cristi, îmbrățișându-i pe fiecare, aproape cu lacrimi în ochi. O bucurie de nedescris a luminat întregul salon, când generația de copii și tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de departe de casă. O zarvă de nedescris s-a creat imediat, au început să se mute mese, scaune, să se strige, să se chiuie și să se bea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
seară cu această melodie în inimi, care făcea mai lină trecerea dintre bucuria și năzbâtiile zilei în lumea fas- cinantă a viselor ; notele dulci încheiau mai mereu o poveste sau un basm și, desigur, săruturile mamelor pe frunțile pufoase ale micuților obosiți, care, cu zâmbetele pe buze și capetele cufundate în perne colorate cu miros proaspăt, închideau ochii și visau imediat eroi de legendă sau trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939 și întreg
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
instrucție, Cristi își petrece câteva zile în orașul său natal, chiar în casa pe care o abandonase în adolescență pentru a-și împlini visurile la București ; casa ridicată cu propriile lui puteri pe când era doar un copil, cu camerele ei micuțe și călduroase, prin care nu a mai trecut decât foarte rar după mutarea în capitală. S-a gândit că această pauză îi va face bine, că nostalgia ce-l va cuprinde aici îl va ajuta să se regăsească și-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe vocea lui caldă, care încă nu se stinsese, ci din contră, era mai fermă pe zi ce trecea. — Iubitul meu, știi că oricând pot ipoteca vila asta și, cu ce mai avem și cu ajutorul bunului Dumnezeu, îți poți deschide micuțul tău restaurant în București. Știi că toți ar veni, doar de dragul tău ar veni, nu pentru bucătărie sau distracții. Iar când te vei pune pe picioare, ai să poți cânta cum și când vrei tu, fără să te mai vlăguiești
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumina în cele mai întunecate unghere și amintește lumii, fie și în ultima clipă, ceea ce este cu adevărat, atunci când ea pare lipsită de orice salvare. Ușor, ușor, și ceilalți au început să observe figura tot mai palidă și neclintită a micuțului constănțean. Și le-au dat și lor lacrimile și au început atunci să cânte și mai tare, ca un adevărat cor, însoțind plecarea sufletului său de pe această lume, pe versurile Zarazei. Iubită mamă, Te sărut dulce și îți mărturisesc că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască un bloc imens. Priveliștea sa era un zid, cu locuri goale în care trebuiau să intre viitoarele ferestre. Un schelet gigantic de fier și beton în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în Israel ? N-am să știu niciodată, nici el de mine... Doar când se va scrie o istorie a celor învinși. Înapoi în centru, apoi pe Ștefan cel Mare până în Dorobanți, la Roata lumii. Iar de-acolo, spre seară, la micuțul restaurant de lângă Cișmigiu, unde mai avea contract câteva zile. Orchestra îl aștepta pentru repetiții. Ospătarii pregăteau mesele. Cristi a intrat și i-a salutat, numai un zâmbet. — În seara aceasta nu repetăm. Cum nu, domnule Vasile ? — Seara aceasta, dragii mei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mereu centrul atracției. Fetele din clasa mea și unele pisici-ospătărițe stăteau acum aplecate și-i puneau întrebări cu voci dulci, gângurite, iar Sarah păru să uite curând de necazurile lui Terby, așa că l-am tras încet pe McInerney după mine. Micuța păpușă simpatică rămase în atenția tuturor chiar și atunci când Don’t Fear the Reaper începu să zguduie casa - un moment de cumpănă, dar o șansă să scăpăm. În timp ce îl conduceam pe Jay pe coridorul lung ce duce spre ușa care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era mesajul. Peste tot se auzeau plânsete de copii. Plastilina se folosea în școli pentru a ușura starea de tensiune a elevilor. Iar noi, părinții, eram sfătuiți să avem întotdeauna asupra noastră o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cel puțin așa mi s-a spus. - Câți studenți ai? - Păi, eu n-am vrut decât trei, dar cei din administrație au zis că nu e un număr acceptabil. Am așteptat o secundă. Așa că m-am ales cu cincisprezece ticăloși micuți. - Și cartea cum merge? întrebă Binky. - O - gata cu drăgălășeniile? - Crezi că au fost drăgălășenii? - Aproape că am terminat schița de ansamblu, iar cartea progresează conform planului. Aveam nevoie de o țigară și am început să caut prin sertare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
priveau cu o admirație nedisimulată. În timp ce le criticam povestirile, încercam să ignor expresiile de teamă și îngrijorare. M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului în care inconștientul se exprimă în imagini onirice, îmi cerea să-i duc un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-era o poftă atât de mare de cocaină, încât a fost nevoie de multă voință să nu le cer soților Wagner ceva de băut, așa că am plecat, promițându-i micuței Sarah că voi veni s-o iau la momentul oportun. În acele două ore am fost pe punctul să mă întorc în Manhattan dar m-am calmat îndeajuns ca impulsul meu disperat să devină o amintire benignă, iar când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fapt că ești indiferent cât de mult te strădui nu poți ascunde adevărul de un copil la infinit și chiar dacă le spui adevărul și le expui faptele sincer și complet, ei tot te urăsc pentru asta. Criza de plâns a micuței Sarah s-a sfârșit la fel de brusc cum începuse atunci când Terby a piuit și și-a rotit capul spre mine, de parcă n-ar fi vrut ca această conversație să continue. Știam că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a rămas pentru documente istorice, iar celălalt pentru artă, cu sculptură și pictură. Aci sunt săli frumoase, În fața parcului central, dar majoritatea lucrărilor stau Încă Într-o cămară mare În dezordine. Dl. Teodorescu, zis aci Bădia , are un singur tablou micuț, cam 30/40 cm, intitulat: „Poarta Ecaterinei”. După rugămintea mea, a fost căutat 2 zile și n-a fost găsit. Direcția Îmi spunea că l-ați putea cere printr-o adresă aprobată de Direcția Muzeelor din București, sub formă de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să văd și lucrări de El Greco, Goya, Murillo - alți trei mari spanioli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
implantării și ca bogăție în diverse bunuri. Theophilos al III-lea se exprimă într-o engleză aleasă. Este un bărbat subțiratic, curtenitor, subtil, cu spiritul ager, deschis. Se ridică de pe tronul său pentru a veni să ne întindă o mână micuță și ceremonioasă, dar cordială. Stând tăcuți pe scaunele lor gotice cu spătar înalt, asistenții săi par că somnolează eticheta o impune ținându-și împreunate mâinile lor noduroase de iguană care mă fascinează. Preafericitul nu vrea să celebreze slujba în arabă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trupului, cealaltă pentru spirit pur și simplu. Creștinului îi vine mai ușor să împace sensul interiorității cu cel al organizării și, la un Ignațiu de Loyola, misticul și managerul erau una și aceeași persoană. Interesant. Posibilități de coabitare? Paris cel micuț observă că în Liban există sate mixte de creștini și de musulmani, dar că nu există și din acelea în care să conviețuiască alături sunniți și șiiți sau sunniți și druzi. Simțul absolutului, fără îndoială. Evreii și musulmanii au în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A cui îs oile acestea, măi Ciobane? Apoi a lui Vasile-a-Moșneagului. Cum te cheamă? Ion. Carte ai învățat? Da, am învățat; da numai vre-o patru clase... Brava! Și ce ești tu la oile astea? Cioban ori strungăraș? Eu îs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ele, lipsă nu vei avea de nimic, tot ce-ți va cere inima, vei afla în ele mîncare, beutură, îmbrăcăminte, fel de fel de scumpeturi și de flori, ci în casa 13-a să nu intri, cu cheia asta micuță să nu deschizi casa cea de cătră răsărit, că atunci nu va fi bine”. Camera interzisă are aici proporțiile unei case de sine stătătoare și poartă un număr mitic. Indicația precisă a localizării ei, cheia diferențiată de toate celelalte, precum și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
războiul era în plină desfășurare. Mama a rămas acasă la Ruseni, dar nu singură, ci însărcinată cu mine, astfel încât în vara anului 1943 am apărut eu pe lume supraviețuind deși condițiile de asistență medicală erau precare. Singură fiind cu mine micuț, mama a fost nevoită să părăsească gospodăria din Ruseni, instalându-se la Edineț la mama și surorile ei mai mari. Vești de pe front din partea tatei nu soseau, așa că mama și cu mine în brațe, am trăit momente de nesiguranță și
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]