6,419 matches
-
cognitive (rațională, imaginativă, intuitivă, afec tivă, senzorială etc.). Cercetările științifice, de exemplu, au adus în viața noastră tehno logiile moderne de informare și comunicare ce permit accelerarea proceselor cognitive. În concluzie, se poate afirma că actul cunoașterii rămâne mereu un miracol ce ne conferă ipostaza de „trestie gânditoare“, contribuind esențial la dezvoltarea complexă a personalității umane și la evoluția spectaculoasă a societății omenești. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje întrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu George
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Versul incipit reia enunțul din titlu, reliefând legătura afectivă a eului liric cu universul integrator. Ce le lalte patru versuri dezvoltă motivul călătoriei inițiatice care îi revelează artistului întruchipări concrete ale miracolelor vieții și ale misterului morții. Acestea sunt sugerate prin enu merarea celor patru simboluri poetice, metonimii pentru treptele cunoașterii lu ci ferice (flori - simbol al cunoașterii senzoriale; ochi - cunoaștere contemplativă; buze - cunoaștere prin Logos și prin Eros; morminte - cunoaștere absolută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
numai 16 ani îi revelează tânărului european un univers de mare complexitate în care iubirea este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Nicolae Balotă, evocat de Nicu Steinhart în "Jurnalul fericirii" ca unul dintre cele mai rezistente spirite întâlnite de-a lungul calvarului recluziunii. Supraviețuitor al programului comunist de exterminare a intelighenției "burgheze", Nicolae Balotă a fost întărit și ocrotit de un miracol dumnezeiesc. Este singura explicație plauzibilă în cazul acestui intelectual de anvergură europeană, căruia i-a fost dat să guste și din pâinea oricum amară a exilului. Din 1981 se stabilește la Paris, unde este numit profesor de literatură comparată la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tăcerea ca o ciocănitoare într-un nuc bătrân. Coboară bușteni de la munte morocănoși ca dulăii de stână. Pâinile stau azimi biblice să le ceară cuptorul încins. Seve, arome, culori, sunete, ca polenul de flutur pe aripa gingașă îi deseneză vieții miracolul. Pulberea clipelor acoperă deocamdată nervuri, trasee spre moarte". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sensul că la cei vechi cuvântul a fost întotdeauna un mijloc cu ajutorul căruia omul, prin vorbire și comunicare, în afară de faptul că se descurca în lumea cotidiană, se reconecta la fenomenele primordiale ale existenței și absolutului. Viața era percepută ca un miracol și vocea, ce dădea viață obiectelor și ființelor prin cuvinte, era un mister ce trece dincolo de concretul vizibil. Însuși marele învațat contemporan indian Aurobindo, exeget neîntrecut al "Secretului Vedelor", afirma că noțiunea de cuvânt-sunet-sabda, legată de procesele mentale și psiho-fizice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
facultatea de a se menține viu sub dramaticele încercări, ci și promisiunea unei "treziri", în sens existențial. De ce scrie Voiculescu în cheia acestei parabole, imaginînd în Zahei tot ce are ființa mai vulnerabil și în același timp mai puternic, în miracolul supraviețuirii, urmat de trezire sau de renaștere? Este ca și cum, între etapele cu înțeles încă necunoscut pentru Zahei, încercări cu "cheie ascunsă" ale existenței, eroul emerge din apele materiei, spre a simboliza o nouă naștere, o altă ivire în cercul fără
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie, un "puternic miros argotic" (G. Călinescu), erotica însăși fiind un ceremonial de basm, miracol sau nostalgie a acestuia. În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După bătălia dintre pușlamale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o reacție împotriva "ascezei mortificatoare", are revelația vulnerabilității ("Mi-s/ Șubrede bârnele ..."), provoacă stări de incertitudini: "De ce-ai cântat? De ce te-am auzit? " Poezia se naște prin iubire, în afara căreia nu există nici viață, nici creație, nici absolut, iar miracolul întâlnirii are loc în imaginar. Această poezie are rimă încrucișată, ritm neregulat, inversiunea "mi-s șubrede", timpuri verbale variate, un cumul de complemente directe, pronume personale și verbe la persoanele I și a II-a. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N., Opera lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tradițională. În text sunt atât elemente narative, cât și descriptive. Oul (termen concret) este alăturat lui dogmatic (termen abstract), fiind un simbol al misterului latent al nuntirii. Acesta are o structură duală în care se configurează lumea dinaintea nuntirii, în miracolul creației universale. La început, poemul are trăsături de baladă și un motto care face trimiterea la imaginea Duhului Sfânt, înainte de coborârea în materie. Se rețin câteva motive poetice (motivul cosmogonic, motivul sferei, motivul timpului nedivizat), tema destinului, antiteza dintre lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică "neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În centrul acestui univers poetic se află "păpădia", banala floare care-l impresionează pe poet, prin simplitatea ridicată la rang de sfințenie. Ea nu este nici floare ornamentală, nici floare de buchet, dar atrage atenția prin "ritualul" înfloririi, prin simplul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vraja luminii cosmice" și a "cântecului universal" devine eu orfic, ființă atemporală: "Unde și când m-am ivit în lumină nu știu./ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare". Poetul trăiește în singurătatea lucrurilor, visează miracole, are viziuni personale, undeva între "coperișele iadului" și "muntele cu crini", între vinovăție și neprihănire: "Închis în cercul aceleiași vetre/ fac schimb de taine cu strămoșii/ norodul spălat de ape subt pietre". Prin taine înțelegem " Poveștile sângelui uitat de mult
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
carte, cum ai să mă înțelegi?" Smaranda voia să-și vadă băiatul popă și își sancționa soțul, inferior cultural, reticent la schimbări. Este diplomată în relație cu Mătușa Mărioara, care era rea de gură. Smaranda părea a fi plină de miracole: înfigea toporul în pământ ca să gonească duhurile necurate ale furtunii, solomonea cu cleștele tăciunii în sobă, descânta cu funingine, trăia într-un univers de mituri și de legendă. Episoadele Amintirilor decurg unele din altele, depinzând de fluxul memoriei. În narațiune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Voi fi roșie ca mărul/ Mi-oi desface de-aur părul", după care continuă cu gesturi ademenitoare: "Te-oi ținea de după gât", " Ne-om da sărutări pe cale". Ultimele două strofe constituie monologul liric al poetului, cu idei filosofice, care sugerează miracolul pe care îl trăise poetul față de iubită: "Ca un stâlp eu stam în lună!", " Ce frumoasă, ce nebună", iar mai apoi meditația pe tema neîmplinirii visului erotic: "Și te-ai dus, dulce minune,/ Și-a murit iubirea noastră/ Floare albastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost ucis când a încercat s-o răpească pe soția lui Hercule. Aceasta a înmuiat cămașa lui Hercule în sângele monstrului, înveninând-o și producând mare suferință eroului. Ca să scape de chinuri, urma ca Hercule să urce pe rug, dar miracolul face ca acesta să ajungă nemuritor, în Olimp (Strofa a III-a). Durerea este exprimată printr-un câmp semantic al martirajului: jalnic, ard, chinuit, rug, mistuit, mă topesc, flăcări. Atingând momentul culminant al suferinței, începe agonia: "De-al meu propriu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1973; Murărașu, Dumitru, Mihai Eminescu: viața și opera, Editura Eminescu, București, 1983; Negoițescu, I., Poezia lui Eminescu, Editura Eminescu, București, 1994; Noica, Constantin, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975; Noica, Constantin, Introducere în miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992; Papu, E., Existența romantică, Editura Minerva, București, 1980; Papu, E., Poezia lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1971; Perpessicius, Panaitescu D., Eminesciana, Editura Minerva, București, 1989; Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Negrici, Eugen, Introducere în poezia contemporană, Editura Cartea Românească, București, 1985. Noica C., Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975. Noica, C., Sentimentul românesc al ființei, Editura Eminescu, București, 1978. Noica, C., Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992. Noica,C., Pagini depsre sufletul românesc, Editura Humanitas, București, 1992. Oprea, Al., Mișcarea poeziei, E.P.L., București, 1967. Oprea Al., Incidențe critice, Editura Eminescu, București, 1975. Ornea, Z., Sămănătorismul, Editura Minerva, București, 1971. Ornea, Z., Poporanismul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1, 2 PRO MEMORIA Ne-a fost dat să regăsim ritmul lumii la un ceas de solstițiu, care era totodată și unul crepuscular, de inevitabilă scadență a regimului adus cu forța și menținut, decenii în șir, prin teroare. Impresia de miracol era aproape unanimă, deși atâtea semne prevestiseră o iminentă schimbare. Se va ști, în timp, că rezistența anticomunistă a fost mai fermă decât s-a crezut și că renașterea pe care o trăim azi a fost alimentată, discret și continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
depășind orice așteptare și chiar putința noastră de a-l integra logic în durata colectivă. Mi-am adus aminte că nici pașoptiștii nu înțelegeau altfel propria mișcare. Bălcescu însuși, în plin tumult partizan, îi scria unui prieten despre "minunea și miracolul revoluției ce va schimba fața lumii". Orice ruptură intempestivă cheamă ideea de intervenție divină, un scenariu providențial, unde actorii nu mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de creație, căci au produs modificări sensibile în înțelegerea fenomenului și în asumarea valorilor respective. E un fenomen viu, desigur, unul a cărui imagine nu poate fi nicicând completă și rareori aceeași în mintea învățaților. Dar nu e tocmai acesta miracolul unei aculturații ce durează de atâta timp și care, de fapt, a fost mai curând un proces de sinuoasă interculturalitate? Umberto Eco a încercat să definească la rândul său gândirea latină, recunoscând în ea atât linia cât și labirintul. Horațianul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fost cetatea romanului s-a așezat cetatea de mai târziu a domului nostru; unde sunt orașele noastre, au fost odinioară centrele civilizațiilor anterioare, reprezentate de acei oameni ai căror urmași suntem noi." E un text asupra căruia istoricii căutători de miracole în existența poporului român s-ar putea opri din când în când. Ces Latins des Carpathes constituie un punct de sprijin și un îndemn. Ateneu, XXVIII, 5 (Mai 1990), p. 2 REVOLUȚIA ÎN STUDIU: VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Împlinirea a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scriitor din zona unde suferința a cunoscut cea mai mare intensitate, pentru a rosti inevitabila întrebare: Cine a stins lumina? La atâta timp după Eminescu, în condițiile unor schimbări dramatice în toată Europa de est, Ion Druță, reformula astfel, în preajma noului nostru miracol colectiv, metafora luminii extingibile. Lumina a fost reaprinsă, odată cu întrebarea scriitorului: "Ce se petrece în fond cu lumea noastră la acest sfârșit de mileniu?" Chestiunea se cuvine a fi tratată global, așa ne îndeamnă cei dinaintea noastră, de la Kogălniceanu și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discurs "mundonovista" 39, care explică realitatea magică a latinoamericanilor în funcție de aporturile indigene și africane în formarea culturii sale, dar care, fidelă rădăcinilor antioccidentale, omite să facă cea mai mica aluzie la o veche sursă istorică a sa: bogată tradiție de miracole promovate de catolicismul popular european și mai ales spaniol (andaluz). În ziua de azi, dificultatea multora din tinerii romancieri de a se distanța de boom este consecința faptului că acestui fenomen i se datorează recunoașterea internațională a literaturii hispanice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ne agățam mizerabil de ea, spune Cioran, o blestemam, în timp ce dăm lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o uluitoare profesiune de credință în favoarea miracolului vieții și a foamei smintite de a trăi: "Pe langă neființă cea de toate zilele, ce miracol, ființa! Ea este incredibilul, ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepție. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorința noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o uluitoare profesiune de credință în favoarea miracolului vieții și a foamei smintite de a trăi: "Pe langă neființă cea de toate zilele, ce miracol, ființa! Ea este incredibilul, ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepție. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorința noastră de a ajunge la ea, de-a o lua cu asalt. A exista o deprindere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]