5,311 matches
-
pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și eu orgoliul; să las sfinxul să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu-mi era frică. Pe buzele lui zvîcnea un sînge ca al nostru. L-am privit atent cînd a rostit Întrebarea și am Înțeles. Îi era teamă să nu pronunț singurul cuvînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ușoare; adevăratul curaj e de a rămîne gol În fața sfinxului. VÎntul Îmi șterge urmele din praf, trecătorii se feresc să mă vadă cum arăt, ca un cerșetor, dar cîndva am fost rege și am dat un răspuns sfinxului pe care monstrul nu l-a putut combate. Toate aceste lucruri există și nu mi le poate lua nimeni cîtă vreme nu-mi pierd memoria. Dacă uit, o, numai gîndul mă Înjosește și mă umple de scîrbă, Înseamnă că n-am fost destul de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care urmau să fie dați hrană Minotaurului. Vreau să-i izbăvesc pe atenieni de acest tribut rușinos și crud. Și mulțumesc zeilor, norocul mi-a surîs În insula ta. După ce te-am Întîlnit, sînt și mai convins că voi ucide monstrul acesta născut dintr-o regină desfrînată, care l-a făcut de rîs pe tatăl tău Împreunîndu-se cu un taur. Nu trebuie, Ariadna, să-mi iei În nume de rău că-ți vorbesc astfel. Și lasă-mă să mai mingii o dată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși; și n-ar ști să ne explice că tocmai teama noastră de lucrurile fără sens ar fi putut căpăta numele monstrului născut de Pasifae, regina sfîșiată de pasiuni mizerabile. Ceea ce, probabil, Ariadna i-a spus... (...Tezeu, Minotaurul stă În locul unde labirintul devine fără nici un Înțeles; unde drumurile care ajung În centrul său devin inutile și unde vei simți că nu mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
devin inutile și unde vei simți că nu mai ai altă speranță decît să te Întorci. Să nu te aștepți să vezi un animal cu forme precise, cum se povestește, jumătate taur, jumătate om. Să te gîndești, mai degrabă, că monstrul acela, care Îmi e pe jumătate frate, e o spaimă ce te cuprinde dinlăuntru și, dacă n-o ucizi, nu vei mai vedea lumina zilei niciodată și nici de dragoste nu te vei mai putea bucura, cu toate că vei avea firul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns În centrul labirintului, e să ucidă. Am greși imputîndu-i sîngele rece cu care Își răpune teama. Mai degrabă i-am putea face imputarea că Își cucerește izbînzile pentru a le uita. Poate, Însă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele Minotaurului țîșnind cald și Împroșcîndu-mi obrazul, m-am șters șt am plecat Nici nu l-am văzut măcar cum arăta. Și de ce m-ar fi interesat cum arăta un monstru ieșit dintr-o dragoste rușinoasă? Pentru mine nu reprezenta nici mai mult, nici mai puțin decît taurul pe care l-am ucis la Marathon. L-am omorît pe Întuneric, am ridicat mîna Înarmată și am lovit cu sete cînd m-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și să nu am În clipa următoare nici o melancolie. Să spun „mă tem” sau „prefer” și să nu-mi justific nimic. Căci nu toate labirinturile sînt la fel, după cum nici sfincșii nu pun totuși aceleași Întrebări. Tezeu Acest distrugător de monștri și-a epuizat aventurile. Dar singurii care cred că pot să-l ia de model sînt cei care l-au Înțeles rău. Spre deosebire de Ulise care coboară În Ithaca pe deplin lămurit asupra aventurilor lui, Tezeu iese din labirint cu mîinile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu-i place să spună: rămîn... (...Eu nu sînt om al memoriei, ci al clipei care urmează. Labirintul nu mă mai interesează după ce l-am părăsit. La ce mi-ar folosi să mă Întorc? Să mă mînjesc de sîngele unui monstru mort? Aud adesea vorbindu-se despre curajul de a lumina cu o torță amintirea lucrurilor care au fost. Dar mie nu-mi place să spun: am iubit. Vreau să spun: iubesc. Și: voi iubi mîine din nou. De ce m-aș
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
loc de viitor. Ceea ce reușește să uite această memorie prodigioasă este tocmai lipsa ei de speranță. Proust și-a exilat sfinxul În trecut, l-a făcut prizonier Între amintiri și l-a dresat să Întrebe numai despre ceea ce a fost. Monstrul biruit de Oedip a devenit la el un animal de laborator prăfuit pe labe de nisip de la piramide. Memoria nu mai e necesară ca un echilibru, ci ca o compensație. Ea ar trebui să ofere justificări fictive și materia primă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un rol mult mai important lui Sancho Panza, pus În umbră de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
legendă, cea a lui Eresichton. Acesta nu le oferea niciodată zeilor sacrificii. A avut chiar Îndrăzneala să profaneze cu lovituri de topor o pădure străveche consacrată Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru de rasă divină, rudă cu sfinxul, cu cap de leu, trup de capră și coada de șarpe, a cărui gură voma flăcări. Apoi zeii l-au părăsit și chiar l-au urmărit cu ură. Belerofon a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru de rasă divină, rudă cu sfinxul, cu cap de leu, trup de capră și coada de șarpe, a cărui gură voma flăcări. Apoi zeii l-au părăsit și chiar l-au urmărit cu ură. Belerofon a vrut să se ridice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cotropitoare și mai umană și mai sălbatică melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident că biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
destin În joc. Heracles Povestea despre cămașa lui Nessos și despre felul În care a murit Heracles e de ajuns de cunoscută pentru a afla În ea un adevăr care se răsfrînge și asupra celor Întîmplate Înainte. În conflictul cu monștrii, Heracles n-are nimic divin În Înfățișare și mijloace și tocmai aceasta ne satisface rațiunea. Mă uit la linia tremurată a coastei, dogorită de flacăra albastră a mării, și nu Întîmpin nici o dificultate să Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este un semizeu, muncile lui aparțin unui om care sîngerează, schimbă lucrurile prin efort, nu numindu-le altfel. Pe urmele lui umblăm printr-o lume de zei, dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul, fiară Minotaurul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul, fiară Minotaurul, fiară labirintul, fiară Himera; și chiar lumina care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise. Grecul antic e sfîșiat Între bestii și idealul olimpic. Heracles se bate pentru a-i Întări Încrederea; se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise. Grecul antic e sfîșiat Între bestii și idealul olimpic. Heracles se bate pentru a-i Întări Încrederea; se luptă pentru seninătatea pe care o va arăta mai tîrziu marmura; Înlătura monștrii din calea zeilor și a oamenilor. Firește, ne impresionează această lume elină care numai În jurul bătăliei de la Salamina a putut să amestece trei glorii ale spiritului; Eschil a luat parte la luptă, Sofocle a dansat la serbarea victoriei, iar Euripide
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru se spală pe mîini și nu se va mai Întoarce asupra acestui moment decît pentru a se lăuda cu isprăvile sale. Totdeauna gata să Înlăture un accident al realității, să Înfrunte o primejdie și s-o biruie, n-are vreme
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
singurătatea care Întreabă decît mîinile lui Heracles care-l ridică pe Anteu În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că inima lui Oedip ține minte totul și reia mereu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]