4,695 matches
-
vază cu trandafiri pe ea, și, deasupra, o gravură cafenie, reprezentând un cavaler medieval. Hartley își făcu din nou apariția, deschise o altă ușă și mă pofti într-o încăpere pustie, care s-a dovedit a fi odaia de zi. Murmură: — Îmi pare rău, tocmai ne luam ceaiul, venim și noi într-o clipă. După care mă părăsi din nou, închizând ușa. Abia acum îmi dădeam seama cât de primejdios acționasem și cât de nechibzuit fusesem. Pentru mine, ora șase însemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strig celor doi să cheme un medic, numai că eram prea înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit. Am privit-o și am văzut că ochii îi erau larg deschiși. Se uita din nou la mine cu privirea aceea ciudată, ușor vicleană, de parcă ar fi cântărit efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a ridicat în capul oaselor. M-am așezat și eu pe iarbă lângă el, fără să-l privesc însă, deși simțeam că se uită la mine. După un moment, a întins mâna și m-a atins, iar eu am murmurat: „Da, da!“. Cântecul se terminase. După asta, și până când s-a întâmplat înfiorătorul eveniment, seara părea să se fi terminat liniștit, sau să fi devenit difuză și ușor haotică, asemenea ultimului stadiu al unei petreceri reușite. Sau poate că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încăperea asemenea unei pâcle care ar fi impregnat-o brusc. Fusese glasul lui Lizzie. Scosese un strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt. James și cu mine ne-am uitat unul la celălalt. A murmurat: — O... nu! Am dat buzna afară din încăpere, m-am încâlcit în șiragurile perdelei de mărgele și am coborât scara în salturi. Am străbătut gâfâind holul și ajuns în pragul ușii din față aproape că am căzut, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care-l purtase Hartley. Îi puse și el lui Perry aceeași întrebare: — Ce s-a întâmplat? Am rămas locului, nemișcat. Peregrine îi răspunse lui James și nu mie: — Titus. James se apropie de Volkswagenul galben și se rezemă de el. Murmură ceva care suna cam așa: — Ar fi trebuit să nu-l scap din mână... Apoi se așeză pe jos. Peregrine îmi spunea ceva, dar am pornit să alerg spre turn, trecând pe lângă Lizzie, care se așezase pe o stâncă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aminte de observațiile pline de respect pe care le făcuse în legătură cu Ben. Era posibil să fi dorit să mă înlăture deoarece ghicisem că era agent secret și urma să se întoarcă în Tibet. Mi-am prins capul în mâini. Am murmurat: — Ascultă, James, încetează cu încercările astea de a mă impresiona. Nu numai că Ben a vrut să mă omoare pe mine. Ben l-a ucis pe Titus. — O... Dumnezeule! exclamă James. Își întoarse fața cu un fel de indiferență deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă și ferea de prea multă suferință. Și mai aveam senzația că, mânată de acel dulce calm care aparținuse tinereții ei, se dăduse la o parte, aproape cu un simplu gest. Pentru mine prezența ei era constantă, de parcă ar fi murmurat întruna în conștiința mea, dar nu-mi concentram gândurile asupră-i. Uneori, în încleștarea mea finală cu Hartley, simțisem nevoia să mă odihnesc; și acum, brusc, mă lăsasem pradă trândăviei. Dar în golul creat de dispariția ei definitivă, se ivea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nervilor, criminalitatea și nebunia sunt rare iar oamenii sunt mai fericiți. Noi nu considerăm rugăciunea o superstiție zadarnică, nici un rest de barbarie. „Nici un om nu s-a rugat vreodată fără să învețe ceva” spunea marele savant Emerson. Vocea intimă care murmură în interiorul nostru este a unui medicament care acționează asupra spiritului și a corpului, iar calmul produs este mijloc terapeutic. Unele activități spirituale pot fi însoțite de modificări atât anatomice cât și funcționale ale țesuturilor și organelor. Aceste modificări organice pot
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
da (niște) aere sau a avea (niște) aere trece în categoria substantivelor pluralia tantum, odată cu participarea la sensul global de ‘a fi înfumurat’, corespunzând pluralului fumuri, alt substantiv trecut de la statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.” (M. Eminescu, I, p. 231) la statutul de pluralia tantum: „Am să-i scot eu fumurile.”. Substantivul fum cunoaște și poziția substantivelor care dezvoltă opoziția singular vs plural, când denumește, metonimic, canalul de trecere a fumului dintr-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în codrul cu verdeață, / Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu) Enunțurile cu interjecția hai se apropie de enunțurile verbale; interjecția primește, atunci, la plural, dezinențe pentru persoanele I și a II-a: „Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav.” (L. Rebreanu) Enunțurile analitice Se caracterizează prin desfășurarea relațiilor sintactice în linearitatea planului expresiei. Realizarea concretă a predicației, funcție care asigură unitatea de structură a acestor enunțuri, diferențiază enunțurile autonome analitice în: • enunțuri verbale; structura lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cade Brazda semănata scalda, Grâul, după câte știm, Zice ploii: „Mulțumim”. Obosit de colindat Soarele nu s-a culcat; Înainte să apună Dânsul zice: „Noapte bună” Iar cand noaptea s-a lăsat Peste câmp, în lung și-n lat, Iarbă murmura ușor: „Noapte bună!” tuturor. Apă rece de Mihai Negulescu Cu săpun mă spăl Și cu apă rece... Ne-ndurat clăbucul Printre gene trece. Dar, de-acolo somnul, Iute o să plece! Căci dacă mă spăl, Sunt vioi cât zece. Batistă Batistă mea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
combinația cvartelor cu o nouă asociere de cvinte (micșorate și perfecte), ce se întrepătrund ulterior printr-o suprapunere de ritmuri (ternar și binar), dar și prin apelul la aceeași instabilitate metrică ce alternează structurile de 6/8 și 9/8. Murmurând (pp murmurando) inițial doar o simplă prefigurare a atmosferei sonore, ostinato ul devine o prezență constantă de-a lungul întregii secțiuni dezvoltătoare, proiectate într-un caracter liber Rubato, un peu au-dessous du mouvement (puțin sub tempo-ul mișcării). Secvențată de pe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mă gândeam la mamele care trebuiau să creadă în ce au sperat copiii lor ca să le poată supraviețui. Acum, aceleași mame, ieșite din nou la răscrucea la care am stat și am plâns cu un an în urmă, ar putea murmura: Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din speranța noastrăă Fiindcă, lucrul cel mai îngrozitor este sentimentul ce se încetățenește pe zi ce trece că prin ceea ce se întâmplă acum în țară nu poate fi justificat ce s
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
direct pe trup cum un tricou și-o luxurianță de stări atît de inexprimabile încît aproape odihnitoare la intrare parcat un mercedes ultimul tip o plajă pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mugurii poeziei „Sara pe deal”, nu cred că nu ar fi la locul ei, pentru că întreaga poezie e de acolo din Bucium. „Sara pe deal buciumul sună cu jale, . Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum,fluiere murmură-n stână . Și osteniți oamenii cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Nu știu, dragă prietene, dacă în bagajul tău s-a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ca discurs raportat, are o funcție dublă: indică faptul că există o enunțare și, astfel, conține oarecum un verb, "a spune"; specifică semantic această enunțare în diferite registre. A răspunde, de exemplu, o situează în raport cu o replică anterioară, în vreme ce a murmura oferă o informație despre nivelul sonor. Mai precis, se pot distinge două tipuri de informații vehiculate prin aceste verbe: pe de o parte, cele care au o valoare descriptivă (a repeta, a anunța...), pe de o altă parte, cele care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ei pană engleză "Micul meu iubit"; și îl avertiza după aceea să nu vină a doua zi, pentru că "asta nu se putea"; dar "acum și întotdeauna, în toate momentele", era "cu el în gând". Și închei cu "mii de sărutări", murmură ea. Doamna Lerat aprobase fiecare frază printr-o mișcare a capului. Privirile ei ardeau, îi plăcea la nebunie să se afle în mijlocul poveștilor de dragoste. De aceea vru să pună ceva și de la ea, luând un aer tandru și gângurind
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rămâne un adevărat giuvaer, de aceea majoritatea colegilor din generația adolescenței mele recitau pe de rost versuri și poezii întregi ale Poetului, pentru că plăceau, pentru că exaltau sufletul, desigur că și generația tinerilor din prezent și de acum înainte le vor murmura în primăvara vieții lor cât va dura pe lume dulcea limbă românească. Eminescu n-a murit, el există viu în inimile noastre, el a trăit, trăiește și va trăi printre noi. Prin poeziile sale noi am iubit natura, am iubit
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Tînăra gardă" se întreba "de ce în societatea noastră care proslăvește justiția socială, evreii, ce reprezintă 0,69 % din populația națională, ocupă 43,4 % din personalul cu înalt nivel de formare, în vreme ce rușii nu reprezintă decît 7,34". În Ungaria se murmura: "Amin-tiți-vă de Kadar, de conducătorul stalinist Matyas Rakosi, de Erno Gerö, care în 1956 au făcut apel la sovietici, toți aceștia erau evrei." În RDA, noul responsabil al partidului, Gregor Gysi, constituia o țintă ideală, în calitate de evreu. În România, sociologul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sunt "tainele" sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana este, desigur, cel mai important. Acest rit constituie echivalentul inițierilor de pubertate specifice societăților arhaice. Atharva Veda, XI, 5,3, unde upanayana este atestată pentru prima dată, afirmă că preceptorul îl transformă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exclamând: "Știu, o înțeleptule, de ce sunt lipsit de putere: pentru că am turme sărace și oameni puțini" (Yasna, 46: 2). Comunitatea căreia el i-a adresat mesajul său era constituită din păstori sedentari având șefi numiți kavi, preoți karapan, "cel ce murmură" și usig, "sacrificator". Pe acești preoți, păzitori ai religiei tradiționale ariene, n-a ezitat Zarathustra să-i atace în numele lui Ahură Mâzdă. Reacția nu a întârziat și profetul a fost obligat să fugă. "în ce țară să pleci? Unde să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și bizareriilor. Lichefierea face parte din lumea aceasta, totul e descris ca și cum ar fi un tablou în descompunere, pe care culorile, formele se preling: "Soarele curgea pe crăci ca lumânările de ceară,/ în miezul lui se dizolva un drumeț/ absent murmurând: - E ultima seară". Tehnica este a amalgamării detaliilor, astfel încât textul se apropie de cel suprarealist sau oniric, fără să lipsească însă contrapunctul ironic. Transformarea sunetelor în mingi, baloane de săpun ("atâta de grase că plesneau sus") implică transformarea lumii în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o desfrunzire de arbori sau ca într-o ninsoare. Dacă e să-i dau un nume acestui proces, i-aș spune: despodobirea de iluzii. Bacovia scrie acum, de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comme un restaurant, où vont leș employés et leș ouvrières; j'adore leș parties dans leș guinguettes! Oh! și nous avions pu aller à la campagne!" Ea dorește chiar să se travestească într-un costum de muncitoare: "Mme de Marelle murmura: "C'est très gentil. Nous serons très bien; une autre fois, je m'habillerai en ouvrière"" [Maupassant, Bel-Ami, p.83]. Similitudinea o b i e c ț e l o r atinge chiar și bijuteriile, distincția supremă a Parizienelor, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]