5,344 matches
-
În 1908, Comitetul Unității și Progresului a devenit partidul de guvernământ în Imperiul Otoman, impunându-și abordarea naționalistă asupra politicii imperiului. Începând cu secolul al XVI-lea, imperiul a avut un caracter musulman, iar sultanul a fost calif pentru teritoriile musulmane aflate sub controlul său. Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat atotcuprinzător al etnicilor turcici musulmani. În plin proces de prăbușire a Imperiului Otoman cu populația sa multietnică și multiculturală, sub influența crescută a naționalismului Junilor Turci, au apărut promotori ai ideii înlocuirii imperiului cu federație turcică. Dispariția imperiului, noul lider al turcilor, Mustafa Kemal (Atatürk
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
război, el a devenit liderul mișcării de eliberare națională a basmacilor împotriva dominației Rusiei Sovietice în Asia Centrală. Ultimul episod din istoria panturcismului s-a desfășurat în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când nazitii au încercat să determine populația sovietică musulmană să lupte sub steagul panturcic împotriva URSS. Încercările germanilor s-au soldat cu un eșec în acest caz. În timp ce de-a lungul celei mai mari părți a secolului al XX-lea panturcismul nu a mai avut un impact politic deosebit
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
o mișcare politică, iredentistă agresivă. Termenul „turcism” a început în timpurile țariste să fie folosit cu prefixul de origene greacă „pan” pentru a rezulta „panturcism”-ul. Popoarele turcice ale Imperiului Rus au fost considerate favorabile expansiunii turce, iar un intelectual musulman de frunte ca İsmail Gaspıralı a fost etichetat ca „spion al turcilor”. După Revoluția din 1917, atitudinea noilor autorități ruse față de panturcism nu s-a schimbat față de timpurile imperiale. În 1921, în timpul celui de-al X-lea Congres al bolșevicilor
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
au încercuit parțial orașul. Fortificațiile construite de bizantini erau suficient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi fost suficient de numeroase pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Conducătorul musulman a fost ușurat și a prins noi speranțe când a văzut că armata cruciată se complică într-un asediu. Bohemund și-a stabilit pozițiile la colțul de nord-est al orașului, la Poarta "Sfântul Pavel". Raimond și-a așezat tabăra spre
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Sfântul Silpius, către aceste dealuri deschizându-se Poarta "de Fier" a cetății. Asediul a continuat deși cruciații au îndurat foametea și plecare bizantinilor în frunte cu Tatikios, iar la sfârșitul lunii mai 1098, în ajutorul Antiohiei a sosit o armată musulmană din Mosul, sub comanda lui Kerbogha. Această armată era mult mai numeroasă decât cele care încercaseră până atunci spargerea asediului creștin. Kerbogha își unise forțele cu cele ale lui Ridwan al Alepului și ale lui Duqaq, în rândurile noii forțe
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
serviciile unei armate puternice. Din acest punct, el trebuia însă să se confrunte cu două mari forțe din vecinătate: Imperiul Bizantin, ale cărui pretenții asupra Antiohiei erau sprijinite de către alți cruciați (în primul rând, Raymond de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat către 1100 de către un soldat armean. În acel moment, se primeau vești potrivit cărora emirul danișmenid Ghazi Gümüștekin din Sivas
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
a doi dintre arhitecții și apărătorii sistemului Congresului - secretarul pentru afaceri externe al Regatului Unit, Robert Stewart, și cancelarul Austriei, Metternich. Dar cel mai important opozant al mișcării elene era Imperiul Rus, chiar dacă trebuia să ia atitudine împotriva unei puteri musulmane, asupritoare a creștinilor. Revoluția elenă a complicat și mai mult Chestiunea Orientală. Termenul „Chestiunea Orientală” era folosit în epocă pentru frământările diplomatice legate de continuul declin al Imperiului Otoman și lupta pentru ocuparea teritoriilor sale. Deși în legătură cu Imperiul Otoman se
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a celei financiare, controlate în principal de greci și evrei). Cu toate acestea, turcii erau totuși o minoritate în imperiu, chiar și printre supușii musulmani, fiind depășiți numeric de arabi. Mai mult, deși imperiul era în mod oficial unul islamic, supușii creștini (popoarele balcanice, armenii, arabii creștini) reprezentau aproximativ jumătate din populație. Creștinilor li se garantau libertăți religioase mai largi în Imperiul Otoman decât li
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Cașmir, Războiul Civil din Sierra Leone, Războiul din Afganistan (2001-prezent), Războiul din Irak, Războiul Civil Libian din 2011. Automate PM Md. 1963 au fost observate în dotarea unor miliții din Liban, ZAMLA din Zimbabwe, IRA din Irlanda de Nord (livrate de Libia), bosniecilor musulmani, rebelilor RUF și AFRC din Sierra Leone și Organizației pentru Eliberarea Palestinei.
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
de la cetățenii nemusulmani, o taxa suplimentară impusă populației de altă religie decât islamul, din interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Jizya este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Din punctul de vedere al monarhilor musulmani, jizya era dovada de necontestat a acceptării de către nemusulmani a supunerii față de stat și legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Jizya este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Din punctul de vedere al monarhilor musulmani, jizya era dovada de necontestat a acceptării de către nemusulmani a supunerii față de stat și legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor sau regiunilor pe care le luaseră în stăpânire. În schimbul tributului, nemusulmanii aveau permisiunea să
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor sau regiunilor pe care le luaseră în stăpânire. În schimbul tributului, nemusulmanii aveau permisiunea să-și practice liber credința, să se bucure de autonomie administrativă limitată, de protecția autorităților musulmane împotriva agresiunii externe și să fie scutiți de serviciul militar obligatoriu și de plata "zakat"ului (taxa obligatorie plătită de cetățenii musulmani). Această taxă plătită doar de nemusulmani își găsește justificarea în versetul coranic 29 din surata 9 ("al-tawba"), care
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
nemusulmanii aveau permisiunea să-și practice liber credința, să se bucure de autonomie administrativă limitată, de protecția autorităților musulmane împotriva agresiunii externe și să fie scutiți de serviciul militar obligatoriu și de plata "zakat"ului (taxa obligatorie plătită de cetățenii musulmani). Această taxă plătită doar de nemusulmani își găsește justificarea în versetul coranic 29 din surata 9 ("al-tawba"), care descrie explicit funcția jizya. O altă sursă legală a reprezentat-o așa-numitele prescripții ale lui Omar ('Umar), prin care acest calif
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
aproximativ provinciei cu același nume din Arabia Saudită), unul dintre principalele focare ale creștinismului nestorian în Peninsula Arabică. În 632, Mahomed a încheiat cu ei un tratat de protecție ("ahd ad-dhimma"), însă odată ce statul islamic a devenit un puternic imperiu, arabii musulmani au simțit nevoia să reducă drepturile nadjaranienilor, care și așa erau umilitoare, și asta s-a întâmplat prin așa-numitele "prescripții ale lui Omar", al cărui model va fi reprodus mai jos, pentru evaluarea exactă a naturii statutului de "dhimmi
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
a pregăti drumul, un corp pentru a ridica corturile înainte ca trupele să ajungă și un corp pentru a coace pâine. Cebecii cărau și distribuiai armele și munițiile. Trupele de ieniceri au avut propriile lor unități sanitare care foloseau chirurgi musulmani și evrei, care călătoreau cu corpul ienicerilor în timpul campaniilor militare. Acestea au stabilit organizat metode de a trece răniți și bolnavii în spatele liniilor în spitale mobile. Aceste diferențe, împreună cu rezultatele corpului de ieniceri obținute în război i-au făcut pe
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
atât din solidaritate ortodoxă, cât și datorită intereselor stategice față de strâmtorile Bosfor și Dardanele. Un alt membru activ al Sfintei Alianțe, Regatul Franței, avea o poziție ambiguă: grecii, deși liberali, erau mai înainte de orice creștini, iar revolta lor împotriva otomanilor musulmani putea fi considerată drept o cruciadă. Regatul Unit, în ciuda unei orientări liberale, era ostilă oricărei modificări a situației strategice care i-ar fi periclit ruta navală către India Britanică . Masacrul din Chios, moartea lui George Gordon Byron, sau asediul orașului
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Calafat că-l mâna Ca să-l treacă dincoace, Ca nimica nu-i face! Odată ajuns din nou în mâinile turcilor, Stânga n’a putut avea altă soarta decât aceea de a fi executat. El era de acum “trădător” al credinței musulmane. Sfârșitul cel tragic, descris cu emoție în balada, își găsește confirmarea și într’o lapidara mențiune documentara românească. Este vorba de mărturia unui anume Iovan Mongescu, prin revenirea să ilegală în Țară Românească, care declara că a trecut clandestin venind
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță îngustă, având lățimea de circa 3,6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
lungul său.În afara „Zidului plângerii”, alte sectoare vizibile ale zidului vestic includ partea lui de sud, care măsoară aproximativ 80 de metri lungime și o altă porțiune mai mică, cunoscută dca „"Micul Zid de apus"” care este localizată în Cartierul musulman, aproape de Poarta de Fier. Zidul de apus, în sensul larg, a fost inițial un zid de suport, construit pentru a menține fundația pentru renovările pe care Irod cel Mare le-a făcut în jurul anului 19 î.Hr. pe Muntele Templului, acestea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
28 din ele aflându-se deasupra solului, iar 17 subterane. Primele șapte straturi vizibile provin din perioada herodiană. Aceste straturi sunt constituite din blocuri imense de calcar de Ierusalim (meleke), probabil aduse de la Peștera lui Zedechia, situată în actualul cartier musulman al Orașului Vechi sau de la Ramat Shlomo, la patru kilometri nord-vest de Orașul Vechi. Cele mai multe dintre blocurile de piatră cântăresc între două și opt tone fiecare, dar altele cântăresc și mai mult, un bloc ieșit din comun situat în partea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]