5,749 matches
-
acela: „Acum... s-a dus iubirea. Bărbații trebuie să Învețe să cîștige din ce În ce mai mulți bani, iar femeile să-i cucerească eventual pe cîștigătorii economiei de piață”. Aflăm lucruri triste, eventuale, chiar tragice. Totuși: de ce să-i cucerească eventual? Unde e nădejdea, sutienul? Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar. Te caut și pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e sila de mine Când Tu cu iubire mă
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu că poți împăcarea Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci, Căci sufletu-mi cere iertarea, Isuse, să vii să-l ridici! Abia se zărește speranța De tot ce se-ntâmplă
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
Umbre de fum privesc disperat pe ferestre, caut și sper vii sau nu... cern nădejdi; clonarea mea continuă, voi trage alt bilet la loz în plic. Metoda secretă hormoni excitanți, induce dopamină dragostea e stăpână, dorințe înșelătoare și atracții alternante. Memorez traumatismele până la ștergerea lor finală. Îngheț cortexul senzorial indecis, promițătoare recunoaștere în confluențe de
Programarea omului. Atac by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83906_a_85231]
-
Toate privirile îl cuprinseră ca niște tentacule. Oamenii parcă așteptau ceva... și el înțelese că trebuie să-și lase jos, măcar pentru câteva minute, povară gândurilor. Le povesti cu glas molcom pățania fetei lui, apoi se simți mai ușurat și nădejdea începu să-și facă loc ușor-ușor în inima lui copleșită de durere. Închise ochii și, cu puțina speranță ce-i mai rămase ascunsă prin adâncul sufletului, lăsă totul în grija lui Dumnezeu. Doar o minune putea schimba verdictul medicilor. Și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Căutători în dragoste pe Internet Vreau să ne tutuim, email-urile tale sunt ciudat de precise, folosești puține cuvinte, însă la obiect, blândețea ta îmi dă încredere, speranțele tale îmi dau speranțe, nădejdile tale se vor metamorfoza! Tu... nu ești tu? Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns. Bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei, singurătatea ta îmi umple sufletul, nu mai sunt singur, înconjurat de persoane care mă iubesc
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
puternice de ale căror motoare se ocupa cu mînă de expert Gunnar Andersson. Lăsîndu-și pe masă paharele de ceai cu gheață, frații se ridicară să-l Întîmpine pe Crawford cu respectul condescendent al unor subofițeri față de un tînăr ofițer de nădejde. Începură să vorbească aproape În șoaptă, În vreme ce Crawford Își cerceta carnetul de notițe, bifînd niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe marginea piscinei, schițasem deja scheletul unei viitoare cărți - „Marco Polo: Primul turist al lumii?“ - care avea să fie o istorie a turismului și-a intrării sale În eclipsă odată cu era călătoriilor. După luni de zile de cînd Își pierduse nădejdea În mine, agentul meu de la Londra mă bombarda acum cu faxuri, conjurîndu-mă să-i trimit un sinopsis detaliat. Jucam deseori bridge cu Betty Shand și cu soții Hennessy, deși cam fără tragere de inimă la gîndul că urma să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Chirpic din Cotonoaga are un frate, cu funcție mare în partid, șef de prim rang, undeva, în marile orașe, dacă nu chiar în metropolă și care, în loc să rămână la numele de Chirpic, devenise Tovarășului Popescu. Celebrul personaj, cadru de nădejde, extras de către Partid din noroaiele natalei Cotonoaga, Tovarășului Popescu a efectuat ceva important în favoarea localității de obârșie: el propuse, în mod documentat, ca în cinstea Eliberatorilor sovietici, prima consoană din numele Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte negre, stoarse din țărâna Baisei, iar Cățeii-Pământului, care toată iarna treieraseră grâul trecutului burghez, în arii secrete, își reluară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și mai bine-i să se împrejmuiască în bărbăție și în răbdare Dar, podidit de otrava necazului, Pamfil Duran a ținut-o tot pe a lui Zicând: ce vorbești, măi? Că vei fii fiind și tu vreun cadru corespunzător, de nădejde, care te-ai școlit la Academia lui Ștefan Gheorghiu și noi nici nu știm, că nu ți-ai trecut studiile în dosar Oricum, nici flăcăul nostru nu s-a lăsat: Eu la academia asta a lui Gheorghiu știu că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se ruga, iar tăcerea ședea, printre noi și peste noi, grea ca o pânză mare și udă de sac Atunci a început a grăi încet Pamfil Duran, zicând că el știe care este cea mai mare putere și mai mare nădejde în lume și că se cheamă ATOMĂ și el se va ruga la această putere, ca să ne scoată la lumină și la binele nostru, al minerilor, al tuturor celor ce muncesc Și întâi, mai cu reținere și cu stânjeneală, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu mai auzise nimenea Zicând: Atomă și iar Atomă, biruitoare în război Atomă, mai vajnică și mai tare decât natura, Atomă, arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă și scoate-ne, rapid, de aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin însăși faptul că la televizor ea vedea alte imagini, cu un Parlament reînnoit de nenumărate cadre selectate prin sufragiu care, deși oameni din popor, țineau ca gaia mațul aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slaba aprovizionare cu alimente și muniție a regimentului, deoarece logistica noastră este folosită numai pentru necesitățile Armatei Roșii. S-a arătat "surprins" de cele întâmplate si a promis ca va face cercetări în aceasta privința. Însă... știi cum e, slabă nădejde. Nu-l mai așteptam până mâine, dar acum, înainte să plec, am văzut din nou mașina lui în fața comandamentului. Înseamnă ceva în mod special asta? Aparițiile inopinate ale rusului produceau întotdeauna frisoane reci. Nimeni nu uitase cum la una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine. Așa că... Eh, procesul...Doi ani te chemară la tribunale și pare să mai dureze încă. Și apoi, poți crede într-o sentință dreaptă când comisia venită să cerceteze a chefuit toată noaptea la conac cu boierul? Asa e, că nădejdea noastră-i numai la Dumnezeu. Dreptu-i că nici vremea n-o fost prea bună acasă. În vară n-o plouat, acu' zăpadă cam puțină și dacă în primăvară nu vine ploaie multă, ce facem cu porumbul? Vorbim cu popa Spiridon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i rău. Poate pleacă toți și ne lasă clădirea cadou nouă, spune Romulus. Își trece obosit mâna peste ochii injectați. Nu dormise deloc noaptea trecută și nici în cea dinainte, mereu cu gândul îngrijorat la soarta familiei sale. Hm, slabă nădejde. Marius lasă binoclul în jos. Singurul mod direct de pătrundere pare să fie șoseaua. Putem merge și prin pădure. Așa avem posibilitatea să cădem în spatele lor. Cam riscant. Înseamnă să ocolim, durează mai mult și am putea avea bafta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămîne din ceasul de acum sau vor veni nu vor Înțelege nimic, iar pe noi nici atît. Cum să Înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mîinile În smoală, deschizînd cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut Îngeri În iad, și mai ales sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul Îi bîntuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a Întîmpina viața, ci tinereții. Pentru ea nădejdea era egală cu certitudinea, n-avea nici o Îndoială că Lung se va Întoarce teafăr cum a plecat; aștepta zi de zi să se deschidă poarta și să-l audă strigînd-o. Oamenii de aici spun că sînt asemeni copacilor peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și o gramatică, singura printre idiomurile neo-romanice, conservînd norma structurantă a declinării latine. Tropismul ce ne poartă spre Roma nu-i doar o replică la constatul unor pierderi ireparabile; dincolo de nostalgii, el invederează o vitalitate în care se împletesc uimitor nădejde și istorie subie, îndurată. E, în acest plin, al unei robuste trăiri, mai mult decît pioasă rememorare, decît obstinație cătînd înspre altare stinse. Preluînd cuplul de noțiuni din titulatura expoziției, Clipa, prezentul, iluminează curajos Mileniile, - și gustul artistului, capabil de
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
hazlii din jurul marelui cioclu să nu fie interpretate azi ca un act de impietate față de memoria poetului". Oricum evenimentul mustește de lucruri anapoda, secvențele tragi-comice ținîndu-se lanț. Apare în scenă un membru al Comitetului Central, Ion Stoica, "un semidoct de nădejde, arogant și complexat social, ca unul nevoit să lichideze liceul în doi ani, înlocuind facultatea cu un curs ad hoc de diplomație", în acele zile "regele neîncoronat al dricarilor de marcă". Propunerea lui se confruntă cu cea a lui Alexandru
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
toți copiii aceștia au trebuit să moară pentru că se născuse Hristos", în înțelesul că Herodes a avut grijă "ca prin moartea atîtor nevinovați să se depună mărturie sîngeroasă - jertfă - pentru nașterea Celui prin care se mîntuia lumea". Încredințat că "toate nădejdile noastre purced printr-un act de răscumpărare", "jertfa" făcîndu-se cu "nevinovați", Nae Ionescu scrie simultan și despre pruncii uciși la nașterea lui Isus și despre "copiii" sacrificați în "Jilavele" României - aceștia din urmă, insistent menționați și în "Scrisoarea" lui Corneliu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
de Dem. Theodorescu, publicat chiar alături de Măcelul lui Nae Ionescu. Pentru cine cunoaște chiar și numai superficial ideologia legionară, insistența ideologului de la Cuvîntul pe jertfa "de răscumpărare" și pe aceea "de mărturie", insistența pe ideea de răscumpărare în avans a "nădejdilor noastre" etc. sună foarte legionar; în Măcelul, Nae Ionescu a făcut o lectură legionară a circumstanțelor istorice ale nașterii lui Isus și, totodată, o interpretare cristică a circumstanțelor politice din ultimele săptămîni din România. Conform acestui text codat, legionarii sînt
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]