5,149 matches
-
și litere de 1,8 m, deși nicio ceremonie formală de numire nu a fost ținută. Activitatea dirijabilului era gestionată comercial de Deutsche Zeppelin Reederei GmbH (DZR), care fusese înființată de Hermann Göring în martie 1935 pentru a crește influența nazistă asupra operațiunilor cu zeppeline. DZR a fost deținută în comun de Luftschiffbau Zeppelin (constructorul aerostatului), Reichsluftfahrtministerium (Ministerul German al Aviației) și Deutsche Lufthansa AG (compania aviatică națională a Germaniei), dar a fost operat și de Graf Zeppelin în timpul ultimilor doi
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
conceput și construit pentru transportul comercial de pasageri și servicii poștale, la inițiativa Ministerului Propagandei (Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda sau "Propagandaministerium"), Hindenburg a fost utilizat încă de la început de Ministerul Aviației (cooperatorul DLZ) ca vehicul de livrare a propagandei naziste și chiar un element al acesteia. La 7 martie 1936, forțele terestre ale Reichului intrau și ocupau Renania, o regiune de la granița cu Olanda, Luxemburg, Belgia și Franța desemnată prin Tratatul de la Versailles din 1920 drept zonă demilitarizată pentru a
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
de la Locarno din 1925 — un referendum ulterior a fost organizat în grabă de Hitler pentru 29 martie, ""cerând populației germane" atât ratificarea ocupației Renaniei de către armata germană cât și aprobare unei liste a unui partid unic, compuse exclusiv din candidați naziști pentru locurile din noul Reichstag. Hindenburg și dirijabilul Graf Zeppelin au fost desemnate de către guvern drept elemente cheie pentru acest proces. Ca un șiretlic de imagine, Goebbels, ministrul propagandei, a cerut companiei Zeppelin ca ambele aerostate să fie disponibile pentru
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
26 martie. În timp ce condițiile meteo de vânt furtunos din acea dimineață făceau din lansarea sigură a noului dirijabil o decolare dificilă și periculoasă, comandantul lui Hindenburh, căpitanul Ernst Lehmann, era determinat să impresioneze presa și politicienii prezenți (oficiali ai partidului nazist) cu o plecare "la timp" procedând la decolare în ciuda condițiilor nefavorabile. Cand masivul dirijabil a început ascensiunea sub puterea motoarelor a fost surprins de o rafală laterală dintr-un unghi de 35 de grade incapacitând eficiența aripii vericale din spate
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
timp, era și cadru didactic la Institutul Militar de Educație Fizică. În perioada 1941-1944, Emil Pălăngeanu a condus organizația Munca Tineretului Român, calitate în care, pe 8 martie 1943 s-a întâlnit cu Reichsarbeitsführer Konstantin Hierl, șeful "Reichsarbeitsdienst" din Germania Nazistă , iar în 1944 a fost numit Inspector cu pregătirea premilitară. Emil Pălăngeanu s-a pensionat în anul 1945. Generalul de divizie, Emil Pălăngeanu, a fost arestat la 15 august 1952, în vârstă de 61 de ani și a fost condamnat
Emil Pălăngeanu () [Corola-website/Science/320288_a_321617]
-
63 de asasinate: 36 de ucraineni, 25 de polonezi, un rus și un evreu. OUN a folosit ca mijloace de luptă pentru obținerea independenței teritoriilor ucrainene de sub dominația poloneză și sovietică, OUN a acceptat sprijinul moral și material al Germaniei Naziste. Germanii aveau nevoie de ajutorul ucrainenilor și aceștia din urmă se așteptau ca Berlinul să sprijine la rândul lui idealurile de independență ucrainenilor. Deși în rândurile militarilor germani existau ofițeri care erau înclinați să sprijine idealurile ucrainenilor, Adolf Hitler a
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
noului stat a fost numit Iaroslav Stețko. Răspunsul germanilor la declarația de independența a fost rapidă: Gestapo a arestat și închis majoritatea liderilor și sprijinitorilor OUN-B. Numeroși membri ai OUN-B au fost executați fără judecată sau au pierit în lagărele naziste de concentrare. Ambii frați ai lui Bandera au pierit în lagărul de la Auschwitz. Pe 18 septembrie 1941, Stepan Bandera și Iaroslav Stețko au fost internați în lagărul de concentrare Sachsenhausen. În acest lagăr, Bandera a regăsit pe câțiva dintre cei
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
care trebuia să devină baza viitorului guvern național. În acest timp, OUN-M a obținut și controlul asupra celui mai important ziar kievean și a reușit să atragă numeroși noi aderenți din rândurile intelectualității din centrul și estul Ucrainei. Autoritățile naziste au fost alarmate de creșterea puterii OUN-M în Ucraina centrală și răsăriteană și au trecut la dizolvarea organizațiilor. Numeroși dintre membrii OUN-M au fost arestați, printre ei aflându-se primarul Kievului, Volodimir Bagazii, și scriitoarea Olena Teliga, organizatoarea
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
punct de vedere cultural, economic și politic. În același timp era respinsă ideile asimilării forțate a evreilor și a drepturilor egale ale evreilor și ucrainenilor. În ciuda creșterii atitudinii antievreiești, naționaliștii ucraineni au arătat un interes scăzut pentru antisemitismul de tip nazist . Documente germane de la începutul deceniului al cincelea subliniază că naționaliștii ucraineni aveau o atitudine pragmatică fața de evrei, a căror soartă trebuia folosită după cum cereau interesele politice ucrainene. Atitudinea ambivalentă a OUN-B față de evrei din timpul războiului a fost subliniată
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
că pe de-o parte trebuie să lupte împotriva evreilor care acționau ca sprijinitori ai regimului „moscovito-bolșevic”, dar în același timp trebui să lămurească masele că principala amenințare este cea reprezentată de Moscova OUN a acceptat să sprijine politica antisemită nazistă în condițiile în care acest fapt i-ar fi ajutat să-și îndeplinească obiectivul independenței Ucrainei. Un slogan al grupării Bandera din 16 iulie 1941 era „Trăiască Ucraina fără evrei, polonezi și germani; polonezii dincolo de râul San, germanii la Berlin
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
În organul oficial de presă al conducerii OUN-B, au fost date instrucțiuni grupurilor înarmate din subordine să lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a conceptelor și practicilor rasiste germane”. Sunt consemnate mai multe cazuri de evrei scăpați de prigoana nazistă de aripa militară a OUN-B, UPA, dar și de evrei care au luptat în rândurile Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA)
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
expus intemperiilor). ȘU-76 era poreclit "Suka" ("cățeaua") sau "Golozhopiy Ferdinand" ("Ferdinand în fundul gol") de către echipaje din cauza acestor neajunsuri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autotunul ȘU-76 a fost utilizat doar de către URSS, Polonia (Armata Poloneză din URSS) și Germania nazistă (vehicule capturate). Autotunul a mai fost folosit în Războiul din Coreea (de către trupele chineze și nord-coreene) și în Revoluția ungară din 1956. ȘU-76 a fost livrat către unele țări membre ale Pactului de la Varșovia. Autotunurile ȘU-76 au fost în dotarea
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
(cehă: "Mnichovská dohoda"; slovacă: "Mníchovská dohoda"; germană: "Münchner Abkommen"; franceză: "Accords de Munich"; italiană: "Accordi di Monaco"; engleză: "Munich Agreement") a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
martie 1938, unde a fost instruit să formuleze cereri inacceptabile pentru guvernul cehoslovac condus de președintele Edvard Beneš. Pe 24 aprilie, Partidul German al Sudeților a emis Decretul de la Carlsbad, solicitând autonomia Regiunii Sudete și libertatea de a exprima ideologia nazistă. Dacă solicitările lui Henlein ar fi fost acceptate, atunci Regiunea Sudetă putea să se alăture singură Germaniei Naziste. După ce lui Hitler i s-a făcut prima concesie, guvernele francez și britanic s-au străduit să evite războiul cu orice preț
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Pe 24 aprilie, Partidul German al Sudeților a emis Decretul de la Carlsbad, solicitând autonomia Regiunii Sudete și libertatea de a exprima ideologia nazistă. Dacă solicitările lui Henlein ar fi fost acceptate, atunci Regiunea Sudetă putea să se alăture singură Germaniei Naziste. După ce lui Hitler i s-a făcut prima concesie, guvernele francez și britanic s-au străduit să evite războiul cu orice preț. Guvernul francez nu a dorit să înfrunte Germania Nazistă de unul singur și a urmat guvernul britanic și
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
atunci Regiunea Sudetă putea să se alăture singură Germaniei Naziste. După ce lui Hitler i s-a făcut prima concesie, guvernele francez și britanic s-au străduit să evite războiul cu orice preț. Guvernul francez nu a dorit să înfrunte Germania Nazistă de unul singur și a urmat guvernul britanic și pe premierul acestuia, Neville Chamberlain. Chamberlain a crezut că nemulțumirile germanilor din Regiunea Sudetă erau justificate și că intențiile lui Hitler erau limitate. Marea Britanie și Franța au recomandat așadar Cehoslovaciei să
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
în mod fericit, de acord. Pe 30 septembrie, la întoarcerea sa la Londra, Chamberlain a ținut în fața mulțimii încântate celebrul său discurs "Peace for our time" (pace pentru timpul nostru). Deși britanicii și francezii erau mulțumiți, ca și conducătorii militari naziști și liderii diplomației germane, Hitler a fost furios. A simțit că a fost forțat de diplomații și de generalii săi să acționeze ca un politician burghez. A exclamat nervos curând după întâlnirea cu Chamberlain: „Domnilor, aceasta a fost prima mea
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
data de 1 martie 1939. Pe 4 decembrie 1938, au avut loc alegeri în Sudetenland, iar 97,32% din populația adultă a votat cu NSDAP. Aproape o jumătate de milion de germani din Regiunea Sudetă s-au înrolat în Partidul Nazist ceea ce însemna 17,34% din populația germană din Sudetenland (media deținută de NSDAP în Germania Nazistă era de 7,85%). Aceasta a însemnat că Sudetenland era „cea mai pro-nazistă” regiune din Al Treilea Reich. Întrucât vorbeau limba cehă, mulți germani
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
97,32% din populația adultă a votat cu NSDAP. Aproape o jumătate de milion de germani din Regiunea Sudetă s-au înrolat în Partidul Nazist ceea ce însemna 17,34% din populația germană din Sudetenland (media deținută de NSDAP în Germania Nazistă era de 7,85%). Aceasta a însemnat că Sudetenland era „cea mai pro-nazistă” regiune din Al Treilea Reich. Întrucât vorbeau limba cehă, mulți germani din Regiunea Sudetă au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, precum și în organizații naziste
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Nazistă era de 7,85%). Aceasta a însemnat că Sudetenland era „cea mai pro-nazistă” regiune din Al Treilea Reich. Întrucât vorbeau limba cehă, mulți germani din Regiunea Sudetă au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, precum și în organizații naziste (Gestapo). Cel mai cunoscut a fost Karl Hermann Frank: general SS și de poliție și secretar de stat în Protectorat. Germania a declarat că încorporarea Austriei de către Reich a dus la crearea unei frontiere comune cu Cehoslovacia, iar această situație
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
germanii au intrat în Praga și au ocupat restul țării, care a fost transformată în Protectoratul Boemiei și Moraviei. Între timp, în Marea Britanie a crescut îngrijorarea că Polonia (acum substanțial înconjurată de posesiuni germane) va deveni următoarea țintă pentru expansiunea nazistă, ceea ce s-a și întâmplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez și asupra Orașului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianțe militare anglo-poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez și la
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
la ora 22:47 ora locală. Era a doua bomba atomică folosită împotriva Japoniei după "Little Boy", detonata cu trei zile înainte deasupra orașului Hiroșima, la 6 august. Aceste 2 bombe au dus la capitularea necondiționată a Japoniei, aliatul Germaniei naziste, în cel de-al Doilea Război Mondial - la 15 august 1945. "" cântarea 4.600 kg, avea o lungime de 3,2 metri și un diametru de 1,5 metri, precum și o putere de explozie de 21 de kilotone TNT (aproximativ
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]
-
Bosnia și Herțegovina, Austro-Ungaria - d. 28 decembrie 1959, Madrid, Spania) a fost un politician fascist croat, criminal de război și colaborator al Axei. El a condus sub titulatura de "Poglavnik" al Statului Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă al Germaniei Naziste existent în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei. În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate fasciste ultranaționaliste și separatiste, Ustaše. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]