7,995 matches
-
de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii Înrobitoare... Iată că Învierea celor drepți era aproape. Poate că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski, Într-un moment de rătăcire, când sufletul lui orbit de trufie uitase de Învățătura Sfintei Evanghelii, nu era un semn trimis de Dumnezeu?! Nu Întotdeauna adevărul răzbate din gura celor Înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu picioarele pe pământ. Nu, aceasta era cu neputință. Noimann avea toate viciile de pe lume, dar instincte criminale nu. E drept, uneori gândurile Îl făceau să-și Închipuie scene atroce. Inginerul Edward Îi trimitea iarăși mesaje ciudate prin emisarii săi. Piciorul care-i apăruse În față făcea probabil parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se petrecuseră în ea. De la primii pași făcuți în această pădure , el a întâlnit un bătân încovoiat sub povara anilor, care de cum l-a vazut i-a spus ,cu spaimă,că ținutul era cutreierat de un cal sălbatic, cu neputință de îmblânzit, care zdrobea și răsturna tot ce-i ieșea în cale. A-l ataca, a adăugat moșneagul sau chiar a-l întâlni numai, însemna să mergi la moarte sigură. La auzul acestor cuvinte, Rinaldo, departe de a se speria
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lăsat animalul să treacă. Dar Bayard s-a oprit din fugă și s-a repezit la cavaler, care între timp, și-a tras sabia. Pierduse orice nădejde de a îmblânzi calul ; acum nu mai încăpea nicio îndoială, aceasta era cu neputință. Roibul gonea spre el zvârlind din copite când într-o parte, când în alta. Cavaledrul l-a lovit cu sabia, acolo unde steaua albă îi împodobea fruntea, dar a lovit în zadar și a fost cuprins de rușine, crezând că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Spania și Franța, punând tot ținutul din jur sub autoritatea lui Rinaldo. Munții aceștia erau foarte bogați în marmură. Regele le-a dat lucrători și în scurt timp au ridicat un castel înconjurat de ziduri înalte, o fortăreață, aproape cu neputință de cucerit. Clădit din piatră albă și situat în fruntea unui promontoriu de marmură, castelul strălucea ca o stea, iar Ricardo îi dădu numele de Montalban. Își aduna aici prietenii, dintre care mulți erau ca și el izgoniți de la curtea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
scăpat, cetatea a fost cucerită și locuitorii ei trecuți prin sabie. Angelica și câțiva dintre apărătorii ei, printre care se aflala și Sacrripan, au izbutit să se refugieze într-o cetățuie situată pe vârfful unui munte. Fortăreața aceasta era cu neputință de cucerit, dar n-avea alimente destule. Văzând această situație, Angelica le spuse celor din cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la drum, ajutată de inelul său fermecat în deget. Călare pe armăsarul ei, prințesa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și adăugiți la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit de o mare bucxurie , care s-a schimbat îndată în mâhnire atunci când a aflat că iubitul ei se afla în puterea unui vrăjitor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de puțin. Cun glas plin de deznădejde, vrăjitorul exclamă: Ia-mi viața, tinere! Numai că Bradamanta nu era de loc pusă pe așa ceva. Dorind să cunoască numele vrăjitorului și cu ce scop ridicase el cu atâta meșteșug această fortăreață cu neputință de cucerit, ea i-a poruncit să vorbească. Vai! Răspunse vrăjitorul cu lacrimile curgându-I șiroaie pe obraji, nu pentru a ascundwe prăzi și nici cu vreun alt gând vinovat, ci numai pentru a apăra viața unui tânăr cavaler pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Vânătorul a sărit de pe calul său, iar animalul se repezi spre Rogero cu iuțeala săgeții. Vânătorul alerga și el ca purtat de vânt sau de foc, iar câinele era tot atât de iute ca și Rabican. Atunci Rogero, văzând că era cu neputință să scape prin fugă, s-a oprit să-și înfrunte urmăritorii; spada s-a dovedit însă neputincioasă înaintea unor astfel de adversari. Vânătorul îl zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele și cu aripile, astfel încât calul, cuprins de frică, a devenit cu neputință de manevrat. In clipa aceea sunete de surle și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise, împreună cu toți oamenii săi în urmărirea cavalerului. Rogero simți că nu mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mult vin curse odată cu sângele său. Cei doi tineri mauri ar fi ajuns poate astfel în cortul lui Carol Magnul, dar știind că paladinii care-și aveau corturile în jurul lui făceau de pază cu rândul și socotind că era cu neputință ca toți să fi adormit, ei s-au temut să meargă mai departe. Ar mai fi putut deasemeni să se aleagă cu o pradă bogată; dar negândindu-se decăt la țelul lor, au străbătut tabăra, ajungând în cele din urmă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
paladinii Franței, pe el care o scăpase din cele mai mari primejdii, pe el care de dragul ei susținuse atâtea lupte, să-l prefere în locul lui pe un tânăr sarzin ? Mândria nobilului conte era adânc rănită. În prada unei furii cu neputință de stăpânit el s-a repezit în pădure cu niște urlete înfricoșătoare. -Nu, nu! Striga. Eu nu sunt omul drept care mă ia lumea! Roland e mort! Eu nu sunt decât fantoma rătăcitoare a acelui nefericit conte,care acum îndură chinurile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Din ne-ndurata clipă picurând Făr-a-ncerca mereu să mă mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iubirea de arginți trebuie să fie scopul omului, ci iubirea semenului, lăsată nouă de Hristos, prin răstignirea Sa pe lemnul Crucii, care se dobândește prin dăruire și virtute. Orice român de oriunde, trebuie ajutat atunci când e căzut în necazuri sau neputință. Dar legea ajutorului cuprinde și colectivitatea, precum în calamitățile naturale - foc, inundații, cutremure și altele - la fel și în calamitățile istorice, vezi pierderea Bucovinei de Nord, a Basarabiei, Transilvaniei și Cadrilaterului, frații noștri rămași în stăpânire străină, amenințați în propria
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu din pădurea Dobrina, Huși, anul 1919, au fost confirmate de istorie și trăite de neamul nostru. Lupta între materie și spirit continuă. Am fost buimăciți și striviți de tăvălugul bolșevic la care am răspuns mulți cu neputință și pasivitate, alții cu trădare. Legionarii au răspuns cu luptă, sânge și moarte. Lupta legionară s-a dat și se dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și statale tac... Până când? Legionarii au mărturisit și vor mărturisi crezul lor oricât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Gheorghe Dragoman, Nicolae Păduraru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un an înainte de nașterea mea. Aveam de pus cap la cap două vieți în câteva zile. Părea cu neputință, totuși minunea era pe cale să se întâmple. Către asfințitul vieții, Dumnezeu ne dăruia această miraculoasă apropiere. Toate ființele iubite pe care le pierduserăm în timp păreau că se întorc treptat, împresurându-ne. Ioana căuta pe fața mea urmele asemănării cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luni, vremuri și ani. 11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12. Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nici o nedreptate. 13. Dimpotrivă, știți că, în neputința trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată. 14. Și, n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
cei ce au fost luminați o dată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfînt, 5. și au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, 6. și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7. Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dintre ei. 17. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt, 18. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, 19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare și neclintită care pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: "Tu ești preot în veac după rînduiala lui Melhisedec." 18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei, 19. căci Legea n-a făcut nimic desăvîrșit, și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurămînt, 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățiți o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate? 3. Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4. căci este cu neputință ca sîngele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele. 5. De aceea, cînd intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6. n-ai primit nici arderi de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
5. Prin credință a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6. Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7. Prin credință Noe, cînd a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri, care încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]