5,003 matches
-
nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către marginea pădurii, tocmai acolo unde se odihnise el Înainte de a nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cine te-a trimis să iscodești? și ce-ai văzut de când te tot Învârți pe aici? — Domnule cavaler, nu m-a trimis nimeni, vai de mine. Cine să mă trimită? Acum vreo două seri, am și pierdut socoteala când, am nimerit acolo sus, undeva pe o coastă de munte, la o așezare omenească. M-a găzduit preotul, Dumnezeu să-i răsplătească, și mi-a dat o pâine și o ploscă cu vin. A fost ultima ființă omenească pe care am văzut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care erau acolo au lucrat la o biserică Înaltă ca nici o alta. Da, acum Îmi aduc aminte, Rin, așa se numea fluviul. Am pornit apoi pe Rin În sus, cândva am părăsit malul lui și am tot rătăcit până ce-am nimerit În pădurea asta Întunecoasă și-am dat de primejdie. După cum se vede, e ca și cum soarta m-ar fi adus aici ca să-mi pună capăt zilelor. De fapt, nici nu-mi pare chiar atât de rău. Am să scap de coșmarurile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de dimineață m-am pomenit amestecat, fără să am habar cum, Într-o sumedenie de Întâmplări Întunecate și am dat peste oameni răi, cu gânduri necurate, care au Încercat să mă ucidă și pe mine, numai așa, pentru că m-am nimerit la locul nepotrivit În clipa nepotrivită, fără să fi avut nimic de-a face cu toată istoria asta. Dacă am Încercat să-l ajut pe tânărul domn, pe care acum aflu că-l cheamă Bodo, a fost și ca să mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la monsenio rul Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a trimis aici? — Cei de la Sfântul Petru... — Bine, așteaptă! N-avem timp de pierdut, trebuie s-o ștergem de aici Înainte de-a se descoperi cadavrul paz nicului... Necunoscutul scoase o legătură de chei și Încercă mai multe, până o nimeri pe cea care se potrivea. Deschise ușa și Începu să pilească lanțurile cu o pilă uriașă ascunsă sub manta. Ieșiră În vârful picioarelor. Trecură pe lângă paznicul care zăcea nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ziduri. Încerc s-o găsesc pe domniță. Voi Întoarceți-vă și spuneți-i ducelui ce-am descoperit. Slujitorul cel bătrân Înjură Încetișor: — Haideți după nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare de seamă să nu nimerim dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
furie sulița spre el. — și aici ai Îndrăznit să pătrunzi, negustor blestemat, pui de cățea? Ia-ți-o, necinstită de altul, nici nu meriți altceva. Pentru tine e numai bună! Bodo nu mai apucă să audă. Sulița Îi străpunsese pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând să-l mai poată salva, iar unul dintre ei, În toată zăpăceala aceea, ajunse la poartă și reteză cu sabia lanțul care ținea podul ridicat. Acesta se prăvăli cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
legat cu ajutorul curelelor înguste din piele (folosite pentru imobilizarea bagajelor pe biciclete), și pe rând, unul trăgea de sus, celălalt împingea din spate. Nu le puteam urca în poziție verticală, pe roți. Le-am târât culcate și, cum s-a nimerit, alunecând și murdărindune, ca după ploaie. A urmat un urcuș infernal prin pădure pe o potecă relativă, plină de crengi rupte și vreascuri ude, uneori prin noroi și băltoace, vânând marcajele bine ascuse de cei care le plasaseră, ca pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
au iertat, punând greșelile mele pe seama vârstei crude de nici 7 ani și a lipsei de înțelegere și experiență. Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Am să vă ucid pe toți, nemernicilor!!! S-a ridicat de pe dușumea și s-a repezit la dulapul cu material didactic, unde își ținea "ajutorul" lui nedespărțit. A început să ne lovească orbit de furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și am spus clar: Eu i-am îndemnat, domnule învățător, să ținem de ușă. Colegii mei nu sunt vinovați. Prin urmare, mie mi se cuvine pedeapsa și nu lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași ceremonii, a bunicii și a nepoatei. Reproduc parțial: "Slujba s-a terminat. Groparii au luat sicriele și le-au așezat pe cele două care trase de boi. S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În fine, în ce-i privește pe mulți scriitori români, pe mine mă miră două lucruri: teama lor (ca și atavică!) de ruși (revine mereu în discuțiile cu ei, mi-o mărturisesc) și spaima ca nu care cumva nu vor nimeri în vreo istorie a literaturii române, din cele multe deja, anunțate cu trâmbițe și surle și care urmează să apară pe piață. Iar eu pornesc de la considerentul că o istorie a literaturii o scrie un om, un critic, și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe care totuși le știam pe față și pe dos. Ușor masochist cum sunt, mă gândesc dacă nu cumva este acesta semnul cel mai relevant că sunt totuși un scriitor minor. A.B.La ce lucrați astăzi? La ce se nimerește, cu o evidentă aplecare spre retorică: cuvântări, conferințe, lansări de carte, intervenții, interviuri, șuetă mai ales. Adevărul este însă de neocolit. "Maestrul" lucrează puțin, cam în silă și din ce în ce mai prost. Se pare că este o "criză de creștere" destul de răspândită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
datorită atitudinii sale de până atunci. Speriat, a recunoscut că fusese pus în temă de Ionescu, astfel că acesta a fost torturat din nou: obligat să treacă prin rândurile de deținuți care îl loveau cu pumnii și picioarele unde se nimerea, când nu s-a mai putut ține pe picioare, gardianul Gabor a cerut să se repete scenele, ca să le vadă și el. În plus, a fost bătut și cu cureaua la tălpi. După bătăi a fost mutat într-o cameră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la 4 ani de privare de libertate. După o scurtă ședere la Siguranța Piatra Neamț, unde a fost bătut cu frânghia udă, cu bastoane de cauciuc și cu ciomege, dar și ținut spânzurat de picioare, a fost încarcerat la Suceava. A nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți închiși la Suceava, a fost torturat în anchete: era bătut noaptea la tălpi, iar când i se învinețeau
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că Popa ștergea încontinuu dâra lăsată de acesta. A doua zi au luat-o de la capăt, iar Popa a fost bătut la palme, la tălpi și unde se nimerea, pus să facă 300 de genuflexiuni cu mâinile în sus, lovit și călcat cu picioarele. Dumitru Bordeianu povestește un episod din momentul în care i s-a cerut să bată și el pe un coleg. Popa a replicat că el
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
detașat a fost și cel care a avut de suferit cel mai mult: aduc, din nou, prinosul de recunoștință admirabilei Dacia 1300. Kundalini al Daciei era sus! Toată nervozitatea a intrat repede în istorie, deoarece natura ne-a ajutat: am nimerit Iașiul, am nimerit Copoul, am găsit Ciricul, am descoperit Sahasrara deschisă a taberei de copii, iar... filarmonica... păsărelelor își exersa demult trilurile încântătoare urechilor noastre flămânde de astfel de muzici. Abandonat naturii. Voi încerca să nu mă întind: ne-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cel care a avut de suferit cel mai mult: aduc, din nou, prinosul de recunoștință admirabilei Dacia 1300. Kundalini al Daciei era sus! Toată nervozitatea a intrat repede în istorie, deoarece natura ne-a ajutat: am nimerit Iașiul, am nimerit Copoul, am găsit Ciricul, am descoperit Sahasrara deschisă a taberei de copii, iar... filarmonica... păsărelelor își exersa demult trilurile încântătoare urechilor noastre flămânde de astfel de muzici. Abandonat naturii. Voi încerca să nu mă întind: ne-am cazat în căsuțele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Casa Tineretului. Deci eu stăteam la biroul meu bătând direct la mașina Consul, luată din ospiciu, editorialul ziarului și vedeam sute de mașini care opreau în marea intersecție din Piața Fundației, în fața Bibliotecii Centrale Universitare. Lumea lăsa mașinile unde se nimerea, nu era țipenie de milițian, și se așeza la coadă, cu răb‑ dare, să ia ziarul, chiar dacă ziarul nici nu plecase la tipografie, fiindcă eu încă scriam la 7 seara editorialul. V.A. : BĂnuiesc că la Iași mai apăreau și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o vârstă înaintată, dispozițiile erau de a-l lăsa în plata Domnului... Și la Salvare la fel, dacă se întâmpla cumva să-ți răspundă centrala, dispecera te întreba ce vârstă are pacientul ; cantitatea de benzină era limitată și, dacă se nimerea să aibă de ales între unul mai în vârstă și cineva mai tânăr, nu se mai deranjau, ci se dădeau absenți. Cum aveam colegi străini, unul îmi adusese niște medicamente imposibil de găsit la noi. Spre exemplu, aveam fiole de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e Transilvania saxonă, e Transilvania în care locuiau mai ales sașii, iar acum este împărțită între români și popu‑ lație romă care a intrat în fostele sate săsești. Este un sat, de exemplu, în județul Sibiu, Cârța, peste care am nimerit acum patru zile, magnific ! Fiecare podeț de la curtea gospodarului spre șosea este spoit în alb și pe fiecare podeț, și pe stânga, și pe dreapta, sunt mușcate. Tot satul strălucește. Vezi niște tomberoane drăguțe pen‑ tru reciclat PET-uri, ca să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei cozi de mătură, în timp ce ei te loveau (metoda Romanescu); te "crucificau", adică, urcat dezbrăcat pe o masă, un șervet sau ciorap în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
5 ani și, în ianuarie 1951, ajunge la Pitești, moment în care reeducarea se afla la apogeu: Într-una din zile au năvălit în camera noastră niște indivizi înarmați cu ciomege și au început să ne lovească care pe unde nimereau. Strigau: "Toată lumea sub prici!" Am crezut că a început războiul! Așa i-am cunoscut pe reeducatori, deținuți și ei. Ne-au cerut să spunem ceea ce n-am spus la Securitate. Dar eu, care recunoscusem totul la Dorohoi, n-aveam, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]