7,150 matches
-
încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă"; „Poate-ntr-o altă viață, dar am mai trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se dovedește
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
slăvit cel ce-și lasă comorile strânse de-a lungul vieții, în cuvinte potrivite, moștenire generațiilor ce vin din urmă, în altă lume, pentru mulți nesigură, dar plină de speranțe. Fiecare generație cu speranțele ei! Ce păcat că devin o nostalgie, așa cum o vom descoperi în cuprinsul acestei cărți! Am mai adăugat eu. Această cărticică aparținând inginerului Haralambie Năstase, fost director tehnic la Fabrica de rulmenți din Bârlad, unde eu am lucrat, și-i luam interviuri pentru ziarul Rulmentul, a apărut
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
o pun sub lupă. Ca pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit prin lupă. Asta nu înțelegeau femeile la mine. Ele vroiau neapărat să mă vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât să mă ajute s-o îndur. Îmi spuneau: "Nu știi ce vrei". Dar, în realitate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate că acești cavaleri ticăloși ai fricii știau că, neavând unde să plecăm, oricum îi vom căuta noi când nu vom mai suporta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o minune întîmplarea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai era cu putință. Ai fi știut ce înseamnă o sărutare. Și aș fi știut, bineînțeles, și eu. Sufeream de rău de tine, înțelegi? Întrebuințez acest cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știut ce înseamnă o sărutare. Și aș fi știut, bineînțeles, și eu. Sufeream de rău de tine, înțelegi? Întrebuințez acest cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
literar a unor mici ”scriitori”. Compozițiile, generate de acel elan al copilului de a-și exprima trăirile în proză sau în versuri, parcurg ”drumuri” nebănuite: copilul trăiește cu intensitate un moment al zilei, se bucură de copilărie ori visează cu nostalgie la aceasta, scrie ”răvașe” vacanței, călătorește într-o ”țară a dulciurilor”, evocă satul natal, amintind cu mândrie de Palatul domnitorului Cuza, emblemă a Ruginoasei. Pe de altă parte, sunt descrise locuri, peisaje, sunt narate întâmplări, ba chiar sunt exprimate puncte
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
halucinant tot ce ține de familiarizarea noastră cu dezastrul: mineriadele, cretinizarea maselor, exodul valorilor, tabloidizarea presei, analfabetismul moral, manelizarea partidelor, mizerabilismul artistic, exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d. Unul care are nostalgia rânduielii ante și interbelice, care nu crede în sloganele de tipul „good news - no news“ sau „it bleeds - it leeds“, căutând exasperat modăle umane luminoase, armonie și nu dizarmonie, frumusețe, și nu urâciune, puritate, și nu mizerie. Liniște, și nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
locuințe scriitoricești din istoria literară a Capitalei (Literaturile Bucureștiului, sau Despre memoria fără amintiri, fotografii de Ion Lazu și Dan Vatamaniuc). Despre acesta din urmă scriu acum, fiindcă mi-a turnat cu boierească mărinimie în cupa amintirilor o sumă de nostalgii catifelat nimerite în aerul tomnatic zgribulit de afară. Am copilărit la câteva străzi de casa lui George Bacovia, la doi pași de Șoseaua Giurgiului (ba chiar de câteva ori i-am cărat sifoane doamnei Agatha, pe când straniul Gabriel îi făcea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ițari, care mai de care mai vechi, originale și halucinante prin prospețime, tinerii de acum plănuiau o noapte de... șoimi ai patriei. „Revelion 1984!“ a exclamat fata. Cu oameni născuți în preajma anului orwellian și cu, probabil, tot ce ține de nostalgia lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească după aproape trei decenii legendarul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Irinuca, ori de Lilly Teodoreanu, Profira Sadoveanu și Tescanii Marukăi -, asta mi s-a părut ceva nespus de dulce sufletului. Cum firitisirea celei de-a 15-a librării Humanitas a fost amânată din rațiuni șantieriste, am rămas nu doar cu nostalgia „zilei femeii“, ci și cu fișele făcute cale de câteva zile, storcându-mi amintirile de lectură și umblând prin istorii și dicționare după minunatele noastre doamne literare. Acum câțiva ani, provocat să fac la iuțeală o carte care să compună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Să vă mai spun ce fericit a fost paseistul din mine când, la Gală, se tot vorbea de vești, și nu de știri sau informații? Legătura ProTV-ului cu american dream a fost e xemplificată o dată mai mult, cu ghidușă nostalgie. Mediafaxul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sârbu, aflat în 1990 la cârma informațiilor în guvernul Roman, cum că nu știu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sârbu - reacție tipică! - și-a luat câțiva oameni, a găsit o cameră
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei“, iar de alții cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gâtul tuturor, până am căzut de acord că, într-un fel sau altul, fiecare dintre cei prezenți va fi fost filoxerat în viață, mai mult sau mai puțin, de (ne)vi no vatul simbol
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acolo, într-o anchetă despre adolescență, că mă înno bilează singurătatea, mă ucid complexele, îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Numai că eu nu fac decât să ilustrez, astfel, în genul meu, o tendință mai generală și un adevăr ușor de demonstrat, cred. Viziunea modernă despre clasicitate este una romantică sau, în orice caz, serios influențată de romantism! Căci, în nostalgiile clasice, nu ne întoarcem spre ceva care "a fost", ci spre ceva de care "avem nevoie". Vine o vreme când obosești să te tot justifici. Mai ales că asta nu servește la nimic. Problema nu e dacă ai avut sau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem și detest eroarea și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e cu atât mai neliniștitor cu cât el pare mai senin. Și că "seninătatea" era, pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Încât înclin să cred că poți căuta în lumea clasică și ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauți. Încă o dată, semăn, se pare, șerpilor care se răsucesc să-și muște coada. Dar mă grăbesc să consemnez visul de azi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
său de infirm. Încerc să-mi explic de unde vine sentimentul de disconfort pe care mi-l dă un asemenea megalopolis. Am rămas, oare, sufletește un rural? Nu cred. Sau, oricum, nu într-o formă care să mă facă să am nostalgii sămănătoriste. Obsesia satului în care am copilărit e de alt ordin. Și chiar dacă sunt convins că progresul dintre o uliță prăfuită și o șosea asfaltată nu e totdeauna real, nu e scutit de unele regrese, mi-ar fi greu să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-am obișnuit să consider normal sau suportabil. Dacă un târg de provincie de la noi îți poate da senzația sufocantă de spațiu închis, deoarece e suficient să treci de cele două străzi centrale pentru a atinge limitele orașului, aici ai nostalgia limitelor. Ca să respiri în voie, ți-ar trebui niște orizonturi mai reduse. Ce-i drept, unele compensații există. Nu se aude nici un zgomot... cu toate că nici prea multă liniște nu e convenabilă, văd. Apoi, am văzut că, în grădina din spatele casei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva din nostalgia "bunului sălbatec", la "catedrala de cristal" mă izbește neplăcut pretenția, penibilă, de a industrializa metafizica. Asta chiar e o dovadă că n-am exagerat când m-am temut că progresul tehnic poate fi însoțit de un regres spiritual. Mă îndoiesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]