7,693 matches
-
în fața mesei, într-un fotoliu. - Mă duc să fac o cafea! spuse cel de pe scaun și se sculă îndreptîndu-se spre ușă. Celălalt părea că visează. Tăcea. Aprinse o țigară, apoi privi lung fumul. Puțin mai târziu întîiul aduse cafea fierbinte. Oaspetele său părea nemulțumit de ceva. Chiar spuse: - Oricât ai interpreta legendele, până nu-mi arăți măcar o bucată de cremene cioplită de om pe care ai fi găsit-o bunăoară în Azore mult sub nivelul oceanului, în Atlantida nu cred
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care ai fi găsit-o bunăoară în Azore mult sub nivelul oceanului, în Atlantida nu cred. Gazda își sorbi cu oarecare nervi toată ceașca de cafea dintr-o dată: - De unde știi că n-am să ți-o aduc? - Cînd? Și oaspetele se uită la gazdă să vadă dacă nu râde. Dar nu râdea. - Când toată lumea își va părăsi cu totul gândurile la războaie și își va găsi timp și să coboare cu batiscaful măcar în jurul insulelor din cele patru arhipelaguri... - Pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crucea văzând căruța diavolului a putut să se facă șofer. - Atunci de ce a rămas legenda centaurului? Oare calul s-a răspândit așa de încet? - Da, firește. Calul era scump. Târziu după hicsoși, în Egipt un cal costa cât trei sclavi. Oaspetele se gândi puțin, bîndu-și cafeaua, apoi spuse: - Totuși sunt multe legende care nu pot fi altceva decât traducerea în imagine artistică a unor visuri irealizabile. De pildă tinerețea fără bătrânețe și viața fără moarte din admirabilul nostru basm. - Tema asta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să zburde azi-noapte nu zic că nu m-a amuzat. Ba aș spune că mi-a creat și probleme. - Vrei să-ți spun un lucru care o să te cam surprindă?... N-am vrut să fantazez, cel puțin în liniile esențiale. Oaspetele rîse: - Cu călătorii astrale, cu distrugerea prin explozie nucleară a Sodomei și Gomorrei, cu nume ca Mehituasehet și Mahukutah care luxau chiar și limba marțienilor dumitale... Gazda îl măsură cu o privire senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai din ipoteze și mituri. - Atunci n-avem decât să așteptăm numai descoperirea documentelor palpabile și să nu îndrăznim să străpungem nici un fel de beznă cu nici un fel de reflector. Bine zici: Homer, un mit, Schlieman, o ipoteză. Ești mulțumit? Oaspetele oftă: - M-ai sucit în toate felurile, dar ești înfierbîntat și uiți mereu că eu de fapt nu combat ipoteza ca mijloc de cercetare, ci numai îți atrag atenția să fii... - Să fiu mai prudent? Schlieman a băgat bani în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe copil? - Lasă snoava lui Creangă! Eu aș fi luat pur și simplu drobul să-l mut într-un loc neprimejdios! - Știi că ești inteligent cu adevărat? Atunci ia-l și mută-l. Gazda se temu că și-a jignit oaspetele. Ca să lase timp să-i treacă eventuala ofensă, ieși să aducă alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-l mut într-un loc neprimejdios! - Știi că ești inteligent cu adevărat? Atunci ia-l și mută-l. Gazda se temu că și-a jignit oaspetele. Ca să lase timp să-i treacă eventuala ofensă, ieși să aducă alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam, contemplând forfota dimineții însorite. Peste drum se puneau ultimele plăci de marmură și de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe fațada unei case bucureștene înalte. Auzi ușa, și fără să se întoarcă, întrebă amuzat: - Cred că ți-am băut toată cafeaua, dacă ai venit așa de repede. - Ba nu, am și adus-o! Era gata făcută de nevastă-mea. Oaspetele se întoarse în fotoliu, să-și ia ceașca în primire. Îi plăcea tabietul; o mirosi întîi, între două fumuri de țigară, apoi gustă îndelung, mai mult aburii decât cafeaua. Puse ceașca jos și oftă. - Știi de ce oftez? Pentru pierderea ireparabilă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iată realități apropiate de care nu mă îndoiesc. Dar am vrut să oftez pentru pierderea bibliotecii din Alexandria. - Toți oftăm și-l blestemăm pe Caesar că n-a împiedicat incendiul. - Preferam să ardă Comentariile lui și să rămână biblioteca! strigă oaspetele supărat. - Ba eu aș fi fost de părere să rămână și biblioteca și Comentariile. Dar e prea târziu pentru preferințe. Totuși, cu totul ireparabilă pierderea nu e. Mereu se mai găsesc papirusuri, copii ale celor arse. Păcat că multe se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o divizie unui institut de cercetări științifice pentru stipendierea fanteziei cercetătorilor. Montaigne cita o frază a lui Seneca: Fortis imaginatio generat casum. Chiar dacă nu totdeauna imaginația naște faptul, îl poate de multe ori descoperi. - Dar uneori numai îl naște! zise oaspetele cu ușoară ironie. Mă gândesc la terasa din Baalbek. Sau și aici ai interpretat vreo legendă? Gazda rupse un chibrit, apoi altul. - Am acceptat această interpretare pentru că alta deocamdată nu găsesc. Ipoteza nu-mi aparține, ca și aceea despre tectitele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
te apropii de sfântul Ioan Damaschin care fără să fi văzut îngeri le descria cu detalii toată fiziologia. Dar vreau să-ți spun numai că nu avem dovezi, nu știm... Gazda râse din nou: - Eu trebuie să fiu politicos cu oaspetele meu, dar știi ce ți-ar fi răspuns Spinoza?... Că ignoranța nu este argument! Iartă-mă, dar numai am citat. Oare nu cumva însă cu o prudență excesivă în această materie ajungem tot la vechiul Eu sunt alfa și omega
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
este argument! Iartă-mă, dar numai am citat. Oare nu cumva însă cu o prudență excesivă în această materie ajungem tot la vechiul Eu sunt alfa și omega, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. - Deci dumneata ai certitudinea acestor vizite? întrebă oaspetele nesigur. - O am. Oaspetele se uită în gol. Apoi spuse vioi: - Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliților lui Marte... Ai pe Swift în bibliotecă? Gazda se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar numai am citat. Oare nu cumva însă cu o prudență excesivă în această materie ajungem tot la vechiul Eu sunt alfa și omega, începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. - Deci dumneata ai certitudinea acestor vizite? întrebă oaspetele nesigur. - O am. Oaspetele se uită în gol. Apoi spuse vioi: - Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliților lui Marte... Ai pe Swift în bibliotecă? Gazda se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acestor vizite? întrebă oaspetele nesigur. - O am. Oaspetele se uită în gol. Apoi spuse vioi: - Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliților lui Marte... Ai pe Swift în bibliotecă? Gazda se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria ăsta la 1726, zise el. Astronomii lui de pe insula zburătoare Laputa, care nu știu de ce îmi amintește acum nițeluș de muntele plutitor al zânei Ngui, de care mi-ai vorbit, iată ce au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
distanță egală cu trei diametre ale planetei Marte de aceasta din urmă, iar cea mai depărtată la o distanță de cinci diametre; prima se rotește într-un răstimp de zece ore"... de fapt în opt ore, ăsta e Phobos! zise oaspetele ridicând o secundă ochii din carte; " iar cealaltă într-un răstimp de douăzeci și una de ore și jumătate". Daimos are revoluția de treizeci de ore. "Așa că pătratele acestor răstimpuri cresc cam în aceeași măsură cu cuburile distanțelor de la centrul planetei Marte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care cred că nu admit alt răspuns. Să-ți pun câteva dintre ele. De ce, de pildă, titanul din Atlas ținea pe umerii lui cerul și stătea de pază în fața unei grădini minunate, Arcadia fericită? Știi unde stătea Atlas? - Știu! zise oaspetele râzând. N-am fost acolo să-l văd, însă știu: lângă Gibraltar, sau cum i-ai spus dumneata după fenicieni, Stâlpii lui Melkart. Dar nu știu de ce stătea acolo. Dumneata ai spune că păzea Atlantida de pirații cretani, gata să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ignoranți străvechi îi dădeau planetei noastre drept scaun un crocodil și numai unii socoteau (și erau îndrăzneți) că pământul plutește pe marea numită ocean, leprosul Iov zice textual: "el a spânzurat pământul deasupra golului"! Cum ți se pare? - Da, făcu oaspetele, e cam ciudat. Abia Aristotel a bănuit sfericitatea și suspensiunea în gol a planetei. Iov n-avea cum să facă asemenea descoperire... Da, da, însă hăt încolo mai către noi, predicatorii scripturii și-au lipit feștila poate chiar pe această
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Poate că s-au păstrat mai multe. Fii bun și întreabă pe Caesar, pe Dioclețian, sau pe patriarhul Theofill Mi se pare că tocmai de aceea poporul egiptean nu și-a ținut minte strămoșii, cum se exprimă unii istorici moderni. Oaspetele zâmbi jenat. Dar gazda se sculă și veni să se așeze în alt fotoliu, în fața oaspetelui. Și zise: - Știi ce? Hai să-ți spun o anecdotă istorisită de un călător arab de acum vreo șase veacuri. Treceam odată, zice arabul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe patriarhul Theofill Mi se pare că tocmai de aceea poporul egiptean nu și-a ținut minte strămoșii, cum se exprimă unii istorici moderni. Oaspetele zâmbi jenat. Dar gazda se sculă și veni să se așeze în alt fotoliu, în fața oaspetelui. Și zise: - Știi ce? Hai să-ți spun o anecdotă istorisită de un călător arab de acum vreo șase veacuri. Treceam odată, zice arabul, printr-un oraș străvechi foarte populat, și l-am întrebat pe unul dintre locuitorii lui cine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sute de ani, și iarăși m-am dus unde mai fusesem și am găsit un oraș înfloritor, mai bogat și mai întins decât fusese cel dintâi. I-am întrebat pe orășeni de când este orașul, și mi-au răspuns: " De când lumea ". Oaspetele se uită la ceas și sări din fotoliu, scuzîndu-se. Gazda îl petrecu până la ușă. Din prag, oaspetele îi mai spuse: - Când se dezgroapă Atlantida, te rog să-mi telefonezi. Victor Kernbach 2 47 Victor Kernbach -
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai bogat și mai întins decât fusese cel dintâi. I-am întrebat pe orășeni de când este orașul, și mi-au răspuns: " De când lumea ". Oaspetele se uită la ceas și sări din fotoliu, scuzîndu-se. Gazda îl petrecu până la ușă. Din prag, oaspetele îi mai spuse: - Când se dezgroapă Atlantida, te rog să-mi telefonezi. Victor Kernbach 2 47 Victor Kernbach -
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca oaspete în această noapte. A doua zi, în jurul amiezii, Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise: -Radu, vine bunul părinte, du-te în portiță de-l primește! Radu făcu un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îl observase la biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
multe eseuri despre lăută și despre tao pentru cultivarea vieții. Liu Ling: renumit „Dragon Bețiv” și cel mai faimos băutor dintre cei Șapte Înțelepți, a scris versuri de laudă despre vin și tao și îi întâmpina adesea gol pușcă pe oaspeții care-l vizitau acasă; a trăit aproximativ în 221-300 e.n. Ko Hsüan: alchimist și membru al grupului celor Șapte Înțelepți, a practicat reținerea respirației prin scufundarea timp de ore în șir în iazul din spatele casei sale. Ko Hung: autorul volumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]