6,900 matches
-
de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă din cauza dogoarei și emana mirosul de ulei încins, pe care cu trei ani în urmă îl inhala încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o imaginam atât de fantastică în bazinul nostru căptușit cu gresie, încât nu putea fi întrecută decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nou, la cum mușcau dintr-un măr pe care aveau voie să și-l ia dintr-un coș, iar eu mă făleam cu cutia albastră de pilule din vremea când tata își pierduse vederea. Voiam atât de mult să am ochelari, exact ca Emmanuel, un băiat grăsuliu care știa să citească, și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-și scoată pălăria a salut cu un gest care, deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cerceteze păsările flamingo și mâncătorii-de-albine, spunea că acolo se mai găsea o natură curată și te puteai apropia de flamingi atât de mult, încât îi contemplai în voie și fără binoclu. Și tata ședea la marginea unui iaz, își ridicase ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispreț; sări peste bord, se transformă pentru o clipă într-un mănunchi de picioare și de brațe fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda scoase un țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse ca o tuse înecată. Fratele meu fu ridicat înapoi în barcă, rânji, ca de obicei, ridică din umeri ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la punct, fiindcă se înfuriaseră din cauza pălăvrăgelii lui despre „muncitori și comunism“, auzi, el, care se trăgea dintr-o familie de condiție bună. Un riff nu mai era acum un recif, pe care am fi vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afla prins într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de vin în mână, cu expresia lui surâzătoare și sigură de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri de ceea ce W. nu ar fi îndrăznit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu care era prins îi intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din nou ridicat. Fețele din cadrul ușii îl priveau, iar cea a tatei era palidă. Poate că de vină sunt ochelarii. Trebuie să-ți comanzi ochelari noi. Ca odinioară, Onkel Rodolph, care în timpul unei conversații în grădina casei lui se ridicase și-mi adusese o carte cu poze, reprezentând vase grecești, care aveau să mă preocupe multă vreme, la fel îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din nou ridicat. Fețele din cadrul ușii îl priveau, iar cea a tatei era palidă. Poate că de vină sunt ochelarii. Trebuie să-ți comanzi ochelari noi. Ca odinioară, Onkel Rodolph, care în timpul unei conversații în grădina casei lui se ridicase și-mi adusese o carte cu poze, reprezentând vase grecești, care aveau să mă preocupe multă vreme, la fel îmi întinse un student pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că majoritatea e-mailurilor conțineau fotografii digitale. După ce am comparat fotografiile cu descrierile, am ajuns la concluzia că „un tip cu simțul umorului“ însemna, în general, că bărbatul respectiv arăta ca portretul robot al unui criminal plătit, „inteligent“ însemna că purta ochelari mari, iar „arătos“ însemna că poza era a altcuiva, într-un caz o poză a lui Val Kilmer în Batman Forever. Costumat. Dar erau și câteva răspunsuri interesante, care, în mod evident, fuseseră scrise la modul serios. Habar nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
despre cealaltă aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca pe un seducător nebănuit era ridicolă. Poate că ochelarii lui demodați erau cei care nu se asortau cu imaginea. Sau poate pentru că-mi făcusem iluzii că-l cunoșteam bine. Îți mai aduci aminte weekendul acela când Mark și Kieran au mers în Portugalia să joace golf cam acum cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă chemase. Începusem să înțeleg eroarea, când o mână greoaie îmi căzu din senin pe umăr și mă răsuci pe loc ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi, intimidat poate de ochelarii mei, îmi puse prudent o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar, și nu s-a trezit poate niciodată din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu marea calmă, Să nu mai miște-n larguri apele Și nici un vânt să nu le-atingă clapele. Aștept un loc pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună Pe litoral scăldat de lună, Să mângâi chipuri dragi cu mâinile, Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frunte frumoasă și foarte înaltă. Părul castaniu pornit din cărare îi acoperea un început de pleșuvie, iar pleoapele, închise de-odată ca de o suferință rău ascunsă, i se ridicară, dând la iveală retinele verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe muchia de piatră, aproba toate spusele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capul plecat pe umărul stâng și cu arătătorul ridicat în dreptul frunții. Avea în pupila stângă o licărire de demență, în timp de ochiul celălalt închis, trasa o linie neagră și orizontală deasupra unui punct alb, reflectat de sticla bombată a ochelarilor. Ne trântirăm în fotolii, când Ferdinand Sinidis începu să vorbească liniștit, obosit parcă de efortul ce-l depusese până atunci: „Gloria, dormi”, o întrebam noaptea târziu, chinuit de insomnie, în același pat cu dânsa”. Gloria, ca să zică „nu”, își sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor, ce-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și dumneavoastră, domnule. — Știi pentru ce am venit atât de devreme? — O, da! Dar nu știu dacă dânsul o să vă Înțeleagă, domnule, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
abia aștepta să Îl continue. Era un al doilea domeniu al vieții artistice pe care Îl aborda, cu atât mai binevenit cu cât vederea Îl preocupa În cel mai Înalt grad. Purta acum, În cea mai mare parte a timpului, ochelari cu lentile albastre, atât de Închise Încât erau aproape opace, dându-i aspectul unui orb, mai ales când avea și un baston În mână. Vederea ochiului bun i se deteriora, ceea ce Îi afecta calitatea desenelor, căci era obligat să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunteți un gentleman.“ Henry râse, chiar dacă mai auzise și altă dată povestea, care era o legendă În familie. Acum Îi era greu să și-l Închipuie pe Du Maurier comportându-se eroic, la cât părea de fragil, cu bastonul și ochelarii Întunecați. — Trebuie să ai grijă să nu te suprasoliciți cu conferințele astea, Kiki, Îi zise. Programul pare teribil de chinuitor. — Emma merge cu mine peste tot și are grijă de mine, Îi răspunse Du Maurier. Se asigură că paturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmi amintesc o dată, cred că nu avea mai mult de doisprezece sau treisprezece ani, când s-a Îmbrăcat Într-un costum bărbătesc - știi că țin un coș Întreg acasă, pentru modelele mele -, și-a pus o perucă, barbă falsă și ochelari și s-a dat drept un străin venit să-mi ceară bani cu Împrumut. Mi-au trebuit zece minute până să mă prind! Sigur, cu vederea mea slabă, nu i-a fost prea greu să mă păcălească, dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lume“ Într-un context social londonez decadent, dar și aceasta ajunse În scurt timp să aibă ritmul și amplitudinea unui roman. O lăsă și pe aceasta deoparte și, În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
străine și, de asemenea, cadre de conducere în economie, în reconstrucția orașelor, în sectorul fiscal, poate chiar și pe terenul atât de râvnit de mine al artei... Apoi m-a întrebat de cunoștințele deja existente. Unchiulețul simpatic din spatele biroului, purtând ochelari fără rame și având un grad de care nu-mi mai aduc aminte - era cumva locotenent? - părea realmente interesat de ceea ce el numea „devenirea“ mea. Prin urmare, am început să desfășor ceea ce, datorită pozelor mele din cutiile de țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]