5,945 matches
-
de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și singuratice. Orgoliul lui fusese rănit când se văzuse respins de Julia. Spre marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină: s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar ei răspunseră într-un glas, cum făceau înaintea unui atac împotriva corăbiilor dușmane. — Să mergem, spuse el, și ieși din vilă împreună cu ei. Toate interdicțiile erau încălcate. Nimeni nu spuse nimic. Ceilalți îl salutau cu o complicitate plină de orgoliu și îl priveau trecând. „Totul se schimbă“, se gândi el. „Nimeni nu înțelege mai repede decât ei, fiindcă viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o surprinzătoare concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deplânge, evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator le mulțumea senatorilor pentru numeroasele titluri, dar adăugă imediat, blând și elegant, că nu avea să facă uz de ele. — Dorința și planul meu sunt să conduc numai în concordie cu voința senatorilor, în locul acesta, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească îndoieli cu privire la vinovăția celorlalți. Pe când anchetatorii bâjbâiau, speculatores, răniți în orgoliul lor de profesioniști, dovediră că știu să-și facă treaba. Aduseră probe incontestabile împotriva câtorva dintre personajele respective. Printre acestea se numărau tatăl tânărului care se căise și un magistrat de rang înalt, un quaestor. — Aici e nucleul întregii povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor. Mi-am ținut promisiunile, declară Callistus pe tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi fost așa, aș fi vrut să simt că-mi aparține corporal numai mie, dar, instinctiv, o bănuiesc de minciună și cred că mă trădează dintotdeauna. De dinainte de a-i promite c-o voi lua de soție. Sufăr din orgoliu, nu din dragoste. Sunt un masochist nenorocit. Dar oare mă Înșală? Dacă eu n-o iubesc, acest fapt se mai poate numi trădare? (seara) Jurnalul lui A. 17 noiembrie 1959 (marți) Senzațional! Sorin mi-a propus să ne Împrietenim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sunt fericită pentru că Dinu a fost impresionat de această eșuare și În același timp de victoria imensă obținută la public. Jurnalul lui M. Într-un hol ca un cazac călare. Nu vreau să descalec și mă ferec În cuirasa orgoliului; brusc, Însă emoția intelectuală mă face să privesc cu reculegere busturile din holul Facultății. Mă simt timorat ca de o mare favoare ce mi s-a făcut, favoare căreia nu știu de voi putea vreodată să-i răspund prin ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jur râdeau, dar femeia aceea era serioasă. Simt acum, după ce te-am cunoscut cum nici tu nu te cunoști, că ea spunea adevărul. Tu ai să pleci acum și ai să mă lași, pentru că nu poți trece peste marele tău orgoliu. Vei pleca mereu, de câte ori o femeie va Încerca să te lege prea tare de ea. Ai o idee fixă a ta, care te torturează și tu o urmezi orb, altfel m-ai ierta. N-ai să ierți niciodată femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de firească În actul erotic cu mine, că o disculp de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă senzual, o simt vie, recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este satisfăcut În cel mai Înalt grad. Particip la act și o observ În același timp cu luciditate; este teribilă, de aceea mă oblig să fiu la Înălțime, prelungesc amplexul până o simt năruindu-se În strigătul acela interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă iubească pentru că simte că În jurul meu respiră alt aer, acel aer pe care Îl respiră doar păsările mari poposite pe piscurile izolate, de unde li se deschide vasta perspectivă a unor spații largi, imense, ce le domină prin singurătatea și orgoliul lor. Să mă iubească numai pentru bucuria că eu exist, că am șansa să exist cu acest egocentrism turbat și că ele pot să fie lăsate din când În când sa mă mângâie și să-mi ogoioască aleanul singurătății. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru bucuria că eu exist, că am șansa să exist cu acest egocentrism turbat și că ele pot să fie lăsate din când În când sa mă mângâie și să-mi ogoioască aleanul singurătății. În fond, ce ai tu În afară de orgoliul și singurătatea ta, mă Întrebam astăzi când dam cotul la Bărăție, după ce-am trecut pe la anticariat și-am mai achiziționat un volum ferfenițit din memoriile Marchizului de Sade. Ce să faci tu cu aceste Însușiri ce nu-ți oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un lucru grav, că oricum există ceva demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură. Școala mea de singurătate și orgoliu Începe să creeze discipoli (fie În fustă, dar A. pare mai degrabă hermafrodită, pentru că se Îmbracă stereotip În pantaloni de trening și, din această cauză, n-ai cum să constați dacă „formele ei de expresie“ feminină există cu adevărat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei toți poeții străini ce au venit să-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc punând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întorc spatele), nu poți să faci amor când vrei tu și cu cine vrei tu (ba cred că cu cine vrei da, Întrucât toate fustele se dau În vânt după marii bărbați ai istoriei). (luni) Notă la roman Eroul are orgoliul că nimic din ceea ce este femeiesc nu-i poate rezista; e convins că cele mai frumoase, cele mai inteligente, cele mai fine și cele mai nobile femei i se cuvin În primul rând lui. De aceea, disprețuiește pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cred că, oricum ar fi, va vorbi cu mine, va da curs invitației mele. Cum Îl pot determina pe el să vorbească? Faptul că el atunci n-a venit sau a Întârziat la Întâlnirea aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucru imposibil, dar nu Înțeleg de ce, din moment ce n-o iubesc; mă roade gândul că ea mă Înșală, că poate să mă Înșele după ce mi-a declarat că eu sunt alfa și omega pentru ea; cred că e o chestiune de orgoliu stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară/ și nu se mai văd“. Am devenit atent, mă uit acum la mișcările lui elegante, la orgoliul secret ce emană din pronunție și din gesturi și Îmi spun brusc că, iată, el e unul dintre cei aleși; sfârâie ceva nou În versurile sale, o tensiune subterană pe care n-am notat-o la colegii lui. Se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe el și atât. Petre are femeie, are tot ce-i trebuie. Și să nu mai vorbim despre sentimentele mele! Petre poate să-mi renască o pasiune, de care și acum mi-e frică, Vasile era pentru mine doar satisfacerea orgoliului. Îl introduc pe Eugen. Cu el, o să mai aștept mult și bine până o să aibă, În sfârșit, curajul sa mă sărute. Eu Însă am găsit ocazia asta și nu vreau să o scap. N-am voie, doar, să mă leg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
subiectul cunoscător ce se ia În stăpânire pe sine și-n același timp ia În stăpânire realul pe cont propriu, fără altă intermediere transcendentală; În felul acesta, omul Socrate proclamă libertatea absolută a individului de a dispune autonom de sine. Orgoliul lui Socrate este acela de a spune: eu sunt măsura tuturor lucrurilor, de aceea nu mă Înspăimântă nimic din ceea ce mi se poate Întâmpla. Este curios că nimeni nu a observat (sau o fi observat și nu am eu cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
necesitatea Înțeleasă nu poate fi mai presus de liberul lor arbitru, că nici zeii, nici oamenii (ca deținători ai puterii) nu au cum să se opună facultății gânditoare a indivizilor. Religia lui Socrate a fost cel mai Înalt gest de orgoliu pe care l-a comis ontogenetic filogeneza. Toate revoluțiile Încearcă să refacă religia socratică, trădând-o. Astfel, În istorie, se mai elimină din când În când câte o sosie a lui Socrate. Dar nu toți au forța să moară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scurtă. Eu Îmi sunt autosuficient. Un adevărat self-made. (luni) Țin lucrarea despre Luceafărul la cercul științific; vin foarte mulți profesori. G.M., conducătorul cercului, Îmi spune Înainte de a citi să mai Îndulcesc tonul polemic. Îi e teamă c-am să deranjez orgoliile unora. Nu Îndulcesc nimic. După lectură, decanul mă Întreabă cine este criticul care a rămas un „biet gherist“? Îi răspund scurt: „Dumneavoastră!“. „Îmi pare bine că ai această sinceritate pe care alții n-o au!“ Îl deranjasem și pe Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]