8,628 matches
-
că toți bărbații îți fac avansuri... Ai s-o dai în bară într-o bună zi. Ai grijă!” Între timp, Emanuela a ajuns acasă. Frântă de oboseală, își descălță sandalele albe și le așeză cu grijă în dulăpiorul de la cuier. Păși desculță, trecând prin hol și intră direct la duș. Voia să facă baie. Își dezbrăcă pantalonul alb, bluza de in bleo și, în timp ce deschidea robinetul, scăpă și de lenjeria intimă. Stropii reci de apă de la primul jet au făcut-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
c-ai să vii... O, câtă durere mă-ncearcă în viață Cum oare-aș putea suporta De n-ai fi Tu Domnul ce-aduci mângâiere Prin Harul și Dragostea Ta? Veniți la Mine! Veniți...veniți la Mine voi ce trudiți pășiți Prin lumea de suspine, necazuri și nevoi... Veniți...Eu am izvoare de pace și speranță, Din Mine curge râul iubirii pentru voi... Veniți...la pieptul Meu tristețea se transformă În aripi pentru zbor și sfântă bucurie... Eu sunt Lumina lumii
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
vals, nu să-mi pui lacăt pe buze și să dansăm ultimul dans pe-un covor țesut din frunze... îți faci valiza și grăbită îmi lași pe cap copacii goi. mă lași cu inima zdrobită și cu vinul în butoi!? pășind, ca o prințesă acră, pe frunzele ce le-ai uscat și, bombănind, precum o soacră, (bună doar de melițat) o să mă bucur, c-ai plecat... dar când mi s-o goli butoiul, trezindu-mă fără habar, privind cum crește păpușoiul
O SĂ MĂ BUCUR C-AI PLECAT... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379805_a_381134]
-
DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ȘI VALOARE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Generând și urmând armonia umană, arta actoriei, în diversele forme vii ale traficului luminos și luminător de spirit pășește cel mai larg din real în imagist, încorporând și explodând cea mai densă energie, împânzind coloristica vieții în splendoarea ei cea mai rară! Peste alegorie și figurație, marii actori recreează actul vieții, sunt expedienții propriilor meditații și propriilor trăiri, în
VICTOR REBENCIUC. EXCLUSIVĂ OMENIE DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379797_a_381126]
-
ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Și mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim un pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare Celui plecat pe veci, sperând în luminare. Și cu credința vie
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
ce-a plecat voit, sau l-antâmplare,Si ne rămâne dor, amar și întristare, Si gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale.Murim un pic prin fiecare,Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare,Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare,Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare.Murim un pic ca fiecare,Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare,Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcareCelui plecat pe veci, sperând în luminare.Si cu credința vie, te
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
iută cu două sticle de vin în ea. Mâna dreaptă era îndreptată spre în față și ușor ridicată, indicând, acuzator parcă, șinele de tren pe care trecuse autorul omorului. Picioarele erau puțin depărtate, de lăsau impresia că Ilie vrea să pășească pe marginea lumii cu ele, într-un univers paralel și pe jumătate răsturnat. Așa îl înghețaseră și îl impietriseră moartea, în cârdășie cu gerul atroce. Ilie era, de acum, piatră înghețată. Cum-necum l-au luat pe o foaie de cort
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
adus acasă-n coșuleț Stăpânul tău cel bun și blând, Erai vioi și negru ghemuleț Pe patru albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
PLÂNGÂND...Când te-a adus acasă-n coșulețStăpânul tău cel bun și blând,Erai vioi și negru ghemulețPe patru albe, mici lăbuțe stând.Și laptele din castronel mâncaiCu un pisic și el la fel de micși după ce, sătul, te depărtai,Tu crăcănel pășeai ca un pitic.Iar când un cățelandru te-ai făcut,Îți cam plăcea să te auzi lătrândși-ograda toată-atuncea te-a văzutUn șef în devenire apărând.Trecut-au douăzeci de ani de-atunciși ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DAC-AȘ FI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dac-aș fi Dac-aș fi vântul de seară, Pășind sfios în urma ta, Te-aș atinge ca pe-o floare. În părul tău aș înnopta!... Caldă lacrimă de-aș fi, Genele ți-aș săruta. Cînd dureri te-or copleși, Obrazul,blând, ți-aș mângâia!... Dac-aș fi arc de vioară
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
adune pe toate până seara, dacă nu m-aș fi aflat în apropiere, poate s-ar fi oprit la un moment dat concluzionând că a adunat suficient pentru a-și finaliza misiunea, nu pot să știu. În ziua aceea am pășit încet spre copil. Nu m-a simțit. Era prea ocupat cu strânsul roadelor. Când am ajuns lângă el l-am atins ușor pe umăr. Copilul a tresărit, s-a uitat la mine speriat, pe urmă la merele strânse într-un
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
cursul dimineții acestea îl slăbiseră, după amiază durerea reapăruse, însă nu chiar atât de tare, iar doctorul său personal îi administrase niște prafuri care nu reușiseră totuși să-i restabilească liniștea în totalitate. Apoi, petrecerea începu când toți cei invitați pășiră pe splendidul mozaic din sala Augusta, iar aceștia nu se lăsară prea mult rugați să guste din bunătățile aduse și din vinurile alese și ele cu grijă. Toți cei prezenți își dădură seama că Ponțiu Pilat bău pentru început mai
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
este în perfectă stare, de la pantofii de lac și până în vârful unghiilor. Așteaptă cuminte să-i vină rândul, fără a lăsa sunetele, luminile rampei și aglomerația să o tulbure mai mult decât emoțiile primei apariții în public. Și iat-o! Pășește în fața juriului, cu ochii strălucind de lumina bucuriei care o încălzește la șansa pe care scumpii ei părinți i-au oferit-o. Un membru al juriului își butonează de zor telefonul mobil, fără a-i arunca măcar o privire, altul
VREAU SA FIU O STEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371688_a_373017]
-
crizantemei albe prin surâsul unuia trimis celuilalt! Nu zburăm, dar avem aripi,, nu atingem infinitul, dar infinitul este în noi, nici măcar pașii nu-i sincronizăm, fiindcă numai unul prin altul se mai pot așeza visele unul înaintea celuilat! Hei, dimineață-bucurie pășește încet, simțul nostru își colorează încă culoarea reveriei! Referință Bibliografică: Pas îmbrățișat / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PAS ÎMBRĂȚIȘAT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371712_a_373041]
-
atenție, cercetându-le. Toate aveau vitrine, însă unele erau întunecate și rar zăream într-altele flăcări care pluteau aidoma acelora suspendate din loc în loc, deasupra orașului. Această situație mi-a stârnit curiozitatea, impulsionându-mă să-mi înving teama, așa că am pășit în primul magazin cu vitrine strălucitoare. Acesta era mult mai mare decât puteam eu să-mi închipui privindu-l din stradă, având trei pereți, doi pe lateral și cel din față cu ușa și vitrina. Așa cum mă oprisem, la un
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Îmi plăcea, în egală măsură să privesc femeile cochete, în pas cu moda, sau cuplurile de îndrăgostiți sărutându-se fericiți în plină stradă. Era lumea magnifică a studenției mele, când pierdută în anonimatul străzii, visasem că într-o zi voi păși pe aici ca o regină, îmbrățișându-mă cu alesul inimii mele. Ce vis neghiob și încă neîmplinit! Eram la fel de singură ca și atunci și mă îngrozea gândul de a nu mă plimba solitară pe aici și peste cinzeci de ani
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
și frig... În tăcerea nopții te mai chem...te strig Și ascult ecoul miilor de șoapte Ce se nasc timid și se pierd în noapte... Toamna mă îndeamnă la melancolii Dar îmi plânge dorul și te chem să vii Să pășim în doi a iubirii trepte Înveliți în noapte și cu toamna-n plete... Mă inundă toamna și e frig...și plouă... Și mi-e dor de tine...de o viață nouă... Unde ești? Te-aștept...Toamna va pleca Eu aștept
POEMELE IUBIRII 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371713_a_373042]
-
prin magazine, dar pe Ovidiu, oboseala nu-l împiedica niciodată să privească, cel puțin cu ochii minții, ceva mai sus de tivul fustei. - Abia aștept să-mi fac un duș, mă simt murată ca o frunză de țelină, zisesem imediat ce pășisem în apartament, cu intenția să-i mut gândul, nefiind departe de adevăr. - Și eu abia aștept să te văd defilând pe tocurile astea subțiri, care mă inspiră! - Te inspiră la ce? am întrebat pe un ton rece, cu o urmă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
vieții mi-e osânda, Lud, amalgam de râs cu lacrimi. Plutind prin cer în legea firii, Eu sunt și Gândul și Puterea! Gust din izvorul nemuririi Stropi de divin, sorbind Ideea. Șlefuitor de vers și minte, Aed, rătăcitor că vântul, Pășesc vetust în Nouă Eră, Placid, împărățind Cuvântul!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografica: AUTOPORTRET ( reverie... ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
concluziile acestea le acceptasem cu dificultate, iar rezultatul era că-mi trecuse subit cheful să mai merg vreodată la Urluiu. Între-timp se înnoptase de-a binelea, așa că am aprins veioza, mi-am luat din șifonier o pijama, după care am pășit nostalgică pe balcon. Mă obișnuisem să simt răcoarea nopții și să privesc strada scăldată în lumina multicoloră a panourilor publicitare, șirurile de mașini care circulau neîntrerupt în susul și în josul ei. Acest tablou nocturn al capitalei era drag inimii mele încă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
seamăn a literaturii, am trăit „o zi neobișnuit de frumoasă” în care „lumina a coborât în inimi” dragostea de poezie, de Acasă, de artă, de divinitate. Agnita a avut și (mai) are oameni aleși. Să le urmăm exemplul și să pășim alături de ei în universul miraculos al iubirii față de școală, față de Creație și față de Oameni. Sunt foarte fericită că, într-o zi „neobișnuită”, în această perioadă de „trecere” a mea prin Agnita, am avut șansa extraordinară de a cunoaște un Om
IRINA PETRAȘ ESTE CETĂȚEAN DE ONOARE AL ORAȘULUI AGNITA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371723_a_373052]
-
manifeste lejer, fără probleme de natură emoțională. În aceeași manieră s-a manifestat și doamna Lăcrămioara Cristea, colega noastră de tabără, medic de profesie, fiică a acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu. Frumoasa doamnă a subliniat bucuria și emoția de a păși, după 30 de ani, în sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, instituție de cultură la al cărei spectacol inaugural a fost prezentă în calitate de prezentatoare și recitatoare, împreună cu profesoara de muzică de la Liceul „Dragoș Vodă”. Totuși, ușoare inflexiuni ale vocii, în timpul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
altul . S-au adunat acum pentru că așa era scris în celestru și au pătruns împreună în dimensiunea iubirii universale, fără să știe nimic unul despre altul . Acum aveau drept înscris în astre de a se ține de mână și a păși împreună spre calea fericirii supreme. Erau două vlăstare ce apăruseră în univers dintre o îmbinare aleatorie a unei Alese și al unui Ales de pe spații total diferite. Cele două sublime creații ce urmau să se unească acum, prima dată s
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
Eu - râu cu ape limpezi. Vei inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]