13,778 matches
-
și pe Ospitalieri și să pună noul ordin sub controlul unuia dintre fiii săi. Marele maestru al Templului, Jacques de Molay, sosi cu mare pompă din Cipru, unde-și avea acum reședința ca un monarh În exil, și-i prezentă papei un memoriu În care se prefăcea că analizează avantajele, dar În realitate punea În lumină dezavantajele acestei fuziuni. Fără pudoare, Molay observa, printre altele, că Templierii erau mai bogați decât Ospitalierii, iar fuzionarea i-ar fi sărăcit pe unii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște poulains. Mergeau probabil până la a afișa niște obiceiuri exotice, cine știe dacă Între ei nu vorbeau limba maurilor, cu care erau deprinși. Erau monahi, dar se dădeau public În spectacol cu obiceiurile lor deșucheate, Încât cu ani În urmă papa Inocențiu al III-lea fusese nevoit să dea bula De insolentia Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la Ospitalieri, și nu se știe prea clar cine beneficiază de dobânzi. Nogaret, păstrătorul sigiliilor regale, fusese În 1303 strategul incidentului de la Anagni, când Sciarra Colonna Îi dăduse o adevărată palmă lui Bonifaciu al VIII-lea luându-l ostatic, iar papa murise din cauza acestei umilințe În mai puțin de o lună. La un moment dat intră În scenă un anume Esquieu de Floyran. Se pare că, aflat În Închisoare pentru nu se știe ce fapte și la un pas de condamnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub anchetă. Regele Îi comunică senzaționalele dezvăluiri ale lui Floyran papei, care este acum Clement al V-lea, cel ce a mutat sediul papalității la Avignon. Papa le crede și nu prea le crede, și apoi știe că nu-i ușor să te amesteci În treburile Templului. Dar În 1307 consimte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub anchetă. Regele Îi comunică senzaționalele dezvăluiri ale lui Floyran papei, care este acum Clement al V-lea, cel ce a mutat sediul papalității la Avignon. Papa le crede și nu prea le crede, și apoi știe că nu-i ușor să te amesteci În treburile Templului. Dar În 1307 consimte să deschidă o anchetă oficială. Molay e informat de acest lucru, dar declară că e liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
1307 consimte să deschidă o anchetă oficială. Molay e informat de acest lucru, dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu avea să fie sustras confiscării, făcuseră un soi de recensământ al patrimoniului Templului pe tot teritoriul național, cu niște scuze administrative puerile. Iar Templierii, nimic, ia loc, domnule magistrat, uită-te unde vrei, ca și cum ai fi la dumneata acasă. Papa, imediat ce află de arestare, Încearcă să protesteze, dar e prea târziu. Comisarii regali au Început deja să lucreze cu fierul și frânghia, și mulți cavaleri, sub tortură, au Început să mărturisească. În acest moment nu mai e posibil decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit procesul de unul singur, papa ar vrea să suprime ordinul numai provizoriu, condamnându-i pe vinovați și apoi restaurându-l În puritatea lui de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit procesul de unul singur, papa ar vrea să suprime ordinul numai provizoriu, condamnându-i pe vinovați și apoi restaurându-l În puritatea lui de la Început, regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit procesul de unul singur, papa ar vrea să suprime ordinul numai provizoriu, condamnându-i pe vinovați și apoi restaurându-l În puritatea lui de la Început, regele vrea ca scandalul să ia proporții, ca procesul să implice ordinul În totalitatea lui și să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dea un apărător, decât poate pentru a-i apăra de greșelile pe care le-au mărturisit, dat fiind că evidența faptelor face delictul de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare contradictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare contradictorii: papa abia a obținut cu greu, și În ultimă instanță, deținerea cavalerilor, dar imediat Îi și restituie regelui. N-am Înțeles deloc ce anume se Întâmplase. Molay Își retrage mărturisirile făcute, Clement Îi oferă prilejul să se apere și Îi trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La o a treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru, iar de data asta trecem la dramă epică. În aprilie 1310 cinci sute cincizeci de templieri cer să fie ascultați În apărarea ordinului, denunță torturile la care fuseseră supuși cei care mărturisiseră, neagă și dovedesc că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lor, după patru-cinci ani de carceră, trec pe tăcute În alte ordine, nu doresc decât să fie uitați, iar această dispariție, această ștergere, va cântări mult În legenda supraviețuirii clandestine a ordinului. Molay continuă să ceară să fie ascultat de papă. Clement convoacă un consiliu la Vienne, În 1311, dar nu-l cheamă pe Molay. Ratifică suprimarea ordinului și atribuie bunurile lui Ospitalierilor, chiar dacă deocamdată le administrează regele. Trec alți trei ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
papă. Clement convoacă un consiliu la Vienne, În 1311, dar nu-l cheamă pe Molay. Ratifică suprimarea ordinului și atribuie bunurile lui Ospitalierilor, chiar dacă deocamdată le administrează regele. Trec alți trei ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa, iar la 19 martie 1314, În fața bisericii Notre-Dame, Molay e condamnat pe viață. Auzind această sentință, Molay are o tresărire de demnitate. Așteptase ca papa să-i Îngăduie să se disculpe, se simte trădat. Știe foarte bine că, dacă retractează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
le administrează regele. Trec alți trei ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa, iar la 19 martie 1314, În fața bisericii Notre-Dame, Molay e condamnat pe viață. Auzind această sentință, Molay are o tresărire de demnitate. Așteptase ca papa să-i Îngăduie să se disculpe, se simte trădat. Știe foarte bine că, dacă retractează Încă o dată, va fi considerat și el sperjur și recidivist. Ce se petrece În sufletul său, după aproape șapte ani petrecuți În așteptarea unei judecăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Geoffroy de Charney. Regele hotărăște În aceeași zi: se ridică un rug În capătul lui Île de la Cité. La Sfințitul soarelui, Molay și Charney sunt arși. Tradiția pretinde că marele maestru, Înainte de moarte, a profețit prăbușirea persecutorilor săi. Într-adevăr, papa, regele și Nogaret mor În cursul aceluiași an. Cât despre Marigny, după dispariția regelui va fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare. Mulți Încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât să-l bage-n sperieți pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța pe papă. Să fim serioși! Trebuie să ne gândim la un plan. La un plan sublim. Presupuneți că templierii aveau un proiect de cucerire a lumii și cunoșteau secretul unei imense surse de putere, un secret ce trebuie păstrat și pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se camuflează. Unde sfârșesc cei cu grade mai mici În ierarhie, frații laici, meșterii dulgheri, sticlarii? Ia naștere corporația zidarilor liberi, care se răspândește prin lume, asta-i o poveste cunoscută. Dar ce se petrece În Anglia? Regele rezistă presiunilor papei, și-i scoate pe toți la pensie, să-și petreacă liniștiți viața În comanderiile ordinului. Iar ei, tăcând mâlc, se supun. Dumneavoastră o luați de bună? Eu nu. Iar În Spania ordinul hotărăște să-și schimbe numele, devine ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
à ceux qui veulent tout savoir, și susține că Molay, Înainte de a muri, constituie patru loji secrete, la Paris, În Scoția, la Stockholm și la Napoli. Aceste patru loji ar fi trebuit să extermine toți monarhii și să distrugă puterea papei. De acord, Gassicourt era un exaltat, dar eu am pornit de la ideea lui pentru a stabili unde puteau cu adevărat să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceea, fără să vreau. Aproape uitasem de povestea aceea urâtă, dar acum două săptămâni am făcut o excursie la Montefeltro și am ajuns la fortăreața San Leo. Se pare că În secolul al XVIII-lea era sub dominație pontificală, iar papa l-a Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nici un altfel. Întâi, că eu aveam treisprezece ani, iar ea treisprezece și jumătate, iar o fată de treisprezece și jumătate e o femeie, iar un băiat e un mucos. Și pe urmă ea-l plăcea pe un saxofonist contralt, unul Papi, oribil și cu câteva fire de păr, mi se părea mie, și n-avea ochi decât pentru el, care behăia lasciv, căci saxofonul, când nu este cel al Ornettei Coleman și când cântă În fanfară - și mai și cânta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]