7,232 matches
-
prea în grabă. Ignatius era încântat. După multe zile mohorâte părea să vină una luminoasă. Am devenit probabil un fel de martir. Râgâi. Nu dorești un crenvurșt? Nu țin seama de culoarea și credința celor cărora le ofer serviciile mele. Paradisul Vânzătorilor a fost un pionier în domeniul aprovizionării publice. — Cum d-un mârtan alb ca tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați? — Te rog, aruncă-ți fumul în altă parte. Sistemul meu respiratoriu este, din păcate, sub media normală. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
glacial Ignatius. Lucrez în aer liber, nesupravegheat. Singurele care au de tras sunt picioarele. Dac-aș fi eu școlit, n-aș târî după mine un cărucior cu carne, să vând oamenilor to’ felu’ de gunoaie și porcării. — Te rog! Produsele Paradisului sunt de cea mai bună calitate. Ignatius lovi marginea trotuarului cu sabia de abordaj. O persoană angajată în barul acesta dubios nu e în măsură să critice ocupațiile altora. — Doar nu crezi că-mi place aci, la Bucuria Nopți’? Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă ca să-mi vând marfa. — Ăău! Mai bine uită-te-nc-o dată. Ignatius merse greoi în fața prorei și constată că derbedeul decorase anunțul DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS cu tot felul de organe genitale. — O, Doamne! Ignatius rupse coala cu desene făcute cu pixul. Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toate barurile de lux. Trebe să-și facă rost de-un individ suspect! — Groaznic, spuse trist doamna Reilly. Ce-o să se facă Angelo dac-o să-l dea afară din poliție? Are și trei copii de crescut! — Există perspective ademenitoare la Paradisul Vânzătorilor pentru oameni cu inițiativă și bun-gust, spuse Ignatius. — I-auzi ce spune nebunu’, zise Santa. O, Irene! Mai bine ai suna la Caritas, dragă. — Hai să-i mai dăm o șansă. Poate nemerește lozu’ ăl mare. — Nu știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi to’ timpu’ ăsta, costumat ca de carnaval. — O eșarfă ici, o sabie de abordaj colo. Câteva sugestii abile și de bun-gust. Asta-i tot. Efectul general e captivant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
văd decât bătaie. Va trebui să strângeți rândurile și să prezentați un front unit. Ce l-a apucat? întrebă Liz, deschizând cutia de bere pe care o aruncase în Ignatius. Spuma țâșni și se revărsă pe stomacul dilatat de produsele Paradisului. — Ei bine, mi-a ajuns ce văd aici, spuse el furios. Foarte bine, spuse Frieda. Ia-o din loc! — În noaptea asta bucătăria este teritoriul nostru. Noi hotărâm cine s-o folosească. — Nu mai pot de curiozitate să asist la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aveau și așa o faimă proastă, fără să mai fie nevoie ca unul dintre ei să leșine pe stradă în fața unui bordel. Domnul Clyde și cazanul său clocoteau și bolboroseau. Dacă Reilly ar fi încercat să apară din nou la Paradisul Vânzătorilor, chiar că i-ar fi înfipt furculița în gât. Dar mai erau halatele și accesoriile de pirat pe care Reilly le scosese probabil pe furiș din garaj, în după-amiaza trecută. Va trebui totuși să ia legătura cu maimuțoiul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
comercial cu Statele Unite și Europa a ajuns o adevărată preocupare la nivel politic. Celulele stem au adus un suflu nou pe piața de desfacere pentru noii clienți, noile produse și noile piețe. Locații ascunse din Thailanda și Rio, care fuseseră paradisuri pentru practicarea chirurgiei plastice ieftine, ajungeau acum să actualizeze tratamentele cu celule stem comercializate pentru o lume avidă a celor care făceau parte din boomul demografic și care căutau orice miracol care să-i asigure că vor putea trăi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dar plăcută, care se apropia probabil cel mai mult de dragostea reală. Poate că Rose nu fusese o soție perfectă În timpul primei căsătorii, când nu reușise să se adapteze la o familie armeană numeroasă, Însă exact din același motiv era paradisul ideal pentru un bărbat ca el, un bărbat care Încerca să scape de numeroasa lui familie turcă. — Te simți bine? a repetat Rose pe un ton ușor mânios de astă dată. Și În aceeași clipă un val de neliniște l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prepararea băuturilor. Semințele acestora - nucile de anacard - constituie un ingredient important al bucătăriei asiatice. Fel de mâncare specific bucătăriei turcești ce include varietăți precum frunze de viță, ardei verzi sau vinete umplute cu orez sau carne. Tărâm fictiv, sinonim cu paradisul terestru Mătrăguna dulce-amăruie Străină (lb. armeanăă Preparat culinar făcut din vinete, iaurt, ulei de măsline și usturoi. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez sau alte ingredienteă Învelită În foaie de varză sau viță. Preparat culinar făcut din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
legendei biblice a lui Iosif și a nevestei lui Putifar. Câine Bătrân și Ticălos, Mâncător de ouă. (trad. aprox. din englezăă Francis Scott Fitzgerald (1896 - 1940ă prozator american de origine irlandeză, reprezentant al „generației pierdute“, autor al romanelor Dincoace de Paradis (1920ă și Marele Gatsby (1925ă. Emmanuel Levinas (1905 - 1995ă - filozof francez, promotor al fenomenologiei. Tanzimat - perioadă de reformă În Imperiul Otoman, situată Între 1839 și 1876, când s-a proclamat constituția otomană. Bedel - echivalent, schimb În bani Ghiveci de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ea mi-ar spune: „Vezi, colo sus, acele pășuni ale Îngerilor printre brazii Întunecați?“. Cum ar putea fi penetrarea un păcat? Am recitit o frază a lui Paul Claudel transcrisă Într-un carnet pe care-l aveam mereu asupra mea: „Paradisul care ar consta În posedarea totală a unei femei și cucerirea, ca țel supreme, a acelui trup și a acelui suflet nu mi se pare cu nimic diferit de infern“, scrisese, poate În cunoștință de cauză, marele poet catolic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din făpturile Tale pe care o iubești mai mult decît pe mine? Copiii noștri vor avea oare harul de a-Ți fi asemenea, fraterni față de cei umili și față de animale, Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul Crucii. E o remarcă ce l-ar fi interesat pe Matisse cînd desena Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
interesat pe Matisse cînd desena Drumul crucii pentru capela din Vence. În orice caz, m-a interesat pe mine prima dată cînd am citit-o, așa că m-am dus să mă conving la oglindă că ochii mei (Înlăcrimați de gîndul paradisului) formau o cruce cu vîrful nasului, despre care nu mai ignoram de acum ce raporturi avea cu vîrful penisului, care mi se părea apt, dacă nu să formeze o cruce, măcar să mă atragă pe un drum al crucii cu opriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știi că răzvrătirea e bună cînd nu-și ratează ținta, numai că Prévert se răzvrătește Împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii“. Nu aveam nevoie să-i spun lui Prévert că sînt catolic. Scenaristul unor filme ca Trubadurii diavolului sau Copiii Paradisului Îmi ceruse să ne Întîlnim la cafeneaua Flore, ceea ce echivala, pentru tata, cu un cuib de existențialiști periculoși. Va trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a tunat și a fulgerat Împotriva instalării unei baze de lansare pentru rachete atomice pe platoul Albion. Și eu eram furios. Toate locurile copilăriei mele erau Încet și sigur devastate, toată această regiune pe care o numeam cînd eram mic „Paradisul terestru“. Atîta vreme cît abordam subiecte asupra cărora eram de acord - de la dezarmare pînă la sălbatica frumusețe a peisajului - totul mergea perfect, dar devenea cu timpul obositor să fiu nevoit să fac slalom ca să evit discuțiile tabu. Dacă nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ce? De ce nu durează fericirea pentru nimeni? Unii șiau dat cu părerea că ar fi pentru că omul trebuie să caute mereu ceva și nu ar mai evolua dacă ar găsi ce caută. Alții au considerat că omul tînjește după un paradis pierdut pe care nu-l poate găsi pe pămînt. Alții au întrezărit ideea că materia nu poate să ofere ceva nelimitat, fiind în sine o bază limitată, destinată transformării permanente - deci nu poate fi suportul pentru o fericire infinită, care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
electrice, o cicloramă, o cascadă, toate în așteptare, toate cufundate în liniște, apoi alte magazine, și alte galerii, și alte manechine, și alte grădini suspendate, și alte lucruri cărora probabil nu le știe nimeni numele, ca într-o ascensiune în paradis. La ce servește viteza asta, ca să admiri priveliștea, întrebă Cipriano Algor, La viteza asta, ascensoarele sunt folosite doar ca un mijloc complementar de supraveghere, spuse Marçal, Nu sunt suficienți gardienii, detectoarele, camerele video, și celelalte echipamente băgărețe, întrebă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu mine. „Eu îmi câștig pâinea”, a râs el, făcând aluzie la faptul că așteptând să mă cheme Bătrânul și să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea că întrucât nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit. Închisoarea îmi schimbase numai în parte existența, însă îmi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase în infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca înainte, ci coșmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă, bețiv păcătos”, deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au murit. Încă. 20 aprilie Simt că revin crizele. Încordarea nervoasă din ultima vreme mi-a făcut rău. Mi-ar trebui, poate, și o cură marină. 24 aprilie Purgatoriul e un compromis pentru cei care nu merită nici infernul, nici paradisul. Eu mi-am început purgatoriul aici. 26 aprilie Cred că G. e țigan. Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sunt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voi face voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu-l de un purgatoriu prea lung. Va dura numai o noapte. După aceea va începe paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor. Îi voi lăsa să locuiască în el până când îi vor copleși bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu-l de un purgatoriu prea lung. Va dura numai o noapte. După aceea va începe paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor. Îi voi lăsa să locuiască în el până când îi vor copleși bălăriile și câinii”... 40 Francisc, simțind probabil mirosul acru, de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]