KorAP: Find »[drukola/base=plâns & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...175 176 177 ...220 >

5,484 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

a luat hainele și ne-am Îmbrăcat fără a scoate o vorbă. Când m-am Întors de la oglindă, l-am văzut alături de Nela. Ea Îl chemase. Strânsesem În mine multă amărăciune. Eram gata să izbucnesc. Plânsul Îmi Îneca vorbele, un plâns fără lacrimi, pe buze ce Încercau zadarnic să zâmbească. Nela a zis că rămâne la meci. Noi am plecat amândoi. Am mers câteva stații pe jos și el m-a acuzat că l-am refuzat atunci când a venit la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un creion. Stiloul nu și-l ia pe munte, ca să nu-l piardă. Dacă o veți cunoaște, o veți acuza că râde prea mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-a părut că palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin; Îi curgeau lacrimile fără să anticipeze plânsul. Fața Îi era imobilă, o marmoră roză pe care se scurgeau două dâre de apă ca două șuvițe de izvor, tăind piatra albă a muntelui. Nu i-am adresat nici o vorbă. Din când În când, Își mușca buzele până la sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În sine ca un yoghin, Își macerează corpul; În pauză, se aud ca niște lovituri de berbec, bum-bum, bum-bum: A. se dă cu capul de zid; observ că are cap tare, câteva colege sar și o opresc; izbucnește Într-un plâns teribil, Îi curg lacrimi șiroaie, nu-i pasă de nimeni, nu se șterge, nu-și aranjează ținuta, nu se sinchisește de ce vor spune ceilalți colegi; nu mă uit la ea, nu mă apropii să-i spun să se liniștească, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a vieții. Poate te-am privit cu ochi mari, ce treceau dincolo de tine: atunci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mea iubire... De fapt, uitarea e sfârșitul tuturor zbuciumelor. Ești atât de uitat, că mi se pare câteodată că nici n-ai existat. 19 noiembrie 1964 Ce mult aș vrea să plec la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină prea multă sau În Întunericul cel mai negru ești la fel de orb... Când m-ai cutremurat cu fiorul iubirii, n-am știut că același tremur Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
că fiecare vorbă cădea ca o lovitură care mă zdrobea treptat, sadic. Au fost porci amândoi. S-au acuzat reciproc de prostie. La plecare, și-au strâns călduros mâna, făcându-și unul altuia complimente. Am plecat cu Doru. Mă ștrangula plânsul. Nu scosesem nici o lacrimă În clipele acelea Înfiorătoare. M-a trimis acasă cu scârbă. Niciodată nu fusese el altfel, dar atât de brutal nu-l văzusem Încă. O priveam și zâmbeam. Era atât de pierdută În problemele ei vitale... — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pierde ea, Angela, atât de ușor. Crede numai că suferă. M-am ridicat de pe scaun cu greu, de parcă mai atârnasem de mine Încă 20 de ani. De-abia când am ieșit pe ușă am auzit-o pe Angela izbucnind În plâns. Se ținuse totuși tare... 22 decembrie 1964 Goi. V-am văzut pe toți goi de fard și mi-a fost scârbă. Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. Mă credeți ca făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
iubești mai mult decât merit.“ „Bine, ei bine...“ (și aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura e deci o formă de concupiscență. L-am redescoperit pe Gib

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
3 pe post de martor din partea mirelui. (miercuri) „O iei În căsătorie pe...?“ Se uită la mine pierdută, Înfricoșată; crede că-i voi face o farsă și că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea când plânsul ți se va refuza. Plânge-l, dară, la vremea lui... Puterea de stăpânire e inutilitatea cea mai utilă marilor salturi Între absurd și moarte. 8 aprilie 1965 (joi) De-a lungul unui drum, odată, se vor Întâlni două umbre venite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

anume, mamă? - Cine zice ăla este. - Asta-i bună, șopti Kara. - Ah, l-ai fi iubit pe omul ăsta, Jenny. Știi că l-a cunoscut pe președintele Statelor Unite la un moment dat? Și a jucat ping pong în China. Neobservând plânsul tăcut al fiicei, bătrâna îi povesti Karei și restul filmului „Forrest Gump”, cel la care se uita cu câteva momente înainte. Numele unchiului Karei era Gil, dar în fantezia mamei se numea Tom, probabil după numele vedetei cinematografice, Tom Hanks

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

așa dulce cum e ea de obicei - păi, nuș’, m-a mișcat cumva. Și dintr-odată am izbucnit în lacrimi și vaiete. Biata mama. Nu știa ce să-mi mai facă, mi-am dat seama. Nu mă puteam opri din plâns, dar în tot timpul mă gândeam că „trebe să termin cu asta, că mami nu mai știe ce să facă“. Mami a mea e mereu așa lipicioasă cu mine, și nu m-am supărat niciodată că nu-i o cotoroanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ea prefăcându-se supărată și bucurându-se de fiecare clipă. Asta-mi doresc. Un bărbat care să mă iubească așa cum îs. —Trebuie să te duci la doctor, iubita mea, a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge, iar ochii roșii din cauza plânsului, și eu m-am mișcat către el și-am îngenuncheat alături. Îl simțeam rece prin cămașă și l-am frecat cu putere fără să mă gândesc, în vreme ce-l sărutam și-i șopteam. Încă mai încerca pe jumătate să se dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

un deces iminent în familie sau un bărbat. — Scumpo, e ceva cu părinții tăi? Au pățit ceva? Sau Izzie? Emmy clătină din cap că nu. — Spune-mi, Emmy. S-a întâmplat ceva cu Duncan? Întrebarea ei stârni un hohot de plâns atât de jalnic încât Leigh simți că-i sfâșie inima. Asta era! — S-a terminat, se jelui Emmy recăpătându-și graiul. S-a terminat definitiv. Emmy mai făcuse afirmația asta nici mai mult nici mai puțin de opt ori în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al meu. “S-a îndrăgostit” de ea. Emmy puse ghilimelele în aer cu degetele arătător și mijlociu de la ambele mâini și-și dădu peste cap ochii înroșiți de plâns. — “O așteaptă”, citez, “până va fi pregătită”. E VIRGINĂ, fir-ar să fie! Am acceptat cinci ani de înșelăciuni, minciuni și sex pervers pentru ca el SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ DE O INSTRUCTOARE VIRGINĂ PE CARE I-AM PLĂTIT-O EU? Auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau de netolerat; faptul că și ea dorea să fie mamă cât mai curând omenește posibil era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

pe domnul Partridge și Împreună porniră În urma celor două femei eurasiatice. Un camion militar se oprise În fața intrării cinematografului, ale cărui ziduri Înalte de cărămidă ascundeau filmele de chinezii din blocurile din apropiere. În intervalele dintre fluierăturile sergentului, Jim auzi plînsul unui copil englez. Sosise un nou grup de deținuți. În mod invariabil, asta Însemna că alții vor pleca. Jim era sigur că, În cîteva minute, va fi pe drum, probabil spre noile lagăre de la Hungjao sau Lunghua. În magazie, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur așa cum ești Îmbrăcat În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare decât după o vreme, topit de plâns, și nu se obișnuiește cu tine decât numai atunci când Îi dai un biscuit, ochii Îi râd, dar el suspină Încă și se uită la tine ca la ceva venit de pe altă lume și numai după o vreme vine și Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
greutate Își stăpânește vorba. „Uită-te la el”, Îi spune locotenentul, „credeai că el ar putea să moară?” și scoate o revistă pe coperta căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-mă În pace, nu vedeți că sunt bolnav? Sunt bolnav și nu mai am nimic de declarat! Gata! Tac! Lacăt pe gură, apă În șanțuri, lanțuri pe porți, câinii În curtea interioară! Hă, hă, păi ce credeți? Și izbucni În plâns. Plânse o vreme și spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa strâmbă de sub crengile oțetarilor, care stăteau gata să-i apuce cu cioturile lor acoperișul de tablă, Îmbolnăvită de rugină. Ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]