5,205 matches
-
n-am. Surâsul se estompă, dar reapăru. Era acum strict profesional. Dar de ce ar fi prietenesc? Meditehniciana n-o cunoștea pe Ripley, nici Ripley pe ea. Femeia arătă spre telecomanda de pe peretele opus― Atenție la ochi! Ripley închise pe jumătate pleoapele, pentru a se proteja de lumina orbitoare la care se aștepta să se reverse, după spusele meditehnicienei. Se auzi bâzâitul unui motor și ecranul mural urcă în plafon. Încăperea fu inundată de o lumină crudă. Deși filtrată, puse la grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o altă persoană. ― Doar foarte rău? (Meditehniciana asta e admirabilă, se gândi. Nu se dă bătută cu una, cu două.) Oricum, e mai bine ca ieri. Îmi place că mi-ai spus: "Foarte rău" și nu "Pe moarte." Ripley închise pleoapele, le deschise brusc. Pământul era tot acolo. Timpul, căruia nu-i acordase prea multă atenție, acum însemna mult pentru ea. ― Sunt de mult aici? ― Ai fost admisă la stația Gateway acum două zile. Același surâs. ― Parcă ar fi mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timpul pierdut. Burke se credea la bordul unui day-cruiser plecat la pescuit pe mare, în largul Jamaicăi. Surâdea, vizibil nerăbdător ca adevărata aventură să înceapă. ― Am luat-o! Ripley închise ochii pentru a-i deschide numaidecât. Era mai bine așa. Pleoapele erau ca două mici ecrane video străbătute de steluțe și pete verzi, prin care se materializau niște forme neliniștitoare. Se simți mai bine văzând fețele neînfricate și încrezătoare ale lui Frost, Crowe, Apone și Hicks. Sus, în postul de pilotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei cu ăsta. Vasquez și Drake schimbară priviri cu înțeles. Comentariile erau inutile. Expresile lor erau destul de elocvente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai temi. Ea se întindea sub dulap. Fetița se retrăgea tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar pleoapele fremătară și se desfăcură, simțind o mișcare, o prezență. Această femeie cu ochii cuprinși de nebunie, glăsui răgușit: un murmur de disperare. Dietrich se aplecă pentru a auzi: ― Milă... Doamne, omoară-mă. Cu ochii ieșiți din orbite, Dietrich se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zâmbet. ― Vrei să spui: să-mi golesc mintea? ― Da. Ca și Casey, aprobă Ripley mângâind fețișoara și dând în lături o meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți, eu sunt sigură că n-o să mai visezi urât. Închise pleoapele păpușii și o înapoie proprietarei: Newt o luă, ridică ochii la cer, ca pentru a spune: Nu țin poveștile astea stupide. Uiți că eu am șase ani?!" ― Ripley, ea nu are coșmaruri pentru că e din plastic. ― A, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
plăcut cu puțină încălzire. Aparatul aducea cu o placă de plastic, dar când apăsă întrerupătorul emise un zumzăit și un vag halou, degajând căldura, care răspândindu-se în sală, o făcu să pară mai puțin sterilă și impersonală. Newt clipi, pleoapele fiindu-i îngreunate de somn. ― Ripley, m-am gândit la ceva. Aș putea, s-o înlocuiesc. Adică pe fata ta. De probă, sigur. Așa, o vreme. Și dacă nu-ți place, nu-i nimic. Ce zici? Femeia făcu apel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din cameră. Îndărătul altor pleoape întredeschise, alți ochi se mișcau intermitent: unicul indice, demonstrând că locotenentul Gorman era încă în viață. Se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din cameră. Îndărătul altor pleoape întredeschise, alți ochi se mișcau intermitent: unicul indice, demonstrând că locotenentul Gorman era încă în viață. Se puteau considera aceste semne ca o ameliorare a stării sale, un prim pas ezitant al ieșirii din paralizie totală. Ripley se aplecă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nevitale ale sistemului, fără să împiedice funcțiile respiratorii și circulatorii. Mă întreb dacă aceste creaturi reglează instinctiv dozajul în funcție de metabolismul victimelor lor. ― O voi întreba negreșit pe prima care-mi iese în cale. (Ea-l privi pe locotenent, când o pleoapă a acestuia se deschise și se închise apoi.) Nu știu dacă e o contracție involuntară, dar mi-a făcut cu ochiul. Merge mai bine? Bishop dădu din cap. ― Toxina pare să se metabolizeze. Este puternică, dar corpul se dovedește capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vârtejuri, apoi se potoli. Sistemele de reciclare de pe Sulaco lucrau la înlocuirea oxigenului pierdut în spațiu în ultimele momente ale luptei. Bishop nu-i dăduse drumul lui Newt. Din trunchiul secționat atârnau niște organe interne artificiale și niște cabluri sfârâitoare. Pleoapele se deschiseră și se închiseră și capul tresări pe neașteptate, lovind puntea. Regulatoarele sale interne putuseră să întrerupă hemoragia fluidului vital și luptau pentru reducerea consecințelor rănilor sale grave. Pe marginea sfâșiată, niște încrustații albicioase erau parcurse de scântei. Androidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru reducerea consecințelor rănilor sale grave. Pe marginea sfâșiată, niște încrustații albicioase erau parcurse de scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înregistrează mișcarea sau reflexul de evitare al degetului. Se consideră că un reflex condiționat este format dacă se manifestă de cel puțin trei ori consecutiv. Reflexul palpebral Unul din dispozitivele experimentale folosite pentru demonstarea reflexului condiționat la om utilizează închiderea pleoapei reflexul palpebral drept răspuns. Clipitul este provocat de un SN constituit de un jet de aer ce cade asupra corneei iar SC poate fi un sunet. După un număr de întăriri ale sunetului prin jetul de aer aunetul ajunge să
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de un SN constituit de un jet de aer ce cade asupra corneei iar SC poate fi un sunet. După un număr de întăriri ale sunetului prin jetul de aer aunetul ajunge să producă singur răspunsul condiționat fiind de căderea pleoapei. Pentru a studia reflexul palpebral trebuie să se poată înregistra precis răspunsul constituit la închiderea pleoapei, scop pentru care este indicat a se folosii dispozitive foarte fine. Dificultatea constă în aceea că experimentatorul trebuie să prevină clipirea spontană a subiectului
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fi un sunet. După un număr de întăriri ale sunetului prin jetul de aer aunetul ajunge să producă singur răspunsul condiționat fiind de căderea pleoapei. Pentru a studia reflexul palpebral trebuie să se poată înregistra precis răspunsul constituit la închiderea pleoapei, scop pentru care este indicat a se folosii dispozitive foarte fine. Dificultatea constă în aceea că experimentatorul trebuie să prevină clipirea spontană a subiectului. Pentru aceasta i se poate da subiectului o anumită sarcină. Reflexul psihogalvanic (electrodermal) Stimulul necondiționat cel
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
curent de aer cald sau rece, faptul că cel mai neînsemnat obiect, atinge pielea animalului pe care realizăm experimentul, toate acestea vor produce invariabil o activitate a unei anumite porțiuni a musculaturii scheletice a animalului. Se vor pune în mișcare pleoapele, ochii, urechile iar capul trunchiul și alte părți ale animalului se vor întoarce și se vor orienta într-o direcție sau alta. Aceste reacții motorii se vor repeta și se vor intensifica, iar în alte cazuri animalul încremenește într-o
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
solicitase, și cu ușa care se deschisese chiar în momentul acela, și lumina dintr-o încăpere care-i izbi ochii și-n care - imediat - văzu niște ființe ciudate, în două picioare, care-l fixau cu niște ochi rotunzi, negri, fără pleoape,... fu un moment de confuzie... Suficient pentru a declanșa o reacție. 20 Sosi gol, încă stând întins pe spate, cu fața în sus. Gosseyn Trei stătea nemișcat, cercetând cu privirea o cameră însorită. Nu-i era ușor, pentru că încă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-abia aștepta să fie fluturat în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai și-Antalya: un adevărat colț de grădină I-Ching. În spatele pleoapei, dincolo de canalele irisului, acolo unde imaginile prind contur și lumina se revarsă ca mișcarea potolită a valurilor sub podurile Amsterdamului (sau doar în cloaca Dâmboviței), mă simțeam stăpânul absolut al corpurilor și-obiectelor. Nimeni nu mă putea controla. Decupam detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndoită: o stradă contra unui nebun. Înainte să dispară, nebunul răsese jumătate din stradă (mai exact, toată partea dreaptă) și, odată cu ea, jumătate din privirea mea de copil. Ochiul meu drept va rămâne întotdeauna opac, închis, infirm, acoperind cu rigiditatea pleoapei imaginile fragile: pereții curați, obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub tavan, perna rotundă, răcoarea dormitorului, holul cu mozaic, lumina călduță a bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dormise bine, ca un nou-născut. Eu parcă simțeam mirosul de pământ reavăn, de fiecare dată când mă afundam în pernă. Pentru că totuși trebuia să mă odihnesc, găsisem o soluție: dădeam la o parte corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit. Cu nervii era mai greu, jumate încremeniseră, jumate transmiteau în continuare semnale electrice. Porneam micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Turcia, păzită de doi haidamaci. După o săptămână, o încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau seama. Cineva îmi virusa creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo două din ele pe frigider sau sub plapumă. Moartea pândea cu fiecare zbatere a pleoapelor, cu fiecare peliculă de aer inspirată, cu fiecare deschidere și închidere a valvelor inimii. Supapele ei secrete umpleau plămânii cu oxigen, dar, în contact cu zecile de curenți electrici din organism, amestecul lua foc: focul se propaga la celulele vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi se ștergeau din minte și de sub ochi, ca și cum nimic nu se-ntâmplase. Clipeam și-acțiunea se muta pe alt canal, amintirile săreau de pe șină și se desfășurau în altă parte, pe trasee noi, în altă ordine: intervalul în care pleoapa cobora, acoperea pupila și se ridica apoi la loc îi aparținea unui străin. Dacă ai fi citit sau scris un text, intrusul ar fi putut să bage sau să scoată cuvinte din el, fără să-ți dai seama. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]