7,468 matches
-
în amurgul stins la mal./ în vara sau în toamna pastelată/ cu visu-mi curgător de doruri,/ răsfrânt o lacrimă se-arată/ în cuvinte și-n pasteluri.” (Acuarelă) În poemele sale, Constanța Abălașei-Donosă contemplă peisaje fermecătoare care grăiesc prin coloristică. Întrucât poeta este o fină cunoscătoare a culorilor și știe cum să le îmbine în cea mai armonioasă manieră, reușește să pună în valoare natura prin realizarea unei legături între elementele acesteia și culori astfel încât tabloul final să fie o mărturie a
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei hotar./ frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a ta culoare/ in pictura te-am fixat.” (Cântec) Poeta zugrăvește în versurile sale și un crepuscul tulburător, nuanțând sentimente și gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu/ de fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-/ tristeți năvalnice-mi dărui,/ gonindu-mă, la grindina zărilor”. (Din geana cerului) Poeta se cuibărește în brațele reveriei și simte înstrăinarea oamenilor îmbrăcați în tăcere care au uitat de lucrurile fundamentale ale acestei vieți:” privesc cum oamenii/ se rotesc în tăcere/ mistuiti de dorinți/ asemeni unor frunze opace/ căzute accidental./ multe lucruri au
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
înstrăinarea oamenilor îmbrăcați în tăcere care au uitat de lucrurile fundamentale ale acestei vieți:” privesc cum oamenii/ se rotesc în tăcere/ mistuiti de dorinți/ asemeni unor frunze opace/ căzute accidental./ multe lucruri au uitat oamenii/ de când trăiesc pe acest pământ.” Poeta accentuează în finalul poemului ideea că ea însăși este un tablou pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă gândurile și sufletul se adapă din clipele unui efemer grăbit, însă poeta le găsește forme și sensuri bine definite, pictându-le pe pânza veșniciei. Natura, soarele, iubirea și visul sunt descrise cu iscusință artistică și capătă semnificații primordiale. “ce este geneza pentru natură?/ un spectacol îngăduit/ de ambiguitatea soarelui/ hrănit pe rând
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
posibile fericiri./ pe când visul, cheamă viața la realitate./ visul atrage aerul vecin/ și izvoarele cerului”. (Geneza pentru natură) Discursul său poetic este zămislit cu sinceritate și pecetluit cu iubire arzătoare. Când noaptea își țese mantia , tristețea învăluie din nou ființa poetei care suspină de dor și neîmplinirea sorții :“ se amestecă lutul perfect/ în șoaptele nopții mele mută;/ iar sălciile plecate-ncet/ cu trupul lor apa sărută./ ore suspendate/ între pământ și cer;/ locul întoarcerii/ va fi infinit!/ în lut cald alb
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cu trupul lor apa sărută./ ore suspendate/ între pământ și cer;/ locul întoarcerii/ va fi infinit!/ în lut cald alb, roșu/ la șoptirea nopții-/ lacrimile-mi curg/ de ne-mplinirea sorții.” (Bucuria pământului) Primăvara își scutură frumusețea răvășitoare în ochii poetei însetați de desăvârșit. Anotimpul renașterii și al redefinirii este conturat cu finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul său sensibil care emană căldură și inocență, poeta a lăsat ca dorul de primăvară să ardă intens într-o scrisoare lirică unde dorințele sale nestrămutate își caută împlinirea :” doresc ca primăvara,/ să-mi fie oglindă nocturnă.../ să-mi fie poem sau stih de iubire,/ pentru noi, pentru pictură
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV) Rostul poetei este acolo unde transparența înseamnă lumină și aduce seninătate interioară. Acolo îi este locul, în acea seninătate care-i conferă pace și armonie și fără de care se tulbură și suferă: “mi-ai adunat cuvintele/ din excesul suferinței zilnice,/ lăsându-mă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
a adăpostit în simțurile sale sărutari sfințite de stele care sutură orice rană: “îți voi picura pe rând/ din toamna ființei mele,/ și-ți voi umple sufletul/ cu sărutări din stele”. (Elegia IX) Lacrimile au o coloristică simbolică în viziunea poetei. Lacrimă albă peste floarea de cais, lacrimă pastelată peste floarea de trandafir. Asta fiindcă trandafirul este simbolul iubirii , dar încheagă și alte simboluri și semnificații. În esență, poeta dezvăluie o ploaie de trăiri care inundă lumea sa interioară: “vântul răscolește
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
sărutări din stele”. (Elegia IX) Lacrimile au o coloristică simbolică în viziunea poetei. Lacrimă albă peste floarea de cais, lacrimă pastelată peste floarea de trandafir. Asta fiindcă trandafirul este simbolul iubirii , dar încheagă și alte simboluri și semnificații. În esență, poeta dezvăluie o ploaie de trăiri care inundă lumea sa interioară: “vântul răscolește/ lacrimi printre flori/ tristeți răstiginite-n crengi/ stropii ploii în culori./ peste floarea de cais/ lacrima e albă,/ peste cea de trandafir/ lacrima-i mai pastelată:/ galbenă, precum candoarea
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
flori/ tristeți răstiginite-n crengi/ stropii ploii în culori./ peste floarea de cais/ lacrima e albă,/ peste cea de trandafir/ lacrima-i mai pastelată:/ galbenă, precum candoarea/ soarelui îmbrățișând/ roșie precum o rană,/ dragostei tale tăcând.” (Elegia XI) Constanța Abălașei-Donosă este poeta care exprimă iubirea prin culoare, dar și culoarea prin iubire. În poemele sale, formele iubirii sunt conturate cu neasemuită sensibilitate. Cromatica universului său launtric este determinată de iubire , fiindcă este o romantică incurabilă și fiindcă în penelul său iubirea deține
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
care emană finețe, eleganță și puritate. Fiecare tablou realizat cu măiestrie de autoare este expresia iubirii îmbrăcată în straie de lumină. Și, nu în ultimul rând, fiecare cuvânt îl îmbracă în culoare și încearcă să-l adâncească în eternitate fiindcă poeta însăși este culoarea veșniciei. Referință Bibliografică: Constanța Abălașei-Donosă si culoarea cuvântului înveșnicit / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Din a vieții pustiire, în tine să mă regăsesc, îmi adun glas din gândire și-n versul tău mă risipesc! 13.01/2015 © Maria Filipoiu Iubire pe flori de nufăr -spiritului eminescian- De peste timp de veacuri, în ochii Tăi privesc, poete nepereche, de astre zămislit. Pe vis din călimară urc să Te regăsesc și să-Ți aduc iubire în vers împătimit. Că în lacrimi din condei, de veacuri locuiești și cerni dumnezeire adusă din zenit. Din Cer cu Lună Plină, înamorat
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
elemente și cunoaște, din însăși propria sa experiență de mamă și bunică, ce mare efect au toate acestea în viața copilului, în dezvoltarea intelectuală, educativă și morală a acestuia. Din dragoste pentru copii, o dragoste extinsă dincolo de propriile sale vlăstare, poeta a abordat o tematică bogată, trecând alternativ de la versuri la proză și îmbinând creator aceste două forme de exprimare literară. Ea însăși pare că trăiește în lumea poveștilor, în minunata lume a basmelor. Autoarea se manifestă asemenea unui copil dornic
DIN SECRETELE POVEŞTILOR VEREI CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382090_a_383419]
-
-i ajute în dezvoltarea vocabularului propriu și în exprimarea mai ușoară a cuvintelor. De remarcat, în această poveste, este nu numai împletirea armonioasă a versului cu proza, dar și faptul că, în poezie, „prințul rondel” se dovedește a fi favoritul poetei Vera Crăciun, iar „Strălucirea Zăpezii” se bucură împreună cu sora ei - „Strălucirea Primăverii”, de favorul acordat lor prin această poezie cu formă fixă, în care li se oferă frumoase tablouri pictate în metafore alese. Pentru că nu doresc să supăr alte personaje
DIN SECRETELE POVEŞTILOR VEREI CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382090_a_383419]
-
California, U.S.A; Poezie 17 volume, din care 8 sunt taaduse în: engleză, franceza, spaniolă, germană, italiană, suedeză, maghiară. Proza scurtă, Hoby, Cărți pentru copii; Antologii ANAMAROL: “Simbioze lirice”, 20 vol., “Scripta manent”, 8 vol. și altele. *** Rodica Elenă Lupu, poeta, editora, letrista, promotora de cultură, creatora de programas de radio y télévision de Rumânia Nacida en Războieni, Departamento de Albă, Rumânia. Educación: Academia de Estudios Económicos de Bucarest, Facultad de Derecho. Escritora, editora, promotora de cultură. Afiliaciones: Unión de Escritores
2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382099_a_383428]
-
umbrele și luminile din suflet ca pe un imens portativ de curcubeie sub înaltul clopot de cer cu tot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței cea cu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai cuvântului cântător, grupat în cadrul cenaclului „Cetatea lui Bucur” care, lună de lună, se adună în Sala „Mircea Eliade” din incinta Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”, nu doar din bucuria de
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
numar total de cititori:cititori->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. GENȚIANA GROZA - PRIN ROMA LUI OVIDIUS, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Când ai plecat din Roma, Te-au plâns, poete, aștrii Iar îngerii din ceruri Vărsau din ochi albaștri Potop de-amare lacrimi Știind ce cruntă soartă, Spre-îndepărtatul Tomis Al tău exil te poartă. Pe marmura cea sobră A vechilor palate, Pe Viile de tine Atât de mult umblate, Se
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Dintre femei, din aur, Ai fost ursit să pleci La Pontus Euxinus Modest ca să petreci; Pe lângă geții liberi Să viețuiești o vreme, Sperând, din suferință, Acasă să te cheme. Citește mai mult Când ai plecat din Roma,Te-au plâns, poete, aștriiIar îngerii din ceruriVărsau din ochi albaștriPotop de-amare lacrimiștiind ce cruntă soartă,Spre-îndepărtatul TomisAl tău exil te poartă.Pe marmura cea sobrăA vechilor palate,Pe Viile de tineAtât de mult umblate,Se revărsa un vaietDin piepturi de fecioară, Cerând
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
primit în dar și cartea sa de debut “Pasăre în devenire” apărută în 2015 la Editura SemnE având un „Cuvânt de întâmpinare” scris de Florentin Popescu, redactor șef al revistei „Bucureștiul literar și artistic”, intitulat „Călătorind pe o libelulă albastră”. Poeta a debutat în prestigioasa revistă, Bucureștiul Literar si Artistic. Volumul mai sus amintit s-a bucurat de cronici scrise de Ion Roșioru, Mihai Merticaru, Florin Costinescu, Florentin Popescu și a obținut câteva premii la concursuri de poezie. Pe lângă truda scrierii
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
cărții m-a dus cu gândul la locul copilăriei mele, la nucul patriarhal pe care l-am asemănat atunci, cu o casă. Se pare că acest arbore, simbolizând masculinitarea și rezistență la intemperiile vieții i-au fost izvor de inspirație poetei, „Și-au curs cuvintele sub nuc/ pe lângă izvoare/ pe firul de iarbă înrourat/ sub luna stinsă/ pe colinele dealului/ pe străzile copilăriei”, ( Pasăre în devenire). În poemele acestui volum vom întâlni referiri la arborele nuc, simbol al axei lumii. Având
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
păsări. Cele mai puternice simboluri pe care nucul ni le oferă sunt sexualitatea și masculinitatea. În poezia din acest volum este o permanentă căutare de sine, într-un „stejar bătrân”, în „seva lui”, în „miresmele”, “esențe”, în “brumele toamnei”. Între poetă și elementele naturi este o relație strânsă aproape idilică. “Pădure așteaptă-mă mâine/ n-o să mai întârzii, ai să vezi/ mâine va fi reântâlnirea/” (Așteaptă-mă). În inima sa există un spațiu liber pe care l-ar oferi unei inimi
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]