21,807 matches
-
Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a scrisului. A cuvântului. Uciderea lui Maximilian deconspiră exact teoria, vădit deconstructivistă. Iraționalul absurdist se scaldă la Nimigean în apele salvatoare ale onirismului estetic. Scriitorul recurge la această ingenioasă poetică a științei imaginare avându-l ca model în primul rând pe Daniil Harms (miza pe dezmembrarea absurdistă a realității și a corpului uman - decapitarea etc.). Nimigean merge pe linia contradictorie a particularului, ce domină și parodiază generalul, înlocuindu-l. Firește
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
a putea să-și țină ascunsă adevărata iubire și pentru a îndrepta în altă direcție atenția curioșilor din Florența; în realitate, aceste rime dovedesc că timp de cîțiva ani, după 1283, Beatrice încă nu apăruse în orizonturile lui sentimentale și poetice. În Viața nouă recurge la aceste expediente și la altele doar pentru că vrea să-și plaseze întreaga producție lirico-amoroasă sub semnul Beatricei, alterînd, desigur, faptele, dar în așa fel încît să fie credibile. Anul 1283, ca prag al poveștii lui
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
fără să știe cine era autorul, a cărui identitate o va afla doar ulterior. Din nou Dante mistifică; sigur e că a scris și a pus în circulație sonetul în 1283, iar Cavalcanti i-a răspuns atunci, dar colaborarea lor poetică trebuie datată cîțiva ani mai tîrziu iar strînsă a devenit doar în ultimii ani ai deceniului opt. (De altfel, Dante însuși își ia măsuri de precauție scriind că „a fost oarecum începutul prieteniei”: nu poate falsifica acest lucru din moment ce lui
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
pusă în circulație de versificatorul Dante da Maiano, un sicilianizant întîrziat despre care știm prea puțin și cu care Dante schimbă alte două tențone. Lista celorlalți versificatori care au răspuns cererii ne ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de cei cîțiva poeți afirmați, și astăzi cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante avusese un schimb de texte poetice), figurează numele necunoscuților Salvino Doni și Ricco di
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
ajută să ne formăm o idee despre ambianța poetică din jurul tînărului Dante; alături de cei cîțiva poeți afirmați, și astăzi cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante avusese un schimb de texte poetice), figurează numele necunoscuților Salvino Doni și Ricco di Varlungo și al notarului ghibellin Cione Baglioni. De altfel, sonetului dantesc îi răspunseseră, e drept, poeți cu prestigiu, ca Davanzati și Cavalcanti, dar și seminecunoscutul Terino da Castelfiorentino, despre care știm că
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Daniel Cristea-Enache Ion Mureșan, Cartea de iarnă, ediția a II-a, Cuvînt înainte de Mihai Șora, „Cuvînt înapoi” al autorului, Editura Charmides, Bistrița, 2013, 58 pag. În textul său explicativ la reeditarea, după 32 de ani, a debutului poetic, Ion Mureșan observă că numărul cronicilor la Cartea de iarnă depă- șește „cu mult numărul poemelor din carte”. Un volum - tipografic - subțire a suscitat nu doar cronici literare și comentarii orale, ci un veritabil entuziasm critic sub care majoritatea acestora
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
să mai intre în poem”), dar versurile sînt scuturate de excepționalismul elaborat și sarcastic, pentru a exprima o spaimă adîncă și esențială. Acesta va deveni unul dintre cele mai influente texte ale lui Ion Mureșan și va marca sesizant discursurile poetice ulterioare, de la Ioan Es. Pop la Constantin Acosmei (pentru a mă referi numai la vîrfuri): „Toată viața am adunat cîrpe să-mi fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvîrșeam lucrarea/ grămada de pantofi vechi
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Căci formula poetului „optzecist” are o retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
verbal încadrat în prozodie) este marginal și nesemnificativ la Ion Mureșan, întrucît structura lui e expozitivă și răsucită (auto)ironic. Vizionarismul, departe de a exclude retorica, se livrează și se „accesează” prin ea. Șocul cititorului este să asiste la revelații poetice care nu au scurtime și intensitate, ci lungime și traseu discursiv. Tînărul Mureșan continuă, continuă să învelească sîmburele inițial în straturi de imaginii și aluzii culturale, într-o scenografie complicată, dar centrată. Verbiajul acesta e o formă de compensare a
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
termină înainte de a începe cu adevărat. La fel stau lucrurile cu De la fereastră: „Dacă vreodată vom ajunge în Oraș/ vei vedea și tu cum se deschid obloanele/ cum femeile aruncă în stradă aripile de îngeri rămase de la masa de seară”. Poeticul, la tînărul Mureșan, are necesitatea spațiului textual și ampla lui respirație.
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
cu interlopii, se îmblînzesc servil; pe de altă parte, loserul Anton e disprețuit ca venetic de unii brașoveni și privit chiorîș chiar și de consătenii care-i privesc cu respect succesul literar, fără a înțelege ce-i cu el. Tribulațiile poetice ale protagoniștilor (există, la un prim nivel, un „roman al poeților”, chiar americanul vădindu-se, în cele din urmă, a fi poet!) sunt dublate, pe un palier mai consistent, de cele erotice (avînd drept centru de atracție pe fatala Cora
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
versiunile românești ale integralelor Cervantes și Baltasar Grácian), Sorin Mărculescu nu e, fără doar și poate, doar un traducător. Ca personalitate, l-aș apropia de Mircea Ivănescu, de care îl leagă nu numai o serie de coincidențe, dar și o poetică asemănătoare. (E drept că el compensează prin fior metafizic ceea ce la autorul lui Mopete era subversiune). Mai mult decât atât, cei doi împărtă- șesc un atașament tenace față de T.S. Eliot, pe care l-au și transpus în românește. De aici
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
bătrâne maltratate, toți fac parte din spectacolul horror al lui Vlad Drăgoi. Din păcate, niciuna din particularitățile de mai sus nu aparține tânărului poet. În poezia mai recentă, Constantin Acosmei a adoptat deja filtrul unei conștiințe retardate, cu atât mai „poetice” și mai proaspete cu cât renunță la abstracții în favoarea unei viziuni de tot elementare. Apoi, acea imaginație luxuriantă a sadismului, împreună cu „terorismul” cotidian și cu gratuitatea - ba chiar estetismul - cruzimii sunt în mare măsură inspirate din show-uri TV de
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
detaliilor sângeroase în vederea șocului final, toate acestea, ornate de inocența personajelor și de cinismul situațiilor. Mult prea multe dintre poemele lui Vlad Drăgoi par doar transcrieri meticuloase ale acestor gaguri TV pline de umor și tragism, anunțând, deocamdată, o imaginație poetică cu bătaie scurtă, însă cu totul reprezentativă pentru o generație literară care tinde să renunțe la modelele livrești în favoarea noii sensibilități Media.
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
pricina ca de un balast, spunîndu-mi neted că n-are o asemenea intenție. N-a găsit cu cale a da nicio explicație, adăugînd în schimb că lucrează în continuare la traducerea lui Esenin. Am înțeles că despărțirea de trecutul său poetic e un fapt tranșat în conștiința acestui personaj de-o energie conținută a renunțării. Cu o distincție, mai mult, cu o noblețe a renunțării, astfel cum l-aș putea caracteriza. A fost singurul membru al Cercului literar de la Sibiu care
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
care cenzura ideologică rămâne încă activă” în prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece mai întâi prin reactivarea avangardismului și afirmarea celui de al doilea val suprarealist, reprezentat de Gellu Naum, Virgil Teodorescu și Gherasim Luca; apoi, momentul „Cercului literar de la Sibiu”, cu Ștefan Aug. Doinaș și Radu Stanca, „poeți estetizanți și
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
universală fac posibilă irumperea generației ’60. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Mircea Ivănescu, Ion Pop ș.a. au în comun „conștiința tare a preeminenței esteticului, a nonreferențialității limbajului poetic, cultul metaforei și afirmarea lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Mircea Ivănescu, Ion Pop ș.a. au în comun „conștiința tare a preeminenței esteticului, a nonreferențialității limbajului poetic, cultul metaforei și afirmarea lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
de la un imaginar de descendență rimbaldiană.” Cu alte cuvinte, marca este „diversitatea exuberantă [...] în toate momentele de continuitate sau de ruptură din spațiul liricii românești contemporane, în interiorul căruia doar competiția și sentimentul inovației par să fie constante”. După 1990, manifestele poetice și dezinhibarea radicală a limbajului reactivează spiritul avangardist, contestă integral tradiția, „pentru ca, mai apoi, cei mai tineri poeți să-și recunoască, dacă nu neapărat unele modele, măcar, selectiv, câțiva precursori în poezia autohtonă”. De acord cu, printre alții, Nicolae Manolescu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
poeți să-și recunoască, dacă nu neapărat unele modele, măcar, selectiv, câțiva precursori în poezia autohtonă”. De acord cu, printre alții, Nicolae Manolescu (cel din Istoria critică a literaturii române...), P.P. crede și el că o modificare propriu-zisă a paradigmei poetice nu s-a produs: „un aer de noutate, existent totuși, este asigurat mai curând de temele mai mult sau mai puțin ocultate ori tratate convențional până acum: erotismul, religiosul, patriotismul, revolta socială, moartea”. În plus: „în condițiile capitalismului «sălbatic» românesc
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
cum v-ați apropiat? De unde ați pornit? Șt. A.D.: Eram profesor la Gurahonț, în 1953, când a apărut traducerea lui Blaga. Bineînțeles, am luat-o, am citit-o imediat. Și am avut un sentiment foarte împărțit. De satisfacție extraordinară în ceea ce privește poeticul cu care mă întâlneam acolo, și de insatisfacție în ceea ce privește fidelitatea față de Goethe. Îmi spuneam că o traducere din Goethe trebuie să fie mult mai fidelă modului său de a face poezie decât traducerea lui Blaga. Că traducerea lui Blaga estre
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
lecturile. Măcar pe cele certe, din autorii pe care i-ați tradus. Șt. A.D. :Da, fără îndoială. M.I.: Altminteri, poezia dvoastră. va fi de neînțeles. Sau de înțeles doar parțial. Este vorba de coduri, de motive, de teme, de formule poetice. De altfel, există în poezia dumneavoastră și o mare varietate în timp. De la baladele de tinerețe la poezia de... Șt. A.D.; Da, sigur că da. Și este ceea ce încă aștept eu de la critică să remarce. Pentru că în general sunt poetul
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Noțiunea de comunitate interpretativă (opacă și permeabilă simultan) lămurește, în cadrul mental propus de autorul ei, toate aceste dileme. Un singur punct fragil pare să aibă excursul lui Stanley Fish: ultima secvență din articol, în care, printr-o metaforă mai degrabă poetică, acesta încearcă să lămurească un aspect care ține de arhitectura rețelelor de comunicare. Dat fiind faptul că, în mod evident, comunitățile interpretative sunt formate din indivizi uneori distanțați de zeci de mii de kilometri sau chiar de secole, cum se
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]