4,908 matches
-
urmează Ștefan și se întoarce către Isaia ce sta încrâncenat, cu ochii în pământ. "Și tu, Brutus, cumnățelul meu?" Tocmai tu?... "Amintește-ți de Baia"... Și tu, Alexa? Viteazul meu Alexa?... Rău, rău îmi pare... Să știi că te-am prețuit. Aaaa! Iaca și pe credinciosul meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci și condamnat la moarte, un om, pe de altă parte, dificil, incomod, nu o dată nedrept, cu răbufniri răutăcioase uneori, de pitic - simpatic totuși. Cred că și el a ținut puțin la mine. Nu sunt convins însă că mă și prețuia. Și totuși, ce dar extraordinar mi-a făcut odată, oferindu-mi o carte a sa, cu cea mai frumoasă dedicație pe care am primit-o cândva. Mie, nu mai țin minte ce-mi scria, Doinei însă i se adresa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și atâția bani cât să vă ajungă să trăiți fără griji întreaga viață, ia toate astea și pleacă, cu una dintre ele” n-aș fi stat nici o clipă pe gânduri. Aș fi plecat cu soția. Pe cealaltă nici n-o prețuiam cine știe cât, ba chiar avusesem despre ea - înainte să înceapă nebunia - o părere destul de proastă. Părere pe care, în fond, dorința nu mi-o schimbase. Îi vedeam defectele cu lupa și după ce îmi pierdusem capul. Eram perfect conștient că sentimentele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acea Jertfă strigă: „Pentru ce S-a Jertfit?”. Pentru noi. Dar noi ce facem? Cum îl răsplătim? Ce dăm în schimbul Sângelui? Cam ce preț îi punem? El a dat o Jertfă unică. Cea mai mare din lume, dar cât prețuiește la noi? Ce valoare are în inimile noastre cele împietrite și lacome? Oare merită un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-o beau, Pentru Crucea care-o am, Pentru Toate-Ti mulțumesc, Părintele meu Ceresc! Tu, Cerescule Împărat, Iubindu-ma mereu, Și mă chemi la Sânul Tău, Ce mult mă iubești, Si de toate-mi dăruiești. Doamne, cum să-ți mulțumesc ? Prețuind iubirea Ta, Niciodată nu mă uită, Spunând mereu : Darnic este Dumnezeu, 201 Mulțumire 16.05.2006 Și Natura striga-asa : « Mare e Puterea Ta ! » În Noapte Târziu 01.09.2005 În miez de noapte târziu, Te aud Iisuse cum Tu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o mare prietenie, nu e deloc tot una cu altruismul ; ea presupune o conștiință de sine mult mai sigură și mai cuprinzătoare decât la firile comune și e, de fapt, inseparabilă de curaj ; aceste două însușiri, pe care Descartes le prețuia atât de sus, nu pot exista fără o foarte precisă putere de reprezentare a realităților nevăzute și fără o foarte fermă putere de decizie, adică fără imaginație și simț practic. Nu există prietenie și nu există nici o virtute fără imaginație
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Eliade ca „șef” al unei generații de „trublioni” (termen mai mult sau mai puțin echivalent, la Anatole France, cu irlandezul „hooligan”) nu-i putea provoca lui Ralea decât o reacție de respingere. Însuși France, că tot îl pomenirăm, autor foarte prețuit de Ralea și în genere de „bătrâni”, dar oaie neagră pentru „huligani”, devenise o piatră de încercare : a nu-l accepta era consecința unor opțiuni străine criteriilor propriu-zis literare. Într-un roman, Nuntă în cer (1938), Eliade îl amintește în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe cât îmi pot aminti, nici un citat notabil din vreun poet (cu excepția câtorva versuri din Cantilena lui Dan Botta, reproduse cu intenție mai curând malițioasă, așa mi s-a părut, într-un episod din Întoarcerea din Rai) ; pe Arghezi nu-l prețuia, pe Bacovia nici atât (se mira mult, în anii din urmă, de cota înaltă atinsă de acesta în evaluările criticii noastre după ultimul război). Din marea poezie a lumii, doar exemple care pot ilustra sensuri inițiatice, citate din interes științific și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
departe, îl îndeamnă : „...să încerce a se devota. Să tragă învățămintele din Jurnal, august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre moarte. Criticul a remarcat-o, așadar, și a prețuit o, a luat-o în serios, cum se cuvine, fără însă a comenta, probabil părându-i un corp străin de materia cărții, un element heterogen și accesoriu. De fapt e tocmai esența cărții, partea ei principală, cheia întregului. „Învățămintele” ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără destinatar, măcar ipotetic. Există totdeauna, cât de cătrănit ar fi sufletul autorului și de sumbră viziunea sa, o bucurie a creației, enormă, irezistibilă, eventual o bucurie „rea”, care se impune a fi împărtășită. De altminteri, pentru ca naratorul să poată prețui ca „vrednică de Tacit” proza lui Pașadia, e de presupus fie că acesta i-a arătat câteva mostre, fie măcar că i-a dat să citească din lucrările anterioare publicate (cele acoperite de urzeala tăcerii). Numai din exprimări orale, oricât de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și asupra vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Viața fiecărui om este un unicat în veșnicie, deci trebuie trăită cu cea mai mare atenție, cu cea mai serioasă responsabilitate... Dar nu toți oamenii înțeleg rostul vieții în același fel. Unii prețuiesc viața, alții o disprețuiesc. Unii simt că au un fel de îndatoriri, alții altfel de îndatoriri. Unii cred că nu au nici un fel de îndatoriri. Unii socotesc viața un simplu mijloc de a se distra fără a fi obligați cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
distanță care mă ține departe de dânsul și care mă face să mă simt ca un înstrăinat. De ce?. Poate că pentru că-mi este atât de drag, poate că pentru că mă simt atât de rămas în urma lui; poate că pentru că-l prețuiesc atât de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe „și-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să treacă de partea tatălui său decât numai uneori, și această trecere o ține ascunsă în sufletul său ca nici să nu o bănuiasacă cineva, deși își iubește tatăl, deși își analizează premizele care-i justifică această iubire, deși-l prețuiește pe baza unor raționamente logice, deși e conștientă de calitățile tatălui său. Drama lor (a Măriucă-i, a unchiului și a Sabinei) este cauzată și de faptul că Măriuca, fostă greco-catolică, adică uniată, a trecut la catolici, și-a botezat fiica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest contrast mă determină să o prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe. O, mămică, este așa de plăcut să mă gândesc la tine !. Lacrimile vin așa de ușor în ochi. Le simt ca pe o mângâiere a mâinilor tale pe obrazul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferințelor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei Petrișor și Florică făceau clasele V-VIII în Râmnicelu, mămica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foarte serios chiar și atunci când îmi repeta, vorbind despre femei (ofensându-mă și moralizându-mă în același timp), că între o femeie care a dat naștere unui copil și alta care se străduiește să nu facă asta, el o va prețui pe prima, găsindu-i trăsături de caracter profunde, puternice. Acum, când nu ne întâlnim decât în gânduri și în spațiul oniric, unde el nu uită să-mi amintească de „greșelile” mele, durerea și regretul mă apasă greu. Singurul care mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din cauza „bizarului” său caracter, care s-a opus cu îndârjire comercializării discurilor, a prostituării muzicii, optând mai mult pentru o muzică vie, nu una în „conservă”, o muzică păstrându-și locul privilegiat printre arte. Dar de prețuit a fost foarte prețuit de unii, chiar iubit, primind premii și chiar acel premiu danez considerat un fel de Nobel al muzicii. În Suedia a fost făcut cavaler al Ordinului „Gustav Vasa”. De altfel, a fost pur și simplu numit Ultimul sfânt al muzicii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de operă ale lumii ar fi fost cu mult mai sărace! Din varii motive, cel mai adesea de ordin material, unele lucrări importante nici măcar nu au văzut lumina tiparului pentru a putea fi puse la îndemâna posterității! Cu siguranță, vor fi prețuite cele valoroase, în noi condiții. Întotdeauna valorile se cern în timp prin punerea în circuitul public, supuse criticii obiective, prin crearea condițiilor pentru prezentarea pe scene! Poate fi de folos, astăzi, și numai experimentarea unor apariții în formula de studio
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care vor stimula creatorii și doar astfel vor apare alte noi talente autentice. Suntem convinși de multă vreme că orice amator care participă, component fiind, într-o formație artistică, indiferent de gen, capătă o deprindere și simte nevoia de a prețui marile valori ale artei naționale și universale. Iar aceste deprinderi vor persista, mai ales la tineri, tot restul vieții! De aceea, urmărind săptămâna trecută un spectacol organizat de Casa Studenților, sub egida ansamblului artistic Doina Carpaților (la a cărui naștere
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
reușita ediție a XVI-a), după împlinirea vârstei de 80 de ani, Julieta trece în neființă. Ea se desparte de tot ce i-a fost mai drag: de muzică, de familia pe care o iubea nespus, de prietenii care o prețuiau și o respectau, de tot! Iubea mult arta, viața ei nu ar fi putut să fie altfel din moment ce, cu tenacitate, a studiat asiduu cu Mansi Barberis, la Conservatorul ieșean, pe care l-a absolvit. Ulterior, s-a constatat că marea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
două refugii se orchestrează totuși în jurul personalității charismatice a soților Constantin și Steluța Brumă. Acești exemplari învățători au funcționat o viață întreagă asemenea unor lideri comunitari. La Marineanca, de exemplu, totul se rostuia în jurul lor. Oamenii îi căutau, ascultau și prețuiau asemenea unor apostoli. Unde au pus ei mâna Dumnezeu însuși și-a făcut lucrarea. Câșlița, un ținut îndepărtat și pângărit de prostie, fudulie și lene a fost transformat, cel puțin prin instituția școlii, într-un rai heteroglot. Omul sfințește locul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și modul cum ne gândim noi cei de aici din Grecia ca să salvăm de la pieire limba noastră aromânească. Scrisoarea se Încheie astfel: ... simțind că sfârșitul Îmi este aproape puteți publica articolul sub semnătura mea, să afle lumea că Ianachi Dodu prețuiește mai mult cauza aromânilor decât propria viață. În 29 aprilie 1995 primim din partea D-lui George Padioti din Atena, mai vechi colaborator al Curierului... următoarele: ” Vă aduc la cunoștință un mare regret că prietenul nostru și un foarte bun aromân
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
orașul și-a legat numele și de vestita bătălie a armatelor Austriei, Rusiei, Prusiei și Suediei împotriva lui Napoleon. De reținut că pentru noi, românii, Leipzig-ul a intrat în viața cotidiană a străbunilor cu feluritele "lipscanii", mărfuri de tot felul, prețuite de cucoanele și duducile noastre, ca și prin vestita stradă Lipscani din centrul Cetății lui Bucur. Dresda, Florența Nordului! Nu știu de ce americanii și sovieticii n-au fost condamnați pentru bombardarea atroce a orașului de pe Elba în ultimele zile ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
taxi, profesorii universitari ca muncitori la fabrica de cutii de carton (cazul unui fost rector al unei prestigioase instituții de învățământ superior din București). În afară de aceasta, "dincolo" românii rămași erau catalogați și tratați ca oameni "second hand", prea puțini fiind prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-a dovedit că au gândit majoritatea românilor. Nu-i acuz pe cei care au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]