7,890 matches
-
s-ar cere să practici sex anal, pentru că așa e bine... Alții, mai ales persoane vârstnice, le spun homosexualilor să se ducă să se trateze; în spitalele românești ar putea obține cel mult o spălare de creier care să atingă profunzimile identității sexuale, fără posibilitatea de a construi altceva în loc... Iubirea dintre bărbați Oare cum fac homosexualii sex? Dar lesbienele, cum o fac? Nici unii, nici alții n-ar trebui să se supere dacă heterosexualii pun astfel de întrebări; ar trebui să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
rău... Vaginism și dispareunie Cum să ai orgasm dacă ți-e frică? În situații de stres acut, tot corpul tău se apără. Iar dacă ai vagin, până și el se contractă. Această contractare a mușchilor aflați la intrarea și în profunzimea vaginului se numeș te vaginism, manifestare considerată inamicul numărul unu al penetrării, mult mai redutabil decât prezența himenului. Insistența de a face sex vaginal cu o femeie care suferă de vaginism este o agresiune capabilă să ducă la o tulburare
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
oameni nou-născuți, cu individualitate și caracter propriu. Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par mai adevărați decât în viața reală. Cu toate acestea, „analiza sufletească“ din piesă nu i se pare lui Gherea destul de adâncă. Această lipsă de profunzime se datorează faptului că este o satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a sufletului omului, ca putință de a zugrăvi acest suflet, e mai presus de orice
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prin care explică faptul că în piesa O scrisoare pierdută Caragiale lovește în cea mai adâncă dimensiune a socialului, în însuși modul de reprezentare legală a țării, tocmai sub un regim care se pretindea, prin legea lui structurală, reprezentativ. Prin profunzimea criticii sale la adresa societății din care face parte, Caragiale poate fi considerat un autentic critic realist, ocupând un loc de cinste alături de marii scriitori ai tuturor timpurilor. 5.9. IBRĂILEANU, GARABET: „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale“. În
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Numai că atunci ideea europeană era mai mult o reacție la diverse hegemonii, un element de echilibru, o aspirație compensatorie. Protagoniștii săi erau mai mult scriitori, filosofi cu procupări sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ego al autorului, este surprins, ca și cu o cameră de luat vederi, în detaliu, în momentele în care, pas cu pas, descoperă și se descoperă prin Maitreyi, tânăra bengaleza care-l va impresiona și pe el prin originalitate și profunzime. Cititorul e pus într-o relație aproape empatica cu tânărul care-și descrie minuțios trăirile. Eliadist "cuminte", în sensul didactic, cititorul atent al românului va încerca să surprindă și în film sau să regăsească atmosferă care l-a acaparat la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de către Eliade, încă de la primele pagini ale românului sau. Premisele de la care pornește filmul fiind, așadar, incorecte, întreaga prezentare a ciocnirii dintre cele două civilizații se sprijină, daca ni se permite să spunem așa, pe picioare de lut, pierde din profunzime și din rigoare. În plus, aducând în prim plan considerente de casting, considerăm că alegerea lui Hugh Grant în rolul lui Allan nu a fost cea mai fericită soluție, deoarece, după cum știm cu toții, trăsăturile fizice ale lui Mircea Eliade nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de punere a problemei este complet rupt de realitatea românului, de contextul în care acesta a fost scris și de motivația care l-a determinat pe autorul român să scrie. Filmul face din Allan un barbar incapabil de a respecta profunzimea culturii indiene și din Harold un personaj iluminat. În realitate, Allan, alter ego al lui Mircea Eliade, deși, așa cum declara autorul în român, avea conștiința misiunii sale civilizatoare și se simțea fericit cu prezența să condiție, intuiește destul de puternic faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
simțea fericit cu prezența să condiție, intuiește destul de puternic faptul că în spatele a ceea ce vedea el, la o privire superficială, din India, se ascundea un imens curcubeu de obiceiuri, tradiții și practici de un misticism greu de pătruns, de o profunzime aproape inaccesibila europeanului de rând. Dar Allan nu e un european de rând, autorul sugerând, în cartea sa, ca Maitreyi a fost doar fermentul care a determinat schimbarea tânărului ceva mai rapid decât s-ar fi produs această în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a fost doar fermentul care a determinat schimbarea tânărului ceva mai rapid decât s-ar fi produs această în mod normal. A se vedea, în acest sens, scenele în care scriitorul descrie zilele sale de neurastenie în jungla indiană și profunzimea sentimentelor... europeanului încă de la acea dată. Harold nu este ceea ce pare a fi în film. Interesul acestui personaj pentru lumea indiană era stârnit exclusiv dintr-un spirit documentar gazetăresc (așa cum rezultă din român Harold dorea să scrie o carte despre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sinceritate faptul că, îndepărtându-se de sursa, de izvor, acest film rămâne doar o încercare pretențioasa, care nu pune în valoare geniul autorului cărții, prin aceea că ceea ce se reușește este doar crearea unui conflict confuz și ciudat, lipsit de profunzime (în românul lui Eliade India este, pe lângă cei doi îndrăgostiți, un al treilea personaj, tradițiile sale sunt descrise minuțios sau sugerate magistral, ceea ce nu întâlnim în film, care se axează preponderent asupra poveștii de dragoste, fără a pune suficient accent
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
două culturi). Muzică, jocul actorilor, tehnicile de filmare, scenariul creează o mixtura, desi frumoasă și interesantă pentru privitorul neavizat, neconvingătoare și lipsită de forță pentru cunoscătorul românului, pentru care simbolismul filmului apare că lipsit de sens în absență liantului de profunzime care face totul atât de veridic în carte. Nu în ultimul rând, ne propunem să cercetăm modul în care aceste materiale pot fi uzitate cu succes în lucrul cu clasa de elevi, dar mai ales să prezentăm avantajele și dezavantajele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Rozema constituie, fără îndoială, o reinterpretare inovatoare a românului lui Jane Austen, care include pentru prima dată în istoria adaptărilor realizate după românele scriitoarelor britanice critică literară dedicată românului. Așa cum am văzut, modificările față de sursa literară sunt numeroase și de profunzime, afectând atât acțiunea și personajele, cât și mesajul transmis publicului. Cu toate acestea, în cazul ecranizării Patriciei Rozema, fidelitatea față de original, sau lipsa acesteia, nu trebuie tratată că un indicator de valoare. O astfel de comparație în cazul adaptării românului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
atrag. În primul rând talentul actoricesc reușește să aducă la viață Anglia georgiana, în care sunt surprinse cu fidelitate locația și perioada românului, dar și conștiința de clasă și atitudinile pe care aceasta le provoacă. De asemenea, pentru a reda profunzimea românului, scenariul include adesea dialogurile textuale consistente din român, bogate în ironie, umor și inteligența. La fel de importantă în film este și partea producătorilor, care reușesc în toate ecranizările să acorde o atenție deosebită costumelor de epocă, obiceiurilor și decorurilor. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
joc scenic, fidelizare și concordanță cu personajele și acțiunea. Regizorul trebuie să se exprime cu libertatea romancierului, să neutralizeze imaginea, să o golească de realism, pentru a face din ea un semn la fel de abstract că și cuvintele. Pentru a reda profunzimea textului literar, scenaristul trebuie să stăpânească în mod coerent poetica scenariului literar, aplicată în funcție de structură textului. Viziunea regizorala asupra textului poate scoate în evidență calități ale acestuia sau, dimpotrivă, diminua altele. De cele mai multe ori filmul reprezintă o adaptare liberă a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
e conștientizarea singurătății individului, simțământ atât de legat de viață să, încât "sunt sigur ca l-aș simți și în paradis."30 Nici Sábato nu a scris că să placă, ci își definește vocația literară că pe o descindere în profunzimea condiției umane într-un moment și într-un loc anume din existența să. "În acest caz, condiția umană a singurului om pe care-l cunosc în profunzime: acela din Río de la Plata"31. Conflicte interioare, enigmă, curiozitate, lupta permanentă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că să placă, ci își definește vocația literară că pe o descindere în profunzimea condiției umane într-un moment și într-un loc anume din existența să. "În acest caz, condiția umană a singurului om pe care-l cunosc în profunzime: acela din Río de la Plata"31. Conflicte interioare, enigmă, curiozitate, lupta permanentă dintre contrarii rațiune și nebunie, obiectiv și subiectiv, lumina și întuneric sunt cuvinte care ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a secolului își datorează succesul între ei, trei laureați ai premiului Nobel schimbării de direcție în valorificarea temelor și în același timp înnoirii radicale a mijloacelor expresive. Ei caută de această data vertical identitatea profundă a omului latino-american, "coborârea în profunzimi fiind numitorul comun al unor opere atât de diferite între ele că Oameni de porumb a lui Miguel Angel Asturias, Despre eroi și morminte a lui Ernesto Sábato sau Șotronul lui Julio Cortázar"18. America Latină privea spre Europa că spre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care există în lume, cu scriitori foarte talentați, fapt pentru care consideră viitorul literaturii țării sale, în plan internațional, "cu adevărat extraordinar", așa cum îi mărturisește lui Roberto Alifado 57. În ceea ce privește literatura latino-americană, crede că aceasta a atins în prezent o profunzime și o dimensiune demne de luat în considerație, dar nu pentru că autorii din acest continent s-ar citi pentru că "ar fi pitorești sau folclorici", așa cum s-a întâmplat în secolul trecut și la începutul acestui secol, cănd cititorii căutau în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nesfârșita-i pânză, spațiul și timpul, pe care o lasă să dureze un moment extrem de scurt din această imensitate și pe care o șterge pentru a face loc altora. Ceea ce distinge omul comun și naiv de individul care a cunoscut profunzimile spiritului este tocmai luciditatea, dramă conștiinței care sfidează eternitatea aflându-se într-un permanent conflict cu zeii acestei lumi. Prea lucidul Cioran se transformă într-un mistic obsesiv, chiar dacă filosoful recurge la confesarea literară a metafizicii, redefinind continuu conștiința finitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Federico, ca și cea a soției sale, Matilde, este firul pe care merge scriitorul, în "goliciune și sfâșiere", deși, "inevitabil, simplitatea unui scriitor în vârstă care se trezește în zori, căutând să nu facă zgomot, ne poartă din nou spre profunzimile din personajele sale"124. Perioadă copilăriei, primul absolut din viața lui, de care se rupe iremediabil și pe care îl va regretă toată viața, este evocata cu nostalgia de acolo, din "singurătatea biroului": "Pe masura ce ne apropiem de moarte, ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Carlucho, Quique, Wanda, Normă Gladys Pugliese, González Iturriat, Hortensia Paz, Bucich, Tito etc. Reprezentative că personaje feminine și care sunt și concepția lui Sábato despre femeie sunt María Iribarne și Alejandra Vidal. Ambele se caracterizează prin forță, intensitatea trăirilor și profunzime, sunt misterioase și conflictive, atractive și viguroase, cu o personalitate mult mai hotărâtă și determinanta decât cea a personajelor masculine. Cele două femei inițiază fiecare relația amoroasă în momentul în care s-au simțit "singure și disperate", la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și, cu toate astea, personajele viselor noastre ne sunt atat de străine și ne îngrozesc atât de tare, că ne trezim într-un țipat. Acestea sunt personajele principale, care izvorăsc din inimă creatorului, din fantasmele sale, îndreptate înspre cunoașterea în profunzime a omului, pentru ca, spune Sábato: "omul nu este un lucru, nici un animal, iar problemele unui om singuratic nu sunt ale unei pietre sau ale unei păsări (foame, adăpost, hrana); problemele și frământările lui se nasc mai întâi din condiția să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
filosofiei. Îndreptată către general, filosofia ar putea da un sens comun teoriei și practicii, muncii fizice și celei intelectuale. Existența, redusă la esență ei, este aceeași din toate timpurile, iar rezultatele științelor nu ar putea modifica poziția metafizica a omului, profunzimea exprimării trăirilor și a filosofării fiind după Cioran independența de erudiție. Revelațiile vremurilor trecute sunt traduse pe alte planuri de gândire, intuițiile originare sunt exploatate prin mijlocirea ultimelor cuceriri ale gândirii. Urând josnicia lumii existente, Cioran își mărturisește așteptarea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și creația artistică: "Artă și literatura trec dincolo de eu, intrând în profunzimea lui. Prin această dialectica existențiala, atingem universalul prin intermediul individualului: când eu simt și îmi exprim sentimentele cele mai profunde, fiecare din cititori va simți că eu, de fapt, ating problemele lui. Intrând în profunzime în eu-l meu, și numai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]